PSD readuce reforma administrativ-teritorială a României în actualitate. Peste șase luni, posibile decizii

Au trecut sărbătorile, au trecut și manifestațiile, liderii suveraniști au spus și au făcut ce au crezut de cuviință, liderii din coaliția de la putere au tăcut și noul guvern a adoptat ordonanța „trenuleț”. Au trecut sărbătorile și au venit tăieri de salarii, de personal, indexarea pensiilor a fost amânată, taxele și impozitele au crescut fie aberant, fie mai rezonabil. În Baia Mare telenovela abonamentelor pentru parcare a fost „rezolvată” tot de cei care au și propus-o. Una peste alta, un început de an în care nu s-a întâmplat mai nimic. Nu avem buget și, pentru că nu este, nu se pot lua măsuri așa cum au fost propuse și asumate de cei din coaliția de la putere. Și în acest talmeș-balmeș, zilele trecute, liderii PSD au scos la înaintare un subiect mult discutat, de vreo două decenii. Reorganizarea administrativ-teritorială a României.

PSD a decis înființarea unui grup de lucru al partidului care să propună un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorială a României, a anunțat recent purtătorul de cuvânt al partidului, Lucian Romașcanu.

Acesta a spus că proiectul de lege va trebui să fie elaborat de acest grup de lucru „probabil în următoarele şase luni de zile”, după care va fi discutat în coaliţie şi apoi trecut prin Parlament.

„Astăzi a avut loc o şedinţă a Consiliului Politic Naţional, în care s-au discutat chestiuni guvernamentale, legislative, cât şi chestiuni politice şi de organizare. În ceea ce priveşte partea guvernamentală şi legislativă, ca prioritate s-a stabilit pentru perioada imediat următoare înființarea unui grup de lucru al PSD care să propună un proiect de lege pentru reforma administrativ-teritorială a României, o promisiune pe care clasa politică a făcut-o de foarte mult timp şi pe care nu am îndeplinit-o încă”, a anunţat Lucian Romaşcanu, după şedinţa conducerii partidului.

Romașcanu a susținut că „acest lucru va veni în sprijinul reformei, astfel încât să eficientizăm administrațiile locale şi să existe firesc, ca o consecință imediată, şi o reducere a cheltuielilor de administrare a autorităților locale, dar şi o eficientizare în sprijinul oamenilor prin această reformă”.

Social-democratul a menţionat că „există nevoia de consolidare a unor comunități locale, există nevoia de a consolida serviciile publice şi serviciile statului din comunitățile respective”.

„Sunt foarte multe lucruri care intră aici, inclusiv partea de educaţie, învăţământ, sănătate, acces la sănătate şi infrastructură şi aşa mai departe. Nu există principiul desfinţării, există principiul comasării, probabil şi acest lucru se va lua în discuţie”, a explicat Romaşcanu.

La rândul său, liderul partidului, Marcel Ciolacu a spus: „Aș dori în această sesiune să venim cu un proiect (de lege) de reorganizare teritorială. Un proiect realizat împreună cu o comisie constituită în interiorul PSD din care vor face parte președintele Camerei Deputaților, președintele Asociației Municipiilor, președintele Uniunii CJ-urilor, prim-vicepreședintele PSD, Daniel Băluță, vicepremierul Marian Neacșu, doi primari PSD de orașe, doi primari de municipii și doi primari de comune. Comisia din cadrul PSD va realiza proiectul de lege, care ulterior va fi negociat în coaliția guvernamentală și apoi depus la Parlament”.

Recent, premierul Marcel Ciolacu afirma că România trebuie să implementeze atât reforma bugetară, cât și reorganizarea teritorială. Printre motivele invocate se numără faptul că o structură administrativă similară celei adoptate de Polonia, care a realizat procesul de regionalizare, ar putea facilita o absorbție mai mare a fondurilor europene.

„Reforma bugetară şi reorganizarea teritorială vor trebui făcute în România. Trebuie o analiză foarte clară şi trebuie făcut un plan. Noi avem sistemul de administraţie publică pe model francez. De asta este şi atât de stufos. Ei au făcut regionalizarea şi au guvernatori pe regiuni care intervin ca să nu mai existe decalajele de dezvoltare între regiuni. Nu vreau să se mai întâmple ce s-a întâmplat între Timişoara şi Bacău, de exemplu, sau între Cluj şi sudul ţării. Atunci se venea cu acest instrument. Nu mai ştiu dacă mai este foarte de actualitate. Când l-au făcut polonezii, l-au făcut şi în loc să ai 10.000 de proiecte pe fonduri europene, aveai două proiecte integrate şi normal că ai avut o absorbție de fonduri europene de 110%, pentru că România avea tot timpul 54%”, a spus premierul.

Și primarul Clujului, Emil Boc a încercat, cu ani în urmă, când se afla la butoanele puterii, să pornească procesul de reorganizare administrativ-teritorială. Dar proiectul nu a putut fi implementat. Atunci, Emil Boc a făcut mai multe precizări cu privire la modul în care ar trebui realizată regionalizarea. Date care sunt valabile și în momentul de față. „Nu trebuie să pornim cu idei preconcepute ca număr. Trebuie să facem analiza funcțională. Ce înseamnă asta? Să avem administrație funcțională care să poată oferi populației două lucruri: servicii de bază pe care le oferă orice administrație publică locală, educație, sănătate, transport public şi altele; să îşi poată asigura din veniturile proprii pe care le colectează, funcționarea minimă a serviciilor de bază pe care trebuie să le ofere cetățenilor.

Pornind de la aceste două principii, vedem exact de câte comune avem nevoie, de câte oraşe, de câte judeţe, de câte municipii. Avem nevoie de unități administrative funcționale din perspectivă financiară, din perspectiva serviciilor de calitate. Suntem ultima ţară din fostul bloc comunist care mai conduce după legi din timpul regimului comunist. Toate celelalte ţări şi-au făcut, într-o formă sau alta, reforma administrativ-teritorială a ţării. Se uită lumea destul de interesant de la Bruxelles când vorbim de subsidiaritate şi de principii moderne de guvernare şi în sistem democratic, dar cu legi dintr-un profund sistem centralizat comunist. Suntem, din această perspectivă, oaia neagră a Europei în materie de organizare administrativ-teritorială a ţării. Ca să îndeplineşti criteriul de regiune trebuie să ai minimum 800.000 de locuitori, ori la noi un singur judeţ are peste 800.000 de locuitori pentru a îndeplini criteriile a ceea ce ne spune Uniunea Europeană”, spunea pe vremuri, Emil Boc.

Reorganizarea administrativ-teritorială este un subiect dezbătut de mulți ani, argumentele principale fiind de ordin economic: ar permite o descentralizare și o debirocratizare reale și ar elimina costuri cu primării la localități foarte mici. De-a lungul timpului, au fost depuse mai multe proiecte legislative pentru reorganizarea administrativ-teritorială, însă niciunul nu a ajuns să treacă de vreun vot în Parlament, principalii oponenți fiind UDMR. Politicienii maghiari nu doresc ca județele din așa numitul Ținut Secuiesc (Mureș, Harghita, Covasna) să fie grupate în regiuni diferite.

Cel mai recent, în octombrie 2024, USR a depus primele proiecte din pachetul legislativ pentru reforma administrativ-teritorială a României, potrivit unui comunicat. Măsurile propuse includ reducerea numărului de județe și de localități, dar și reorganizarea Bucureștiului, astfel încât să rezulte un stat mai mic, cu mai puține instituții, în care banul public se cheltuie cumpătat.

Necesitatea de a reduce numărul de unități administrativ-teritoriale rezultă și din realitatea că 9 din 10 localități din România sunt falimentare în primul rând pentru că sunt prea mici. România are nevoie de structuri care să o dezvolte, nu de unele care doar să toace banii în beneficiul clientelei de partid, arată USR în proiectele depuse.

În decursul anilor, au fost prezentate variante posibile de reorganizare, cu mențiunea că aderarea la UE ne-a împins, prin obligațiile asumate, să reorganizăm teritorial țara. Este o cerință ca regiunile, județele sau cum se vor numi noile structuri administrative să aibă în jur de un milion de locuitori. Din experiența europeană, se poate lucra mai bine cu structuri administrative suficient de puternice din punct de vedere economic, teritorial și administrativ.

În acest context, statul devine o suprastructură care are rolul de control, de reprezentare. Armata, imnul și însemnele statale rămân a fi reprezentative pentru întregul teritoriu. Dacă privim în ograda țărilor membre ale UE, vom vedea o multitudine de reprezentări administrative. La noi s-a discutat despre reorganizare administrativă de mulți ani, s-au făcut anumiți pași, dar politicienii se feresc de abordarea directă a acestei probleme. Din calcule electorale, probabil, dar și din cauza sensibilităților românilor față de conceptul de stat național, unitar și indivizibil. În 1998, au apărut cele opt regiuni de dezvoltare.

Atunci, se spunea că pe aceste structuri administrativ – economice se va trece la reorganizarea României. A fost folosit modelul german, ceea ce ar fi dus la o „landizare” a țării. Agențiile de Dezvoltare Regională au apărut, dar nu au personalitate juridică. De atunci, au trecut mulți ani. Dacă privim cum s-au dezvoltat Agențiile, putem vedea cum s-au dezvoltat județele care le compun. De aici, și importanța acestor instituții, validate de trecerea timpului. Una dintre cele mai importante „virtuți” ale acestei structuri a fost posibilitatea de a promova proiecte, de a aduce fonduri pe diverse surse de finanțare.

Pentru specialiști, pentru cei care se pricep la proiecte și modul în care se pot accesa fondurile europene, Agențiile de Dezvoltare au fost „mană cerească”. Între județele din cadrul Agentiei de Dezvoltare N-V (Satu Mare, Sălaj, Bihor, Bistrița, Cluj și Maramureș), au apărut alianțe firești și nefirești. Și aici s-a mers pe principiul: cine taie tortul ia felia cea mare. În baza acestor alianțe, Cluj și Bihor au reușit să aducă, în zonele respective, bani adevărați. Maramureșul a fost un „jucător” redutabil, cel puțin pe partea de proiecte, pe capacitatea de a produce proiecte, în schimb am fost restanțieri la capitolul politic. Cei care au reprezentat județul au trădat, cu buna știință sau din neștiință, interesele nordului de țară. 

În 1968, a avut loc redesenarea României. Au apărut actualele județe care au fost impuse de comuniști după criterii ale intereselor personale. Nu s-a ținut cont de realitățile geografice, culturale, istorice. S-a tăiat în carne vie, au avut loc drame multe și dureroase. Au fost români care au trebuit să se mute, mai ales intelectuali, dar și muncitori. Au fost români care s-au sinucis, care au divorțat, care și-au luat lumea în cap. Au fost români, cei mai mulți, care au început din nou să își clădească o existență.

Dramele de atunci ne urmăresc și acum. Copiii unora care au fost nevoiți să se mute la zeci sau sute de km de vatra lor, de la țară, la oraș, între patru pereți, de la o poziție socială sigură și confortabilă, la o existență anonimă în orașele ce urmau să fie dezvoltate industrial. Una din rațiunile pentru această împărțire în cele peste 40 de județe a fost dezvoltarea industrială a unor regiuni, orașe. S-a spus că se dorește o dezvoltare unitară a țării. În teorie sună bine, în fapt a urmat ce vedem peste tot. Baronii locali de atunci, activiștii comuniști, au știut să îndrepte investițiile spre zonele lor de influență. Care nu seamănă cu cele de acum, dar principiul este același. Să le fie bine la o seamă de oameni. Ei și familiile lor, rudele, prietenii. Încet, încet, mai multe orașe s-au dezvoltat disproporționat de mult față de restul unităților administrative din județul respectiv, iar istoria cu dezvoltarea unitară a României a rămas o poveste.

Chiar dacă s-a construit mult, s-a construit prost și după cum au dictat interesele nomenclaturii comuniste. La Revoluția din 1989 mulți dintre intelectualii români au crezut că va urma o reașezare a României în limite administrative normale, firești. Discuții cu privire la o reîmpărțire a țării au avut loc de pe vremea cunoscutului Octav Cozmâncă. La începutul anilor 90, se discuta acest subiect. Unii dintre politicienii importanți de acum au luat parte la aceste discuții care nu au dus la nimic. Nu a îndrăznit nimeni să redeseneze România după niște criterii corecte.