REGIONALIZAREA - instrument pentru modernizare, nu pentru politizare?!

A avut loc şedinţa săptămânală a Biroului Politic Teritorial a PNL Maramureş, şedinţă la care au participat şi primarii liberali, parlamentarii, consilierii judeţeni şi unii reprezentanţi în instituţiile deconcentrate care activează la nivelul judeţului nostru. În cadrul şedinţei, un punct distinct al ordinii de zi l-a constituit problema regionalizării, având în vedere activitatea Guvernului în acest sens precum şi mediatizarea de care beneficiază acest subiect.

Din discuţiile purtate, fără a fi atinse elemente de detaliu al procesului de reformă, a reieşit faptul că liberalii maramureşeni consideră viabilă regionalizarea în condiţiile în care, Regiunea Maramureş, cu sediul administrativ în Baia Mare, ar capta o notă distinctă pe harta României. S-au evidenţiat argumente în favoarea acestei idei, precum şi pericolele care ar rezulta pentru Baia Mare şi Maramureş în condiţiile în care judeţul nostru ar fi integrat într-o regiune de dimensiuni mai mari. Preocuparea liberalilor maramureşeni nu este una solitară, discuţiile din interiorul PNL şi USL au prins contur, atât în interior, cât şi în mass-media şi societatea civilă. La începutul acestei săptămâni, după o întâlnire între primarii de mari municipii, şefii de consilii judeţene şi preşedintele, Crin Antonescu, s-a decis formarea unui grup de lucru pentru reorganizarea administrativ-teritorială care să centralizeze şi să compună un document care apoi să fie discutat cu partenerii de la PSD şi PC. Comisia se va întâlni săptămânal şi are următoarea componenţă: Klaus Iohannis, Romeo Stavarache, Marian Petrache şi Sorin Frunzăverde.

Argumentele majore – criteriul „identităţii colective”Cu toţi recunoaştem, cu mândrie şi convingere, că Maramureşul este mai mult decât numele unui judeţ, este un brand cultural, economic şi istoric aparte. Relativ uşor de promovat datorită specificităţilor lui, rămân de văzut doar variantele de asociere a judeţelor din „Regiunea Maramureş”, cea mai potrivită fiind cu judeţul Satu Mare şi eventual Sălaj. Nu este vorba doar de orgoliu local, ne putem imagina că acesta, sub forma „patriotismului local” există manifestat cu tărie şi în alte judeţe/regiuni ale ţării. Însă nu putem trece cu vederea acest argument, încercând mai întâi să-l explicăm, apoi să-l dezbatem, apoi să-i cântărim relevanţa în jocul complicat al deciziei finale, care este una politică, cu aplicabilitate pe termen lung, înţelegând aici şi riscurile aferente unei astfel de decizii.

Ce înseamnă acest criteriu?Miza acestui argument este dată de funcţionarea unui criteriu fundamental al democraţiei, anume acela al aducerii deciziei cât mai aproape de cetăţean. Apropierea cetăţeanului de decizie se face ţinând cont de acesta, de sentimentul comunitar al apartenenţei la o localitate, regiune, naţiune. Cu alte cuvinte, regiunea “nord-vest” nu spune nimic unui maramureşean, nu oferă nici un sentiment de apartenenţă. Dimpotrivă, depărtează cetăţeanul de organismul administrativ regional. În schimb, utilizarea formală şi informală a unui “nume” adecvat, care rezonează cu istoria, cultura, tradiţia unei comunităţi. Maramureşul este un brand, merită orice efort pentru a fi perpetuat, este de datoria noastră să îl facem. Reforma care aduce etaje noi administraţiei locale şi care nu se potriveşte unor nevoi populare va produce frustrare, negativism, neparticipare, opoziţie, astfel încât efectul benefic preconizat va întârzia şi se va minimaliza. Fără regăsirea cetăţenilor într-un spaţiu în care să-şi regăsească identitatea, procesul reformei va cădea în formalism lipsit de pragmatism, de fapt în “formă fără fond”.Dimensiunea, capitala, criteriile de ordin administrativ.

Ştim că populaţia „s-a obişnuit cu nişte mecanisme de lucru”, cu judeţele în forma actuală, dar regiunea trebuie să aibă o singură capitală: „Este nefiresc, absurd chiar, să spunem că avem regiunea X şi trei capitale. Nu trebuie luată o decizie după numărul populaţiei, ci după ce urmărim în procesul de descentralizare, anume eficientizarea administraţiei şi creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. În clipa de faţă, nu văd altfel regionalizarea – din perspectivele intereselor locuitorilor judeţului Maramureş – decât sub forma regiunii Maramureş, adus la dimensiunile corespunzătoare nivelului administrativ NUTS II, între 800 000 – 3 000 000 locuitori. În cazul nostru, vorbim de cca. 1 000 000 locuitori (Maramureş, Satu Mare şi Sălaj).După criteriul convergenţei administrative cu sistemul european de recunoaştere a funcţionalităţii regionale (NUTS II), apare criteriul privitor la mecanismele de guvernare locală. Aceste mecanisme, atribuite prin lege, sunt dezirabile a fi coordonate din acel punct geografic care oferă cele mai multe posibilităţi de dezvoltare economico-socială, adică dintr-o capitală de regiune. Bănuiesc că decidenţii principali ai acestui proces vor avea în vedere faptul că în România există astăzi cca. 14 oraşe recunoscute – folosindu-se criterii socio-economice complexe – ca “poli de dezvoltare”.

De fapt, în jurul acestor oraşe trebuie decupate regiunile, iar Baia Mare este un asemenea “pol de dezvoltare”. Acest argument trebuie mai bine auzit, subliniat, amintit, iar politicienii locali, indiferent de partid, trebuie să se comporte ca atare, sprijinind această idee. Dacă Baia Mare va pierde rolul de capitală de regiune, sunt toate şansele ca oraşul – fiind aşezat geografic la “cap de linie” (excentric faţă de marile rute de transport) – să devină un oraş marginal, cu valoare scăzută a pieţei investiţionale, imobiliare, educaţionale etc. De aici până la “deşertificare economică” nu mai este decât un pas, observabil în doar câţiva ani. Pentru a preveni acest risc, din nou, subliniez, este nevoie de implicare activă şi sonoră a tuturor celor care gândesc liber şi mai ales a decidenţilor, a celor învestiţi cu încredere de către cetăţeni – politicienii.

Discuţia abia s-a deschis, dar reforma administrativă se vrea rapidă. Trebuie să fim atenţi, să spunem ceea ce avem de spus acum. Cu cât mai puţine populisme şi politicianisme. Este nevoie de maximă responsabilitate şi exigenţă de ordin ştiinţific, în spiritul planificării riguroase a viitorului, atât cât poate el să fie planificat. Mai sunt o sumedenie de argumente de ordin economic care să vină în sprijinul acestei idei de “Regiunea Maramureş”.

„Maramureşul este un brand, merită orice efort pentru a fi perpetuat, este de datoria noastră să îl facem. Reforma care aduce etaje noi administraţiei locale şi care nu se potriveşte unor nevoi populare va produce frustrare, negativism, neparticipare, opoziţie, astfel încât efectul benefic preconizat va întârzia şi se va minimaliza. Fără regăsirea cetăţenilor într-un spaţiu în care să-şi regăsească identitatea, procesul reformei va cădea în formalism lipsit de pragmatism, de fapt în “formă fără fond”.