Războiul anormalității lovește referendumul normalității

„Teroriștii trag de peste tot”, „Regele se întoarce în țară și va pune botnițe la țărani”, „Marea Britanie va intra în colaps dacă iese din UE”.

Astăzi aceste fraze au intrat deja într-o istorie a manipulării, care se țese în continuare sub ochii noștri. Ultimul su­biect care a dezlănțuit avalanșa pro­pagandistă e referendumul pentru familie. De la intelectuali, la ONG-uri și conturi fictive de facebook, cu toții aruncă săgeți asupra acestui eveniment: „costă prea mult și noi nu avem spitale, școli și autostrăzi”, „dacă mergem la vot, facem jocul lui Dragnea”, „vom fi dați afară din UE”, „ne întoarcem în epoca discriminării”, „ce, familia tradi­țională cu soțul bețiv și agresiv e mai bună?”, „este mâna lui Putin” etc. Ba mai mult, sunt aruncate în malaxorul mediatic nume grele care pur și simplu desființează acest demers: „România în ițari, cu opinci și ochelari de cal. Anun­ța­tul referendum este de un penibil ne­bun. Paseism neghiob, idilism rural, pășu­nism în zdrențe (...) Se poate face re­­ferendum despre orice. De pildă despre sexul îngerilor. Sau despre exportul de ma­giun.” (Vladimir Tismă­neanu). „O ab­sur­ditate demnă de țara lui Ur­muz.” (Mircea Cărtărescu). Unii le nu­mesc manipulare. Alții, libertate de ex­pri­mare. Dar adevărul? Adevărul pâlpâie stins până când cineva va avea nevoie de el.
Noi, GAZETA de Maramureș, credem, ca și Steinhardt, că libertatea și credința înseamnă în primul rând obligația de a fi deștept. Iar un om deştept poate citi dincolo de aparențe, stereotipuri și manipulări și, mai ales, poate gândi singur. Și așa, poate afla adevărul.

Oficial, adevărul e simplu: ordonanţa de Urgenţă privind organizarea referendumului pentru redefinirea familiei în Constituţie a fost adoptată marţi, în şedinţa de Guvern, costul total al organizării ridicându-se la aproape
164 de milioane de lei.

Întrebarea la care vor răspunde alegă­torii cu „Da” sau „Nu” este: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Cons­tituţiei României în for­ma adoptată de Parlament?”, refe­ren­dumul urmând să aibă loc pe par­cursul a două zile, în 6 şi 7 octombrie.
Da, întrebarea e foarte prost pusă și lasă loc de interpretări, dar răspunsul e simplu. Cei care susțin familia tradițională şi anume clarificarea în Constituţia României a Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, vor răspunde DA. Restul sunt mituri și linii de atac pe care le vom explica. Unii dintre contestatarii refe­rendumului sunt interesați de „risipa de bani”, alții de drepturile minorităților sexuale, alții de imaginea României, alții nu sunt interesați de nimic, dar contestă acest proces democratic.
De ce era nevoie
de Referendum?
Pentru mulți dintre români, tema refe­rendumului pare irelevantă poate. Nimic mai fals. Nu Biserica, nu Coa­liția pentru familie, PSD sau mai știu cine a inventat această temă. Ea se află pe agenda publică de mai bine de un deceniu. În România au existat, în ultimii 12 ani, nu mai puţin de şase iniţiative în Parlament pentru legali­zarea unor parteneriate civile homo­sexuale care, în fapt, acordă persoa­nelor de acelaşi sex privilegii egale căsătoriei. Însuşi cazul Coman-Hami­l­ton a debutat cu ani în urmă şi a avut drept obiectiv evident crearea unei breşe în Codul Civil românesc care să ducă la legalizarea parteneriatelor civile pentru cuplurile de acelaşi sex. Iar ex­pe­riența altor state europene demons­trează că legiferarea acestor parteneriate civile între persoane de același sex este întotdeauna urmată de permisiunea cuplurilor de acest fel de a adopta copii. Aceste obiective trendy contrazic flagrant valorile societății românești și, așa cum ne arată și experiența altor state, duc la derapaje grave. Oricum, fap­tul că dezbaterea a existat în nume­roase state din jurul României şi din Occident o face relevantă şi pentru noi. Mai mult decât atât, dar în state ca Irlanda, Slovenia, Croaţia, astfel de subiecte au fost tranşate, fie într-o parte sau alta, prin referendum. De fapt, cei care au pus subiectul pe agenda publică sunt lobbyiştii LGBTQ. De ce țin să schimbe definiţia multimilenară a Căsătoriei şi să „cucerească” dreptul la adopţii de copii pentru cuplurile de acelaşi sex, dacă astfel de chestiuni tradiționale nu-i interesează? Deh, pe ei nu-i întreabă nimeni.
Bun, de ce acum? Se întreabă cei care nu știu că acest „acum” trebuia să aibă loc, de fapt, în urmă cu vreo... trei ani. Comitetul de inițiativă cetăţenească pentru revizuirea art. 48 alin. 1 din Consti­tuţia României în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber con­simţită între un bărbat și o femeie a de­marat în luna noiembrie 2015, iniţiativa cetăţenească având acest obiect.
De atunci și până în prezent, iniţiativa a cunoscut următoarele etape: a fost însu­șită prin semnătură de către aproape 3.000.000 de cetăţeni români (în primele 6 luni de la demararea ei), a fost avizată de către Curtea Constitu­ţio­nală, în data de 21.07.2016, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de legea specială și de Constituţie, nefiind împo­triva drepturilor niciunei alte persoane, a fost adoptată cu o majoritate cople­șitoare în Camera Deputaţilor în data de 09.05.2017, a fost susţinută public de un număr de 13 congresmeni americani și de un număr de 40 de europarlamentari. Deci, da, trei milioane de români au așteptat minima dovadă că în România funcţionează un stat de drept condus după principii democratice vreme de trei ani. Vi se pare puțin?

Cei care leagă acest referendum de Dragnea sau PSD ar trebui deja să fie convinși de punctul anterior că referendumul nu are nicio legătură cu aceștia. Și că singura legătură e că PSD e partidul de Guvernământ și deci organizează și acest scrutin democratic.

Dacă s-ar fi făcut referendum pentru Unirea Basarabiei cu România nu am fi mers la vot pentru că PSD e la Guver­nare și îl organizează? Revizuirea a fost declanşată de persoane private în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta, şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016, când premier era Dacian Cioloş.
Conform celui mai recent sondaj rea­lizat de CURS în luna iulie, suportul pentru acest referendum arată cam așa: se declară în favoarea referendumului 96,1% din electoratul PSD, 88% din electoratul PMP, 88,2% din electoratul Pro România (noul partid al lui Ponta, n.m.), 86,7% din electoratul ALDE, 85,3% din electoratul Mişcării Româ­nia Împreună (noul partid al lui Cioloș), 84,3% din electoratul PNL și 68,9% din electoratul USR. Sondajul are o marjă de eroare de +/-3%.

Trecem la drepturi. Unii susțin că în acest fel sunt îngrădite drepturile minorităților sexuale. Fals, din nou. Curtea Constituţională a României a avizat această propunere de modificare reţinând că ea nu implică nicio ingerinţă vreunui drept individual.
Banii sunt o altă cale de atac a contestatarilor. Da, democrația costă!

Și, da, referendumul costă. Dar de ce nu a protestat nimeni că Statul, de exemplu, ar vrea să finanțeze cu 70 de mi­lioane de Euro programele dubioase din Strategia de Educație parentală? Sau că Legea privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, promulgată de președinte prevede că: „Instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare cu un număr de peste 50 de angajaţi, precum şi companiile private cu un număr de peste 50 de angajaţi au posibilitatea să identifice un angajat căruia să-I repartizeze, prin fişa postului, atribuţii în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi. În limita bugetului existent pentru cheltuieli salariale, angajatorul poate opta pentru angajarea unui expert/tehnician în ega­litate de şanse”. Asta nu o fi risipă? Sau asta e o chestiune importantă și vitală? Desigur, există și categoria celor care susțin că, cu banii de pe referendum am putea construi școli și spitale. De parcă, această amestecare ilogică a lucrurilor ar convinge pe cineva. Sau îi convinge doar pe cei care nu știu să facă diferența între lucrurile care asigură supravie­țuirea unui neam și cele care asigură dăinuirea lui.
Și, da, mai e problema falsă că acest re­ferendum va polariza și diviza societatea. Alegerile și democrația implică pluralitate de păreri și dezbatere. Nu este nimic anormal în împărțirea societății în aderenți la opțiuni diferite – în special într-o cultură care pune va­loare pe pluralitatea opiniilor. În parti­cular, însă, acest referendum are poten­țial mai degrabă unificator, deoarece peste 90% din electoratul român se opu­ne căsăto­riilor homosexuale. Și da, suntem în anul Centenarului Marii Uniri.

Există și categoria celor care susțin că referendumul nu va rezolva problemele familiei și încearcă, din nou, să mute atenția spre un alt plan.

Acest referendum nici nu își dorește să rezolve problemele familiei, ci să protejeze instituția ei. Dacă unele familii sunt focare de violență sau abuz, nu e vina instituției, ci a persoanelor care o formează. Aceste probleme se regăsesc în aceeași măsură și în cuplurile de același sex. În sfârșit, clarificarea defi­niției căsătoriei nu se referă la „familia tradiţională”, ci la „căsătoria naturală”. Și încă ceva: legea nu reglementează ce fac oamenii în spațiul lor privat, ci ceea ce vor să facă oamenii oficial, solemn şi institu­ţional, la primărie, în faţa ofiţe­rului stării civile. Și dacă tot vorbim de lege, potrivit jurisprudenței CEDO și a CJUE, deci potrivit aranjamentului european actual, statele naționale membre ale UE au dreptul de a-și defini căsătoria în termeni culturali proprii.

„Referendumul care se va organiza este șansa noastră istorică, acum, la o sută de ani de la Marea Unire, să ne reunim într-o imensă afirmare a libertății, demnității și suveranității noastre ca popor, în concertul popoarelor europene. Referendumul nu este al niciunui partid, al niciunui lider politic, este al tuturor acelora care vor veni la vot pentru apărarea copiilor lor, pentru ca viața lor să fie scutită de minciuna ideologică a revoluției sexuale, de minciuna acelora care vor să ne reeduce pe toți, părinți și copii.
Trebuie acum ca noi să înțelegem cât de multă nevoie este de votul nostru, de prezența noastră, cât de multă nevoie au copiii și nepoții noștri de protecția noastră și de mobilizarea noastră pentru a le apăra drepturile și viitorul.
Definirea căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie în Constituția României va face ca lumea noastră, societatea noastră, viața noastră să poată prezerva adevărul civilizației noastre creștine. Să facem acest lucru posibil prin votul nostru!
Pentru a reuși în încercarea noastră trebuie să fim cel puțin 6.000.000 de cetățeni la vot. Dacă nu ne vom lăsa păcăliți de furia
și zgomotul din jurul nostru, dacă vom discerne adevărul cum se cuvine printre toate minciunile care ni se servesc, dacă vom reuși să ne deschidem sufletul pentru mesajul simplu și direct al acestei inițiative, vom izbândi.”
Coaliția pentru Familie și Platforma Împreună
 

CÎT DE LA VEST POȚI FI ÎN EST?

„Intrarea în linie dreaptă a referendumului privind modificarea Constituţiei prin precizarea componenţei familiei, cel puţin la momentul constituirii ei biologice, a scos la iveală o serie de prejudecăţi şi, mai grav, de tactici manipulatorii.
O prejudecată: ne confruntăm cu un non-subiect. Ca şi cum problema, cît se poate de reală, a statutului familiei, acum şi pe viitor, ar face parte dintr-o listă de teme minore. Mai mult: unii văd în acest exerciţiu democratic exercitarea unei presiuni religioase inacceptabile. Or, cei care votează DA nu o fac dogmatic, ci dintr-un civism care are, într-adevăr, şi o bază antropologică iudeo-creştină. Sînt cetăţeni care nu au luat pe nimeni cu asalt, au adunat semnături şi care, iată, pe căi plebiscitare legitime, se exprimă. A le contesta această libertate, în post-totalitarism, este grav. Foarte grav.
O altă prejudecată: ne rupem de Vest, ceea ce, simetric, înseamnă că ne «afundăm» în Est. Ca şi cînd ar exista o geopolitică a păcatelor, acceptate şi încurajate într-o parte, interzise şi combătute în cealaltă. Ar fi suspect de simplu, dacă lucrurile ar sta astfel. În plus: dacă Vestul este reductibil la va­lori şi practici discutabile, atunci de ce ne mai mirăm că Estul apare drept alternativă? Comitem o dublă nedreptate: ignorăm rezistenţa culturală a celor din Vest, care nu vor să fie sclavii corectitudinii politice, şi lupta pentru statul de drept a celor din Est, sătui de regimurile dictatoriale.
O manipulare: boicotul. Pentru că nu ne place partidul de guvernământ care organizează exerciţiul democratic. Se uită cu bună ştiinţă că este vorba despre o problematică traversînd toate partidele, că nu ne angajăm într-o luptă de moment, ci investim, la propriu, în viitor. Ceva suspect: cine cheamă la boicot a chemat pînă de curînd la protest! Cum se împacă?! Poate fi libertatea de exprimare, prin vot sau protest, o virtute facultativă? La trei decenii de la căderea comunismului, a mai avea astfel de dileme indică o neînţelegere fundamentală a darului libertăţii.
O altă manipulare: relativizarea mediatică. Deja vedem cum vocile contra au primit un generos spaţiu de manifestare, în vreme ce vocile pro sînt fie «flancate» de hermeneuţi interesaţi, fie scoase pur şi simplu din circuit. Politica unei cunoscute reţele de socializare o demonstrează: chiar dacă opinia ta rezonează cu a multor altora, este suficient un singur denunţ, neverificat, pentru ca să dispari din fluxul dezbaterilor! Supra­vie­ţuitorii cenzurii din Est sînt acum victime ale cenzurii din Vest! O răs­tur­nare de situaţie care ne arată că geografia nu este o referinţă fixă.”
Radu PREDA