Romaltyn trece la un alt nivel. Recuperarea!

Zilele trecute a venit o veste ca o boare de iarnă încremenită în orașul de pe Săsar. Romaltyn a pierdut procesul cu administrația băimăreană la Curtea de Apel Cluj. Este al doilea proces pierdut, prin care se cam pune cruce pe încă o activitate economică în mult încercatul oraș din nord. Ecologiștii de circumstanță din Baia Mare, cu siguranță au desfăcut berile victoriei la care contribuția lor este egală cu concentrația cianurii din apele rezultate în urma unui proces tehnologic iluzoriu. Intrăm în era luminoasă a orașului mai curat, dar cu siguranță tot mai pustiu, mai îmbătrânit, mai neatractiv.

La Curtea de Apel Cluj s-a dat sentința în procesul dintre Romaltyn Mining și Consiliul Local Baia Mare. Judecătorii au respins recursul înaintat de firma băimăreană. Sentința este definitivă. De menționat că Romaltyn nu mai are în acționariat nicio entitate românească. Ion Sturza a renunțat la acționariat în urmă cu doi ani. În momentul de față acționarii firmei sunt din Kazahstan.
Acest proces a apărut ca urmarea faptului că firmei de prelucrare a sterilului nu i s-a acordat autorizația de construire de care avea nevoie pentru finalizarea unor investiții începute în urmă cu mai mulți ani. Motivul interdicției a fost că trebuie aprobate PUZ-urile de pe malurile Săsarului. Aici este o adevă­rată poliloghie din care nu se prea înțe­lege mare lucru. Nici până în ziua de astăzi aceste PUZ-uri nu au fost fina­lizate. Din câte știm noi ele nu pot fi redactate cu funcțiunile pe care le dorește administrația, motiv pentru care stau în așteptare. În noile funcțiuni ar urma ca zona respectivă să figureze doar ca zonă de locuințe și servicii. Funcțiunea industrială ar urma să fie scoasă, implicit interdicția „uzinei de aur” de a prelucra sterilul din iazurile de decantare din jurul Băii Mari.
De fapt, al doilea proces pierdut a avut ca „subiect” această problemă a func­țiunilor zonei.
Ce se pierde din vedere, și dorim să co­mentăm deciziile instanței, este faptul că Uzina Romaltyn a fost ridicată la începutul anilor ’90, moment în care, în zona respectivă, nu erau locuințe, era un fel de margine a orașului. Cei care au greșit inițial au fost cei din admi­nistrația băimăreană, care a dat liber la construcția de locuințe într-o zonă cu funcțiune industrială.
Din păcate, pentru o afacere profitabilă pentru toți s-a ales praful și datorită faptului că Romaltyn nu a avut o echipă de avocați specializată pe procese de contencios. Primăria băimăreană a avut niște specialiști în acest segment de spețe și a câștigat, în final.

Vicele cu atribuțiuni de primar, Marinel Rob, a și anunțat că în scurt timp, după primirea motivării sentinței, vor soma Romaltyn să își i-a „jucăriile” din zona respectivă.
Dar, lucrurile nu sunt așa de simple! Acționarii kazahi, probabil nu se vor grăbi să strângă fabrica. Să o vândă la fier vechi ar fi o pagubă mare. Nu ar ob­ține decât o sumă cu circa de 10 ori mai puțin decât profitul estimat prin prelucrarea sterilului pentru care are licență de exploatare. În acest context, probabil, după ce se vor consulta cu avocații, vor încerca să își recupereze în instanță investițiile făcute. Mai mult, firma cheltuie circa un milion de dolari pe an cu întreținerea uzinei, cu salariile anga­jaților, cu protecția iazurilor pe care le are. Bani care se duc fără a aduce posibilitatea de a recupera din profitul estimat în caz de activitate economică.
Un astfel de proces, în mod normal, se desfășoară în instanțele internaționale de arbitraj și ar putea pune într-o si­tua­ție complicată administrația băimăreană.
Desigur, cei care pierd, ca de obicei sunt băimărenii, care dincolo de vocile ecologiste, mai mult sau mai puțin avizate, nu au fost de acord cu acest final trist de activitate economică. Orașul avea nevoie ca de aer de firme care să lucreze în industria producă­toare de plus valoare.
Romaltyn trebuia să prelucreze iazul de la Flotația Centrală, iaz care are 10,5 milioane tone de steril. Ar fi fost de lucru circa trei-patru ani pentru preluarea iazului, după care s-ar fi putut transporta în altă parte uzina, dezafecta sau ce ar fi hotărât proprietarii. Pe orizontală, uzina de aur ar fi reactivat unele activități productive din această parte de țară, ceea ce ar fi dus la o creș­tere a bunăstării, un deziderat pe care toți îl prezintă, dar după fotografia pentru album este uitat în caietul cu promisiuni electorale.

Limitarea activității doar pentru iazul de la Flotație ar fi putut fi realizată de administrație, prin discuții oneste cu firma de prelucrare a sterilului. GAZETA de Maramureș a susținut în perma­nență necesitatea de a scoate orașul din poluarea istorică ce a adus faimă negativă, în urmă cu mulți ani. Dar de la o cerință firească până la un final trist pentru oraș calea este lungă. Credem că poluarea nu a dispărut. Orașul este în continuare poluat pe aer, apă și sol, prin iazurile de steril rămase în oraș, fie nefinalizate, un pericol foarte mare, fie ca cel de la Flotație, ce este în bătaia celor patru vânturi.

Despre poluarea cu cianură, o mare gogomănie, numai de bine. Celor care ne pot aduce dovezi palpabile că în oraș a fost sau este o astfel de poluare, le oferim un premiu!