Rolul femeii în familie şi în educaţia copiilor

Pr. Dr. Cristian Ştefan

De ce s-au înmulţit conflictele familiale, certurile şi divorţurile? De ce ne întoarcem uneori acasă cu apăsătorul sentiment al unei obligaţii, iar celălalt nu ne vine în întâmpinare, stăpânit de o stare asemănătoare? De ce locul cel mai cald, mai primitor pentru omul dintotdeauna, căminul, devine, pentru tot mai mulţi, câmpul de luptă pentru întâietate şi putere?...

Iată câteva din mulţimea de întrebări pe care le ridică starea familiei zilelor noastre, de al căror răspuns depinde, poate, fericirea a nenumărate familii şi, desigur, a tuturor copiilor cărora acestea le-au dat viaţă.

Tema este mult prea vastă ca să poată fi tratată în numai câteva cuvinte, însă încercăm să punem început acestei investigaţii, chiar dacă tema este puţin cam provocatoare, deoarece adevărul i-a scandalizat pe cei alipiţi cu inima duhului acestei lumi, dar i-a mângâiat, odihnit şi vindecat pe cei care cu sinceritate îl căutau pe Dumnezeu.

Factorul determinant în buna înţelegere din familie este omul însuşi, lăuntrul lui, iar bătălia cea mare se dă înlăuntru. Dacă realizăm acest lucru, atunci nu ne este greu să înţelegem că criza familiei din zilele noastre este de fapt o criză a persoanei. Cu toate că a acordat o atenţie deosebită familiei, Mântuitorul Iisus Hristos este mai preocupat de persoana umană, mai mult decât orice instituţie, decât orice asociaţie, decât orice fundaţie, pe care o cheamă să se aşeze onest în faţa lui Dumnezeu şi în faţa celorlalţi, deoarece o aşezare sănătoasă şi corectă în faţa lui Dumnezeu şi a celorlalţi îl transformă pe om într-o persoană conştientă de sine şi responsabilă.

Un rol de seamă care poate genera o familie sănătoasă, îl are, în primul rând, femeia care devine şi mamă.

Se cunoaşte faptul că omul creşte şi se maturizează sufleteşte prin dragoste. Însă, nu ajunge să iubească cineva pe altcineva, ci trebuie să-l iubească pe celălalt mai mult decât pe sine. Cel mai des ajunge la această dragoste o mamă, pentru că ea îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Ea este în stare să rabde foame pentru a-şi hrăni copiii, simţind în aceasta o mare bucurie. Astfel, copiii se hrănesc trupeşte, iar mama duhovniceşte. Copiii rămân cu gustul mâncării, în timp ce mama cu bucuria sufletească.

O tânără, înainte de a se căsători, poate că este obişnuită să primească totul de-a gata de la părinţii ei. Deşi există dragoste în firea ei, ea nu se poate dezvolta atâta timp cât primeşte mereu ajutor şi binecuvântare de la mama şi tatăl ei. Însă, în clipa în care devine mamă, ea se aseamănă cu motorul care cu cât este mai accelerat, cu atât se încarcă mai mult, pentru că dragostea lucrează mereu. Atunci când plânge copilul, chiar dacă nu doarme toată noaptea, nu-i vine greu, ci îl îngrijeşte pe copil şi se bucură. De ce? Pentru că a încetat de a mai fi copil, a devenit mamă şi a venit vremea jertfei şi a dragostei.

Astfel, mama ajunge să aibă mai multă dragoste şi jertfire de sine decât tatăl, deoarece tatălui nu i se dau multe ocazii ca să se jertfească. O mamă se osteneşte mai mult cu copiii, dar în acelaşi timp „se încarcă” de har prin grija faţă de ei. Dăruieşte continuu, de aceea şi primeşte mereu. Tatăl nici nu se osteneşte atât de mult cu copiii, dar nici nu se „încarcă”, de aceea şi dragostea lui nu este ca aceea a mamei.

Câte mame nu se roagă cu lacrimi pentru copiii lor, fie pentru binele lor, fie atunci când aceştia rătăcesc pe căi neplăcute lui Dumnezeu? Pe un tată nu-l vei vedea făcând des acest lucru. Copilul îl iubeşte pe tatăl său şi îl respectă, dar prin afecţiunea şi gingăşia mamei i se măreşte şi mai mult dragostea faţă de tatăl său. De aceea, cea care conduce din punct de vedere spiritual educaţia copiilor este femeia, nu bărbatul. Bărbatul este cel care trebuie să asigure existenţa, ocrotirea, fiind considerat stăpânul casei, dar cu respect şi stimă, neimpunându-se prin spaimă şi teroare.

Cu alte cuvinte, într-o familie, pentru a da un răspuns întrebărilor dintru început, bărbatul trebuie să fie bărbat, iar femeia trebuie să fie femeie, aşa după cum a rânduit Dumnezeu.

De aceea, astăzi avem nevoie mai mult decât oricând de mame bune, deoarece mamele bune au salvat neamul nostru românesc, care a fost greu încercat de-a lungul vremurilor, şi numai ele ne vor putea salva de la orice intenţii potrivnice care sunt îndreptate spre noi.