Recensământul, un eșec de 80 de milioane de euro

Primul recensământ digital și al treisprezecelea din istorie s-a dovedit a fi un eșec răsunător. Mai mult de 1,5 milioane de persoane din „ținta” de 19 milioane au rămas complet nerecenzate.

Nu ieșim la numărătoare, fie ea și digitală! În 31 iulie 2022, a fost finalizată ultima etapă de colectare a datelor de recensământ atât prin deplasarea recenzorilor la adresele de reședință obișnuită a populației, care nu s-a autorecenzat online în perioada 14 martie – 27 mai 2022, cât și prin colectarea datelor de la punctele de recenzare fixă. Rezultatul? „Până la finalul zilei de 31 iulie, ultima zi de recenzare, s-au înregistrat în total 18,15 milioanede persoane, reprezentând 95,4% din populația rezidentă țintă estimată a României la 1 decembrie 2021 (19,02 milioane persoane)”, se arată într-un comunicat al Institutului Național de Statistică.

În traducere, peste 1,5 milioane de români nu s-au recenzat deloc. Ce înseamnă acest lucru? După încheierea perioadei de colectare a datelor, conform art. 22 din O.U.G nr 19/2020, „se realizează asigurarea completitudinii datelor individuale privind persoanele, gospodăriile, locuințele şi clădirile. Aceasta se realizează prin imputare prin metode statistice, din surse statistice și administrative, pentru acele unități statistice pentru care nu există un formular completat cu date, în conformitate cu metodologia prevăzută la art. 9 alin. (4). Metodologia de imputare statistică ce se va aplica pentru recensământ a fost aprobată în iulie 2021, de către Comisia Centrală pentru Recensământul Populației și Locuin­țelor (CCRPL2021).
Primele rezul­tate ale Recensământului Populației și Locuințelor runda 2021 (RPL 2021) vor fi diseminate în cursul lunii decembrie 2022, urmând ca datele complete și finale să fie făcute publice la finalul anului 2023”, precizează Institutul Național de Statistică.
Avocatul Gheorghe Piperea explică și mai clar pe pagina sa de socializare: „Recensământul hibrid (online + față în față + radio-șanț) s-a terminat ieri, cu un eșec răsunător. Mai mult de 1,5 milioane de persoane din «ținta» de 19 milioane au rămas complet nerecenzate. În București situația este cea mai ridicolă pentru INS și primării - peste 450 de mii de persoane (30% din populația de 1,8 milioane*) nu s-au recenzat.
Ca să îi iasă măsurătorile prognozate, INS va apela acum la «date agregate», adică la informații care sunt deja în sistem - la evidența populației, la cadastru și la registrele agricole, la serviciile de informații, la autoritatea electorală, la bănci etc. Să vedem cum se vor respecta dispozițiile legale relative la protecția datelor cu caracter personal (GDPR) - probabil că nu se vor respecta și vor ieși scandaluri administrative și judiciare. Ceea ce, pentru un răutăcios justițiar, ar trebuie să fie un motiv de entuziasm. Numai că, în acest demers eșuat, s-au cheltuit deja 80 de milioane de euro din bani publici.
Sarcastic, mai mult de două milioane de inși care s-au „autorecenzat” au fost anunțați că au greșit operațiunea digitală (mă întreb dacă au luat-o toți, de la capăt, cu recenzarea față în față sau, dimpotrivă, au omis să o facă și au fost supuși riscului de amendă), câteva mii de oameni au fost amendați și câteva milioane au fost amenințați cu amenda (că nu prea avea frici populația), mii de inși au fost ținuți ore întregi la cozi, la „centrele de recenzare” (cam la fel cum unii au stat la cozi la vakseenare sau la testare în parcarea mall-ului). În plus, urmează o avalanșă de procese, care vor mai alimenta un picuț rolul instanțelor, care este, desigur, foarte aerisit.
O chestiune extrem de gravă, nerezolvată de acest recensământ eșuat, este cea a numărului real al populației și al votanților. Suntem 19 milioane, din care 14-15 milioane de cetățeni cu drept de vot? Rămânem pe calculele anterioare, utilizate de sts pentru a «corecta» rezultatul votului? Avocatul Poporului spunea, într-un raport din 2021, că sunt nu mai puțin de trei rânduri de astfel de cifre - unul, la INS, al doilea, la MAI, al treilea, la AEP. De aici și paradoxul de a avea o populație de 19 milioane și un număr aproape egal de alegători, deși copiii până la 18 ani (minimum 3-4 milioane de persoane) nu au drept de vot. Dar, mă rog, poate nu mă pricep eu la aritmetica ermetic-electorală.

Bun, câteva precizări, pentru a evita întrebări repetitive:
(i) după expirarea ultimului termen al recensământului nu se mai pot aplica legal amenzi pentru refuzul recenzării;
(ii) cei amendați deja pot face plângere la judecătoria de domiciliu, în termen de 15 zile, care este suspensivă de executare; motivația principală este caracterul neconsti­tuțional al OUG nr.19/2020 (ches­tie pe care am explicat-o de mai multe ori aici), precum și neîncadrarea, concretă, în ipoteza «refuzului» de recenzare (de exemplu, nu ai fost acasă, nu ai deschis ușa, nu locuiești în imobilul vizitat de recenzor, nu te poți deplasa, întrucât ești în străinătate), precum și pentru foarte multe chestiuni de greșeli formale ale recenzorului ori ale organului care aplică amenda;
(iii) mai ales cei care s-au «autorecenzat» pot acționa pe oricine și orice instituție în justiție sau pot reclama la autoritatea națională pentru protecția datelor cu caracter personal pentru culegerea ilegală sau pentru prelucrarea greșită/ ilegitimă a acelor date; sunt foarte mulți astfel de potențiali petenți/ reclamanți care m-au contactat pentru demersuri administrative/ judiciare în acest sens, întrucât consideră că foarte multe întrebări din formular erau ne-la-locul-lor sau pentru că și-au văzut online aceste date, imediat ce le-au completat; responsabilitatea, inclusiv patrimonială, e foarte mare - pot fi date amenzi sau despăgubiri de milioane de euro;
(iv) cei interesați pot ataca în justiție procedura sau formularul în sine de recenzare; unele întrebări au fost ridicole, altele indecente (de ex., «ești persoană aflată în întreținerea altei persoane, care nu îți este rudă»; «ce boli ai avut în noiembrie 2021»; «ce ai făcut/ cu ce te-ai tratat în perioada pandemiei» etc.);
(v) nu am fost recenzat, nici online, nici pe calea normală, prin vizita acasă a recenzorului; pur și simplu, nu m-a căutat nimeni, iar la cozi la recenzare cu mici și bere nu aveam intenția să mă așez, oricum. Așa fiind, este cazul ca vinovații de eșec să plătească - nu numai cu funcția, ci și cu averea”.

Istoricul recensămintelor populaţiei în România
La 12 iulie 1859, Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanța domnească nr. 276 de înființare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, marcând crearea statisticii oficiale din România.  În același an, demarează şi Recensământul populației din 1859-1860, prima investigație de acest fel care a urmărit atât aspecte demografice, cât şi economico-sociale, simultan, în cele două provincii unite.

Recensământul din 1880 nu s-a putut organiza, dar, începând cu 1884, vor avea loc, la fiecare cinci ani, recensăminte fiscale, cel din 1899 fiind transformat de Leonida Colescu – o altă figură luminoasă a statisticii oficiale românești – în recensământ de populație.  La 12 ani de la Marea Unire, se realizează Recensământul din 1930, primul efectuat în România reîntregită, apreciat drept unul dintre cele mai moderne efectuate în acei ani în lume, „realizare științifică excepțională”, „operă de stil mare, realizată obiectiv şi fără cusur”, cum era caracterizat în presa europeană a vremii. El aduce, de altfel, o premieră absolută pentru statistica din Europa, prin înregistrarea concomitentă a apartenenței etnice, a limbii materne şi a religiei.
După 1945, în condițiile în care în România se producea o brutală schimbare politică, cu repercusiuni dramatice asupra întregului sistem economico-social, care au afectat toate instituțiile statului, statistica românească a cunoscut o lungă perioadă în care, în ciuda presiunilor de tot felul, a căutat să-şi păstreze credibilitatea câștigată, să-şi conserve şi să-şi respecte principiile de lucru, asigurând, pe cât s-a putut, continuitatea seriilor de date față de perioadele anterioare.
În acest context, au fost efectuate patru recensăminte generale ale populației:
- Recensământul populației
din ianuarie 1948 – primul recensământ efectuat în condițiile noului sistem politic, care a înregistrat populația țării la structura teritorială după cel de-al Doilea Război Mondial. Unitatea de observare a fost „gospodăria”;
- Recensământul populației din februarie 1956 – a avut ca unitate de observare „familia”. Rezultatele lui au fost publicate în intervalul 1959-1961, în 4 volume cu aproximativ 4300 pagini;
- Recensământul populației şi locuințelor din martie 1966 – organizat asemănător celui din 1956;
- Recensământul populației şi locuințelor din anul 1977 – a cuprins o gamă mai largă de indicatori. Programul recensământului şi sistemul de prelucrare adoptat au fost dintre cele mai moderne.
După Revoluția din 1989 au avut loc trei recensăminte: Recensământul populației şi locuințelor din 1992, Recensământul populației şi al locuințelor din 2002, Recensământul populației şi al locuințelor din 2011 și cel din anul acesta.