REMEMBER. Folcloristul şi etnologul Mihai Pop, membru de onoare al Academiei Române

prof. dr. Ioan Dorel Todea

Folcloristul şi etnologul Mihai Pop s-a născut la 18 noiembrie 1907 în satul Glod din Mara­mu­reş, ca fiu al lui Ştefan Pop şi al Iuliei, năs­cută Lazăr. După absol­virea Liceu­lui „Dragoş Vodă” din Si-ghetu Marmaţiei (1925) a urmat cursu-rile Facultăţii de Litere şi Filo­so­fie a Universităţii din Bucu­reşti (1925-1928).
S-a specializat în slavistică la Universi-tăţile din Praga, Varşo­via, Cracovia, Bonn (1929- 1934). În 1942 îşi susţine doctoratul în filo­logie la Univer­si­tatea din Bra­tislava, cu teza scrisă în limba cehă: „Cuvintele compuse de origine veche slavă bisericească în ve­chea limbă română scrisă”, lucrare elaborată sub coordonarea prof. M. Weingart şi susţinută, u­lterior, cu prof. I. Stanislav. În anul 1963 devine doctor docent în ştiin­ţe filologice al Universităţii din Bucu­reşti. A desfăşurat o bogată acti­vitate didactică: profesor supli­nitor la Liceul „Spiru Haret” din Bucu­reşti (1928- 1929), asistent la Cate­dra de istorie a lite­raturii ro­mâne şi folclor din cadrul Univer­sităţii din Bucureşti (1936-1939), conferen­ţiar şi profesor (1957-1962). În perioada 1968-1972 a fost şeful Catedrei de lite­ratură română veche şi folclor a Facultăţii de limba şi literatura română. A predat cursurile: Folclor românesc, Teorie folcloristică ge­­ne­­rală, Isto­ria folcloristicii româ­neşti, Basm popular, Cântec epic, Metoda de cercetare a folclorului. A coordonat activitatea Cercului de Poetică şi Stilistică, împreună cu Al. Rosetti şi Tudor Vianu. A participat la acţiunile iniţiate de In­stitutul So­cial Ro­mân, coordonate de D. Gusti şi a condus, alături de Anton Golopenţia, cer­cetările în pla­sa Dâmbovnic din judeţul Ar­geş. A fost membru al echi-pelor studen­ţeşti în campaniile de cule­gere a folclorului, organizate de C. Brăiloiu.

Din anul 1949, când se înfiinţează Institutul de Folclor din Bucureşti, coordonează activitatea de cerce­tare. Devine, succesiv, director ad­junct ştiin­ţific (1954) şi director al Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române (1965-1975). A fost preşedinte al Societăţii Internaţionale de ­Etnologie şi Fol­clor, membru al Societăţii Inter­na­­ţi­onale pentru Studiul Naraţiunilor Populare, membru al Consiliului Internaţional de Folclor (IFMC) din cadrul UNESCO, membru al Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences din Statford (S.U.A.), membru al Academiei Americane de Ştiinţe Sociale, mem­bru corespondent al So­cietăţii Austriece de Antropologie, membru în Comitetul Executiv al Aso­ciaţiei Internaţionale de Studii Semio­tice, membru în Comitetul Executiv al Centrului de Semiotică şi Lingvistică din Urbino (Italia), membru în Comisia de Folclor a Comitetului Internaţional de Sla­vis­tică, vicepreşedinte al Comite­tului Naţional Român al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Euro­pene, preşedinte al Societăţii Române de Antropologie Culturală, membru în Comisia de Folclor a Aca­demiei Române, şef al Secţiei de Etnografie din Consiliul Muze­elor.
A predat la Universitatea din Marburg (Germania, 1973), la Uni­versităţile din Berkeley şi Ann Arbor (SUA, 1974-1975), la Uni­versitatea din Paris (1978). A fost redactor-şef al Revistei de folclor (din 1956) şi redactor responsabil al Revistei de etnografie şi folclor (1964-1975), membru în consiliile de redacţie ale publicaţiilor Studii şi cercetări de istoria artei, Revista de studii sud-est europene, Limbă şi literatură.
A făcut cercetări de folclor în zonele: Maramureş, Câmpulung Moldovenesc, Făgăraş, Argeş, Poiana Mare – Băileşti, Calafat – Segarcea, Podgoria Ara­dului, zona petrolieră a Olteniei, Valea Motrului, Vâlcea, Vrancea, Gorj.
Prof. univ. dr. doc. Mihai Pop a con­tribuit decisiv la alegerea centrului de desfăşurare a „Festiva­lului Datinilor de Iarnă” în cea mai bogată zonă folclorică a județului, la Sighetu Marmației. În zilele de 27-28 decembrie 1969 a avut loc prima ediție a festivalului intitulată «Carnavalul și festivalul județean de datini și obiceiuri de iarnă din Mara­mureș». Sub înaltul patronaj al prof. univ. dr. doc. Mihai Pop s-au desfășurat și primele sesiuni de referate și comunicări pe teme  folclorice având drept investigare aria obiceiurilor populare legate de sărbătorile de iarnă, constituind un bun prilej de fundamentare teore­tică, de prezentare și interpretare a datinilor și obiceiurilor de iarnă.
A fost Laureat al Premiului Inter­naţio­nal „G. Herder” (1967). Mem­bru de onoare al Academiei Româ­ne (2000). Se stinge din viaţă la 8 octombrie 2000, în Bucureşti.
 

„A crede că poţi să stăvileşti procesul de dezagregare a vechii structuri săteşti sau să rezolvi marea problemă a satului românesc prin crearea de sate model sau prin încercările de ridicare culturală a satelor, atunci când această dezagregare nu este decât unul din fenomenele de adaptare a satului modern la noile şi adevăratele lui rosturi şi când problema economică şi socială a ţărănimii este piatra de încercare de a cărei rezolvare depinde întreg viitorul neamului românesc, este asemănător în naivitate şi eroare cu a crede că hotărăşti asupra destinelor naţiunii române dând statului forme de viaţă asemănătoare unuia sau altuia din statele din Apusul Europei.”
Mihai Pop