S.M.U.R.D. – Încontinuu pentru oameni, mereu în slujba vieţii

Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare, un etalon în conştiinţa noastră. Iubim SMURD-ul şi-l respectăm. Îl preţuim la adevărata sa valoare, mai ales atunci când avem nevoie de el. Oftăm uşuraţi sau plini de speranţă când auzim şi, apoi, vedem maşina roşie. „E în regulă, a sosit SMURD-ul!”. În premieră pentru presa maramureşeană, „echipajul GAZETEI” a fost alături timp de 24 de ore de echipele SMURD.

8.30. Pe doctorul Mitre, îmbrăcat în uniforma roşie, cu însemnele SMURD, îl observi uşor printre halatele, tărgile şi scaunele cu rotile ce foiesc pe coridorul de la Urgenţă. Stă de vorbă cu un bătrân îngrijorat căruia-i explică ceva din nişte foi pline de parafe. Îl salut şi-i fac semn că îl aştept afară, pentru a nu încurca activitatea în U.P.U. (Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean “Dr. Constantin Opriş” Baia Mare). Medic primar în medicina de urgenţă, Remus Mitre împreună cu o asistentă, trei paramedici pompieri şi un voluntar vor forma, pentru 24 de ore, echipajul SMURD de Terapie Intensivă Mobilă (T.I.M.). La început de zi, între doctori, se face preluarea schimbului, se discută probleme de organizare, de aparatură, cazurile deosebite din tura precedentă, se verifică necesarul de medicamente.

Afară, maşina medicului de urgenţă (M.M.U.), un autoturism Fiat, şi autoutilitara –Volkswagen- SMURD sunt pregătite pentru intervenţii. Fac cunoştiinţă cu echipa: Dana Dumitrean – asistent medical; paramedicii pompieri: plt. maj. Adrian Revnic şi plt. Ionuţ Ahriţculesei; paramedic Radu Ardelean şi Ioan Pintea, voluntar.

9.20. Sunetul sirenei, care azi îmi va deveni familiar, se aude din ce în ce mai tare. Apoi, tace. După câteva clipe, în faţa intrării de la Urgenţă, opreşte o a doua maşină SMURD. Din autoutilitara roşie - tot VW - este coborât cu targa un bătrân. Îi observ atent pe tinerii pompieri SMURD. Nu vorbesc între ei şi nu-şi fac semne, doar acţionează. În mai puţin timp decât îmi ia să relatez, au intrat cu pacientul în incinta secţiei de Urgenţă. La 8.53, aveam să aflu mai târziu, sunase alarma şi în mai puţin de un minut maşina gonea spre Satu Nou de Jos, unde bătrânul suferise o fractură la şold. După luarea primelor măsuri de prim ajutor, pacientul a fost transportat la spital. Totul în 26 de minute.

„Sunt E.P.A.”, îmi explică paramedicul Adrian Revnic şi adaugă: „Echipaj Prim Ajutor. Trei paramedici pompieri şi un voluntar. Vor asigura intervenţiile la care nu este necesară prezenţa doctorului”.

Încep să cadă picuri de ploaie, grei şi reci, care mă fac să mă gândesc că ar trebui să îmbrac o scurtă de fâş cu glugă. Mă-nţeleg cu doctorul Mitre să ne-ntâlnim la sediul SMURD. Şi echipajul T.I.M. porneşte spre bază. Doctorul urmează să vină cu M.M.U.-ul.

La Pompieri fac cunoştiinţă cu lt. col. Ioan Mureşan, şef Centru Operaţional Maramureş şi cu plt. maj. Angela Cărăuş, asistent coordonator SMURD pe judeţ.

Distanţele se măsoară în minute

10.47. Alertare echipaj T.I.M.. La Fersig este anunţat un caz de comă, inconştienţă. Plecare: 1048. Sosire la caz: 1104. La 1140 pacientul este în siguranţă la spital.

11.39. Alertare echipaj E.P.A.. Păşunii, 2A, Şcoala V. Alecsandri. Plecare: 1140. Sosire la caz: 1141 (nu e greşală de redactare). O fetiţă îşi fracturase genunchiul la ora de sport. Se aplică atelă vacuum. La 1201 fetiţa ajunge în siguranţă la spital.

12.35. Băieţii din ambele echipaje forfotesc prin bucătăria spaţioasă a sediului SMURD. Se deschide frigiderul, se desfac pacheţele cu mâncare. „Ale cui sunt merele?” Pentru unii e prima masă din zi. Dar, nu toţi o apucă...

12.39. Alertare echipaj T.I.M.. Strada Ţebea, cetăţean în ‘stop’ (cardio-respirator - n.red.). Plecare: 1240. Sosire la caz: 1245. Un bătrân fără antecedente intrase în stop, de câtva timp, fără ca familia să-şi fi dat seama...

Creiere slabe în maşini tari

14.00, aproximativ. Ambele echipaje sunt împreună la bază. La TV, pe National Geografic, rulează un reportaj despre braconajul la somonii roşii în Siberia. Sunt momente de linişte în care se întocmesc rapoarte, se completează registre şi fişe. Se discută ironic, ori, uneori, cinic despre cazurile mai amuzante sau mai interesante, ghiceşti, însă, că e doar o formă de refulare, de disipare a tensiunii. Îi întreb despre reacţiile şoferilor în trafic. Situaţia diferă de la oamenii responsabili (majoritatea), la unele şoferiţe care opresc brusc, indiferent unde se află, atunci când aud sirenele. De la unii, slăbuţi la minte, care le taie calea intenţionat, zâmbind superiori din maşinile lor superioare până la iresponsabilii nesimţiţi care le blochează, pur şi simplu, calea intenţionat. Însă, dacă ei sau rudele lor ar păţi ceva, probabil că aceste rebuturi umane s-ar ruga ca drumul să fie liber pentru SMURD.

Îmi notez numele băieţilor de la E.P.A., pe care încă nu apucasem să-i cunosc: paramedic comandant echipaj, plt. Ionel Dumitraş, paramedic plt. maj. Iurii Zmerega, paramedic conducător auto plt. Ciprian Moldovan, şi Dumitru Eraşcu, voluntar.

Dispari în 60 de secunde

Există ceva, ca o magie, în plecarea echipajelor SMURD la intervenţii. De fapt, din momentul în care sună alarma şi până la ieşirea pe poartă se scurg mai puţin de 60 de secunde. Dacă eşti din afara sistemului, ca mine, ai impresia că asişti, într-un fel, la un număr de iluzionism. Nu există forfotă sau agitaţie. Gesturi precise executate eficient. Tresari la sunetul strident al alarmei, care-ţi dă fiori, şi, cumva, până să te dumireşti şi să-nţelegi că cineva, undeva, are nevoie de ajutor, auzi doar, din ce în ce mai încet, sirena maşinii SMURD ce se îndepărtează.

16.08. Alertare echipaj. Ies în viteză din camera de odihnă a medicilor unde-mi revizuiam câteva notiţe şi mă reped în camera de pregătire. „Pleacă E.P.A.”, îmi spune Ionuţ Ahriţculesei. Îmi iau scurta şi mă reped afară. Pompierii SMURD sunt în maşină. „Repetaţi adresa!”, solicită comandantul de echipaj. Aud clicurile centurilor de siguranţă. În stradă, traficul este oprit, pe ambele sensuri, de semafoarele roşii. Plecare: 1609. Mă reped cu Loganul personal după ei. Puţin cam tare şi respectând aproape toate regulile de circulaţie. În 4 minute de la apelul 112, SMURD-ul ajunge la caz. Când ajung şi eu în faţa magazinului „Maramureşul”, un detaliu îmi rămâne în minte: mânuşile albe ale paramedicului de la volan care întoarce maşina în traficul aglomerat. Zgomotul sirenelor se îndreaptă spre spital. Un bărbat căzuse şi-şi luxase umărul. Ajunge la Urgenţă la 1625.

Sperasem în tinereţea lui

Întors la bază observ că doctorul lipseşte. „Un «stop» la un tânăr de 33 de ani din Plopiş. Iniţial, familia a anunţat convulsii şi Dispeceratul a trimis o ambulanţă, apoi a revenit anunţând «stopul». Medicul de pe ambulanţă a solicitat ajutorul medicului de urgenţă SMURD”, îmi spune Adi Revnic. Plopiş; cel puţin 15 minute de drum. Doi medici care ştiu dinainte că vor fi învinşi. Şi totuşi acţionează cu îndârjire... Privesc televizorul fără să-nţeleg ce se întâmplă. E tot pe National Geografic. La un moment dat, Ionel Dumitraş începe să citească cu voce tare dintr-un manual de prim ajutor. Înţeleg că e vorba de două teme: victimele cu evisceraţie şi plăgile împuşcate. „Mult stă doctorul!”, spune cineva.Târziu, apar paramedicul conducător auto de pe M.M.U., asistenta şi doctorul Remus Mitre. Privirile se îndreaptă spre medic. „Am făcut resuscitare timp de o oră...”, răspunde doctorul întrebării nepuse.

Încet se face târziu. Cu toţii întocmesc câte ceva: diverse rapoarte ori fişe. Se înscriu date într-un catastif care, desfăcut, are un metru lungime. Noaptea e blândă cu cele două echipaje. Nu sunt accidente sau transferuri de bolnavi. Alarma tace. Mă întreb cum sună în liniştea nopţii? În camera de odihnă, îl întreb pe Remus (ne cunoaştem de pe vremea studenţiei şi ne tutuim) de ce nu se înghesuie medicii la urgenţă? „Este o muncă grea, solicitantă care te epuizează şi în care ai nevoie de cunoştinţe din toate specializările. Dacă nu ai chemare pentru asta, un anumit feeling, nu rezişti. Sunt şi satisfacţii. Mereu înveţi câte ceva. Nu e o muncă în cabinet, monotonă, cu mereu aceleaşi aspecte, cu rutină. Oricând poţi fi surprins de ceva nou, ceva ce n-ai mai făcut. Pe urmă, la SMURD, pe maşină intervine şi factorul fizic, pe care mulţi nu-l văd.”

Câţi medici colaborează cu SMURD? întreb. „Trei medici din Baia Mare, patru de la Cluj şi trei de la Oradea”, îmi răspunde doctorul Mitre.

Care e cea mai grea intervenţie? „Stopul este intervenţia supremă în medicina de urgenţă din prespital. Ai văzut azi! Practic şansele de recuperare sunt sub 2%, iar timpul este unul din duşmanii noştri cei mai importanţi. Este o luptă inegală. Chiar dacă ajung în primele 4-8 minute, chiar dacă reuşesc reluarea activităţii spontane a inimii, deja la nivelul creierului s-au instalat leziuni ireversibile.”

E trecut de 1.30. Ne întindem în paturile din cameră. Adorm. Pe la 2.40 sună telefonul doctorului. Dispeceratul îl anunţă că asistenta de pe o ambulanţă ce trasporta un bolnav de la Cavnic se teme ca pacientul să nu intre în stop şi solicită medicul de urgenţă. Remus iese în stradă să vadă pacientul. E în regulă, va ajunge cu bine la spital.

Înainte să adorm, din nou, îl întreb pe doctor: „La Plopiş şi tu şi colegul de pe ambulanţă ştiaţi ce se va întâmpla... De ce te-a mai chemat?” „Sunt medic specialist de urgenţă şi mă lupt cu astfel de cazuri, chiar dacă nu sunt şanse... Sperasem amândoi în tinereţea lui!”.

La 6.30 mă trezeşte un zgomot nedefinit. Toată lumea e în picioare şi face curat peste tot. Complet. Îmi pun o cafea şi ies afară. În garaj se curăţă şi se dezinfectează maşinile. Abia acum observ ce echipament complex este înăuntrul autoutilitarei T.I.M.. Practic tot ce este în secţia de Urgenţă, la spital, este şi în această maşină. Medicina de urgenţă din prespital a adus terapia intensivă în stradă.

8.00. În curtea Detaşamentului de Pompieri „Căpitan Adrian Marchiş” Baia Mare, drapelul este ridicat la catarg. Alături de ceilalţi colegi, pompierii SMURD dau raportul de activitate şi predau schimbul. Alte 24 de ore: Încontinuu pentru Oameni, mereu în slujba Vieţii.

În septembrie 1990, actualul secretar de stat, dr. Raed Arafat avea 26 de ani şi era medic rezident, absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj Napoca. Cu maşina personală, un Opel Kadett vechi, în portbagajul căreia avea un geamantan de aparatură medicală second-hand, dar perfect funcţională, câteva soluţii, ceva medicamente, şi cu o mână de voluntari, a pus la Tg. Mureş bazele a ceea ce SMURD-ul reprezintă astăzi.

Luna aceasta se împlinesc trei ani de când SMURD a luat fiinţă oficial în Maramureş. În această perioadă au fost efectuate 13.729 de intervenţii, din care 8.522 în Baia Mare. În judeţ mai sunt staţii SMURD la Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus, Tg. Lăpuş, Fărcaşa şi Bogdan Vodă.