Reabilitarea cinematografului Dacia, în linie dreaptă

Au fost finalizate procedurile pentru desemnarea societății de arhitectură care va realiza proiectele tehnice în vederea reabilitării și modernizării a două edificii emblematice pentru Baia Mare: Cinematograful Dacia și Teatrul Municipal Baia Mare. După mulți ani de frământări, dispute, procese îngreunate de decizii greu de înțeles din partea unor administratori ai statului, Baia Mare merge înainte și începe operațiunea de recuperare a cinematografului Dacia. În cazul Teatrului Municipal, piedici au existat chiar din interior, dar acum totul pare să reintre în normalitate. Aici este important că fresca minunată din holul teatrului, ce aparține pictorului băimărean Nicolae Apostol, va rămâne și poate va fi mai bine pusă în valoare. 

Primarul de Baia Mare a prezentat, recent, proiectele de reabilitare a celor două instituții. Vă prezentăm cel de la Dacia, acolo unde este nevoie de multă muncă pentru a readuce clădirea la felul în care a fost. Să nu uităm că cinematograful, prin proceduri ciudate, a ajuns în mâinile unei societăți din Satu Mare. În fapt, niște bijutieri care l-au distrus. Așa a dispărut o lucrare de-a lui Mihai Olos și alte opere de artă ce înnobilau holul și intrările în sala de spectacol.
„Cinematograful Dacia a fost subiect de dezinformare pentru cei care își doreau să nu am sorți de izbândă în instanță. Am luptat aproa­pe la propriu cu Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor încă din 2012, această entitate având obligația să predea imobilul municipiului. Însă, unii din conducere au considerat poate că e mai eficient pentru ei ca indivizi să facă pe picior un precontract de vânzare - cumpărare, la prețul a două apartamente, cu o firmă privată. Am tăcut când toți mârșavii și doritorii de funcții sau obsedați de Cherecheș au mințit, au dezinformat, au pus în pericol cu im­pertinență, dar în mod intenționat, dreptul legal al municipiului de a lua în proprietate și de a salva acest edificiu. Voi reveni cu detalii despre ce am trăit pe acest subiect al recuperării cinematografului Da­cia, dar și cu adevărul despre Casa de Cultură. Poate voi, băimărenii, trebuie să știți și despre ce s-ar fi întâmplat cu cinema Minerul sau Clubul Phoenix, de lângă Poliția Municipiului, ori cu cele 150 de hectare puse frumos sub umbrela unui Golf Parc și multe altele… Am tăcut, pentru că era sub demnitatea mea să mă cobor la minciunile unor nemernici. Însă, acum a venit momentul să spun GATA! Tot am avertizat că nu voi mai permite nimănui să își manifeste ura și interesele de mafie la colț de stradă. Puteam să renunț la luptele în instanță, mai ales că mi-au adus doar mari deservicii? Puteam. Însă, eu sunt primarul mu­nici­piu­lui Baia Mare nu pentru că mi-aș fi dorit această funcție pentru putere și faimă, ci pentru că îmi doresc să îi reprezint pe băimăreni, să salvez și să aduc în proprietatea municipiului clădirile emblematice pentru municipiu, să mă asigur că acestea nu ajung pe mâinile unor bișnițari de patrimoniu, așa cum multe au ajuns înainte să fiu ales primar, respectiv cum multe în România au fost vândute pe bani de nimic, împotriva intereselor populației”, a spus primarul Cătălin Cherecheș.
În urma licitației, în primăvară, imediat ce vremea o să permită, va demara reabilitarea. Este impus un termen de execuție de 12 luni, însă cel mai important este să se facă lucrări de calitate, pentru că, prin aceste două investiții, se mai face un pas major pentru modernizarea Băii Mari.

Istoria neromanțată  a cinematografului
Proiectarea cinematografului Da­cia a început în 1966. Ea a trecut prin mai multe faze. După aprobarea fondurilor şi decizia de a face un cinematograf cu 800 de locuri, proiectul a fost preluat de arhitectul băimărean Viorel Neaga. La proiectare a participat, cu efort şi colaborare, inginerul Lazăr Radu. S-a dorit un cinematograf deosebit. „Am spus să ieşim din forma unitară a clădirilor de atunci, monobloc. Şi, în raport cu funcţiunile cinematografului, să fac volumele să se întrepătrundă”, a spus Neaga în urmă cu mai mulți ani.
Intrarea principală a cinematografului ducea la holul unde se aflau casele de bilete, punctul de control, după care se intra în holul principal. Acolo erau garderobele pentru lăsarea hainelor iarna, toamna. Se urca pe cele două scări. Acolo sus era un mic bar. De aici, de la etaj, se intra în sala de cinema. Se vedeau sala cu scaunele așezate pe rânduri, ecranul, era o imagine surprinzătoare, poate puțin neobișnuit pentru Baia Mare, ca volum. Sala avea 800 de locuri, iar volumul de aer pe cap de spectator era de 9,5 metri cub de aer. Holul principal a fost prevăzut cu placaje de marmură şi la parter, şi la etaj. Au fost lăsate două spații laterale pentru lucrări de artă plastică, care au fost realizate de către Mihai Olos şi Valentina Boştină. Dar lucrările de artă nu au existat de la început. În noiembrie 1968, a fost dat în folo­sință cinematograful Dacia. Iar lucrările celor doi artiști au fost plasate acolo în 1971. A fost concurs, iar Mihai Olos şi Valentina Boştină l-au câştigat. Cinematograful s-a ales, astfel, cu un important premiu. Un paradox! Una dintre cele mai frumoase clădiri ce a avut rolul de cinematograf a ajuns în stare de faliment, fiind bătaia de joc a unor indivizi ce au vrut să cumpere clădirea. Parțial au reușit şi au distrus holul mare, intrarea principală cu cele două scări care duceau la etaj, acolo unde era un bar şi de unde se intra în sala de cinema cu 800 de locuri. Nimic nu mai există, totul a fost transformat într-o viitoare sală de bowling sau popicărie. Așa cum s-a tot spus, partea distrusă a cinematografului a fost cumpărată de la România Film de un tip pe nume Varga, din Satu Mare. Un bijutier căruia i s-a cășunat pe cinematograful băimărean. Nu a existat o confirmare oficială, toată lumea a ridicat din umeri. Poate acum primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheș, va prezenta întâmplările care au dus la distrugerea parțială a clădirii cinematografului. Odată cu cele două scări de acces, cu garderoba generoasă, cu toaletele existente, au fost distruse şi lucrările de artă ce au înnobilat pereții şi frontispiciul.

Baia Mare a fost unul din orașele care a beneficiat de lucrări de artă ale unor artiști cu nume și renume. Multe dintre ele au înnobilat clădiri, imobile și instituții. Lucrările nu au fost trecute niciunde. Ele nu există. Unele, chiar la propriu. Halucinant și terifiant. Odată cu avântul revoluționar al anilor ‘60, Baia Mare a început să se dezvolte. Pentru a sublinia ideea de putere populară, comuniștii vremurilor de atunci au comandat lucrări de artă unor artiști. Fie pentru a înfru­museța fațada unui bloc, a Casei de Cultură, a Teatrului Municipal sau a restaurantelor și a cluburilor. Au trecut zeci de ani de atunci. Artiștii care au lucrat pentru oraș au ajuns de mare notorietate. Sunt maeștri! Cu toate acestea, lucrările lor nu apar niciunde, nu fac parte din nimic. Unele dintre ele au fost distruse, cu mânie proletară. Patrimoniul cultural al orașului a suferit și nu a interesat pe nimeni acest aspect. „Cine își «ucide» cultura nu mai are identitate”, spunea la un moment dat pictorul Nicolae Apos­tol. El a făcut o listă a unor lucrări distruse sau în curs de distrugere. „Nu știu de ce nu sunt cuprinse în patrimoniul cultural local. Este o blasfemie”, spunea artistul băimărean. Pe lista pictorului, figurează următorii artiști: Paul Erdos, Zoltan Bitay, Traian Hrișcă, Nicolae Apostol, Mihai Olos, Valentina Boștină, Ghiță Popescu, Aurel Cucu, Alexandru Șainelic etc. Primii trei au lucrări de artă - mozaicuri - pe blocurile Radio-TV, Pietrosul și fostul Restaurant București. Apostol are fresca de la Teatru, Olos și Boștină, lucrări la cinematograful Dacia, Popescu, fresca de la Casa de Cultură. Dar lista este mult mai mare. În oraș există și alte lucrări de artă pe ici-colo. Multe dintre ele sunt catalogate ca fiind proletcultiste. Dar o lucrare de artă e o lucrare de artă. Punct.