Regiunea Maramureș, temă pentru viitorii aleși ai maramureșenilor

Alegerile locale vor desemna primarii și consilierii locali ce vor conduce în următorii ani comunele, orașele, municipiile din România. În campania electorală candidații au promis multe. Din păcate, pentru viitoarea dezvoltare a țării, un subiect important nu a fost în atenția candidaților decât tangențial. Regionalizarea, o nouă împărțire administrativ-teritorială este necesară.

Este un subiect fierbinte, inflamat și inflamant. În decursul anilor au fost făcute mai multe pro­puneri pentru această nouă împărțire administrativă. Ultima, dacă nu ne înșelăm, a fost cea a UDMR și preluată și de alte partide, a fost de împărțirea în 16 regiuni de dezvoltare. Proiectul nu a trecut de interesele parlamenta­rilor, a celor care conduc. Dar propunerea cea mai des prezentată de politicieni a fost de o împărțire a României pe regiunile de dezvoltare existente, cele opt.
În ultimii ani nu s-a mai discutat serios pe această temă. Dar ea există.

Poate de aceea candidații la locale ar fi trebuit să aibă în vedere și această problemă deoarece des­centralizarea administrativ-te­ritorială ar fi în avantajul celor care conduc localitățile, fie ele mari, fie cele mici.
Ar fi trebuit să existe în agendele electorale ale candidaților ideii, propuneri, proiecte despre ce înseamnă regionalizarea și unde se va afla Maramureșul, în care regiune. Ar fi trebuit să aibă loc dezbateri, chiar și online cu socie­tatea civilă, discuții cu vecinii din județele: Satu Mare, Sălaj, Bistrița Năsăud, Cluj. Va fi nevoie și de implicarea Bisericii, dar și implicarea tuturor celor care au un punct de vedere legat de regio­nalizare. Dacă ne uităm la anii care au trecut, în culisele politicii, „specialiștii” dezbat și trasează fel și fel de hărți. De aceea este nevoie de o dezbatere reală în județ și la vecinii care ar putea fi parteneri. Iar aceste dezbateri trebuie pornite de la nivelul localităților. De o nouă împărțire administrativ-te­ritorială se vorbește de mai demult, a fost în vederile tuturor guvernelor care au fost și mai ales după intrarea în UE.
După 1990 a existat tendința de a repara greșeli ale trecutului și multe sate au devenit comune, iar comunele au fost ridicate la rang de orașe. Aceste ambiții au dus la proliferarea unităților administrativ-teritoriale și o încărcare a cheltuielilor administrative.
Feno­menul a fost contrar ten­dințelor europene, unde se lucrează cu unități administrative mari. Chiar și acum mai sunt astfel de solicitări în întreaga țară. Toate aceste modificări apărute după 1989 îngreunează acum problema regionalizării.

În calitatea noastră de țară membră a UE trebuie să imaginăm o redesenare administrativ-teritorială care să fie compatibilă cu ceea ce se întâmplă cu celelalte țări din UE. Cerințele Uniunii Europene pentru a deveni țară membră au fost ca populația din mediul rural să nu depășească un anumit nivel. În România el a fost cu mult depășit.
Așa s-au făcut orașe la apelul bocancilor pentru a respecta unul din criteriile de aderare. De aici au apărut problemele interne și chiar externe. Multe din noile orașe nu au dezvoltată infrastructura ru­tieră, administrativă. Nu au canalizare, apă potabilă și multe altele. Primarii unor astfel de orașe au crezut că vor primi mai mulți bani. O iluzie care nu a dus la dezvoltări miraculoase. Se primesc mai mulți bani, dar și cheltuielile sunt mult mai mari. Există un aparat administrativ mai mare, multe funcții de conducere, multe instituții care nu existau în comunele „urbanizate”. Dar aleșii
s-au obișnuit cu această situație. Aceste multe funcții au devenit sinecuri pentru răsplătirea celor care îi ajută în campaniile electorale sau pentru alte servicii.

Tot în decursul anilor, în ceea ce privește Maramureșul, au existat două tendințe, păreri cu privire la locul pe care ar trebui să îl ocupe în cazul unei regionalizări. Prima și cea mai păguboasă ar fi ca județul nostru să facă parte dintr-o regiune cu Clujul ca și capitală. Din păcate, această idee a fost susținută chiar de parlamentari maramureșeni și politicieni care, într-un fel sau altul, au interese legate de Cluj.
A doua propunere care a fost pre­zentată în decursul anilor a fost o regiune Maramureș împreună cu Satu Mare și Sălaj, iar capitala de regiune să fie în Baia Mare.
Configurarea unei regiuni cu ca­pitala la Baia Mare ar trebui să fie un important obiectiv politic pentru toți politicienii maramureșeni, indiferent din ce partide fac parte. Nu trebuie să uităm că în Regiunea de Dezvoltare N-V există un pol economic de importanță națională: Cluj. Și teoretic doi poli economici de dezvoltare: Oradea și Baia Mare. Din păcate, în decursul ani­lor, Oradea s-a dezvoltat, iar Baia Mare a rămas în urmă. O nouă desenare administrativ-teritorială în care Baia Mare ar fi capitală de regiune ar aduce mai multe bene­ficii decât dezavantaje, pentru că sunt și din acestea.

Noi, minunatul săptămânal, cel mai bun produs media din această parte de țară, am susținut tot timpul o regiune în care Baia Mare să fie capitală, iar Maramureșul să de­vină o regiune prosperă, pu­ternică, așa cum ar merita.