PS Justin, urmaş, „după sfânta dreptate”, al Arhiepiscopului Justinian

În 8 decembrie se împlinesc 40 de zile de când Arhiepiscopul Justinian a plecat să ne aştepte la poarta Raiului. După această perioadă de doliu începe procedura pentru alegerea noului episcop al Maramureşului şi Sătmarului, care, „după sfânta dreptate”, cum spunea Mitropolitul Andrei Andreicuţ, ar trebui să fie PS Justin Hodea Sigheteanul, arhiereul vicar al eparhiei noastre, omul de încredere şi cel mai apropiat colaborator al ÎPS Justinian.

 

 

 

În 30 octombrie 1959, obştea Mănăstirii Rohia a fost alungată de comunişti prin sumbrul Decret 410, iar ÎPS Justinian, pe atunci stareţ al mănăstirii, rămânea singur în faţa bisericii. În 30 octombrie 2016, ÎPS Justinian pleca spre marea întâlnire pentru care s-a pregătit întreaga viaţă, întâlnirea cu Dumnezeu, iar noi, toţi, rămâneam încremeniţi în faţa Bisericii.

Întreaga sa viaţă a avut un rost şi o rânduire, pentru că ÎPS Justinian ştia că pentru Dumnezeu nu există coincidenţe. Arhiepiscopul Justinian şi-a pregătit din timp, în cel mai mic detaliu, plecarea: totul, de la mormânt, la cartea testament Refecţii III şi până la urmaşul său în scaunul eparhial. Aşa cum spunea Mitropolitul Andrei Andreicuţ, la înmormântarea ÎPS Justinian, toată lumea se aşteaptă, „după sfânta dreptate”, ca următorul episcop al Maramureşului şi Sătmarului să fie PS Justin Hodea Sigheteanul, cel mai apropiat colaborator al Arhiepiscopului şi „pruncul său” de suflet, pe care l-a pregătit de două decenii pentru acest pas.

 

În 8 decembrie se împlinesc 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a ÎPS Justinian şi, potrivit statutului Bisericii Ortodoxe Române, acesta este şi termenul de la care este demarată procedura pentru alegerea noului episcop. Pr. Dr. Cristian Ştefan, consilier cultural şi purtător de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului explică: „Imediat după ce un episcop titular trece la cele veşnice, funcţia de episcop locţiitor al Episcopiei o preia automat Mitropolitul de care aparţine Episcopia respectivă, sau în cazul unui mitropolit dacă trece la cele veşnice, atunci preia conducerea administrativă Patriarhul. Imediat după deces se sigilează apartamentul cu toate bunurile ierarhului şi acestea rămân sigilate până la alegerea noului episcop titular. După care, după cum se ştie, tot ce a aparţinut din punct de vedere material, orice bunuri, ele rămân de drept în patrimoniul Centrului Eparhial unde a slujit. Singura problemă care trebuie clarificată este cea legată de moştenirea culturală, mai exact drepturile de autor, dar şi acestea dacă sunt stabilite încă din viaţa episcopului titular, care spune unde rămân şi cine să beneficieze de pe urma scrierilor, atunci lucrurile sunt foarte clare.

După trecerea la cele veşnice a episcopului titular se ţine o perioadă de doliu de 40 de zile. Iar după ce se săvârşeşte slujba rânduită, adică Sfânta Litughie şi Slujba Parastasului, după 40 de zile, atunci când stabileşte mitropolitul care ţine loc de locţiitor, se întâlnesc toţi ierarhii din Mitropolie, fac Sinod Mitropolitan unde se fac propunerile pentru alegerile de episcop titular. În cazul nostru, concret, 40 de zile se împlinesc în 8 decembrie şi chiar în 8 decembrie seara se întâlnesc, la Cluj, ierarhii din Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Ei vor face propuneri pentru alegerea noului episcop titular. Trebuie să fie cel puţin două propuneri. După care urmează să fie convocată Adunarea Eparhială a scaunului vacant, care validează propunerile Sinodului Mitropolitan, sau pot chiar să facă propuneri în plus dacă doresc. Întâlnirea Adunării Eparhiale este stabilită în 9 decembrie. Această Adunare Eparhială este formată din 30 de persoane, două treimi laici şi o treime clerici (preoţi). Toţi aceştia vor merge la Cluj pentru întâlnirea din 9 decembrie 2016.

După întâlnirea din 9 decembrie este definitivată lista cu propunerile pentru noul episcop şi urmează să fie înaintată Sfântului Sinod pentru data când este programată convocarea Sinodului şi alegerea episcopului titular. În cazul nostru se ştie şi această dată, mai exact în 16 decembrie 2016. La această dată, membrii Sfântului Sinod, dacă doresc mai pot să propună şi ei candidaţi pentru funcţia de episcop titular, dar de obicei rămân propunerile cu care se merge din teritoriu. În data de 16 decembrie se va alege, de către Sfântul Sinod, episcopul titular al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului. Din câte s-a discutat până acum, instalarea noului episcop titular al Maramureşului şi Sătmarului va avea loc în data de 27 decembrie, a treia zi de Crăciun”.

 

ÎPS Justinian l-a ales pe PS Justin pentru funcţia de arhiereu vicar în 1994 şi, în 17 aprilie 1994, a fost hirotonit întru arhiereu de către ÎnaltPreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală, ÎnaltPreasfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania, Preasfinţitul Justinian Chira, Preasfinţitul Andrei Andreicuţ, Preasfinţitul Calinic Argatu, Preasfinţitul Ioan Mihălţan şi Preasfinţitul Emilian Birdaş.

 

PS Justin a fost „mâna dreaptă” a ÎPS Justinian, cel mai apropiat colaborator  şi cel care i-a completat şi continuat opera şi munca încă din timpul vieţii. Fiind uniţi de „duhul Rohiei” şi de vremurile grele, de început, ale Eparhiei noastre, ÎPS Justinian şi PS Justin au fost oamenii providenţiali care au făcut din acest colţ de ţară un tărâm al spiritualităţii şi credinţei. În toate scrierile şi cuvintele sale de învăţătură, ÎPS Justinian l-a văzut, firesc, pe PS Justin ca şi urmaşul său de drept la scaunul eparhial. Şi aşa consideră toţi credincioşii că e normal şi drept. Şi, aşa cum spunea Mitropolitul Andrei Andreicuţ, „după sfânta dreptate”, credem cu tărie că,  în 27 decembrie, Maramureşul şi Sătmarul îl vor întroniza în funcţia de episcop pe PS Justin. 

 

Vom reveni.

 

 

Gânduri testamentare din caietele ÎPS Justinian

 

***

Vineri, 5 februarie 2016

 

Preasfinţitul Justin m-a vizitat la ora 11.00. Nu pot spune cât de mult m-am bucurat de vizita Presfinţitului Justin, care acum este un tânăr maturizat, pe care îl privesc cu sporită şi sfântă dragoste, şi cu un sentiment de admiraţie, ca pe un om binecuvântat de Dumnezeu cu putere şi daruri bune, temeinic slujitor al lui Dumnezeu şi al Bisericii lui Hristos.

Simt acum o mare bucurie când îl văd, nu ca pe un frate, ci ca pe un părinte.  (pag. 198 – 199 din Caietul 192)

 

 

***

Sâmbătă, 9 iulie 2016

Mărturisire

 

În aceste clipe, când se lasă amurgul zilei sfinte de sâmbătă şi ne apropiem de ziua binecuvântată şi foarte iubită de mine, Ziua Învierii Domnului, simt cum un glas puternic mă îndeamnă să fac o mărturisire, ca în faţa Ta, Prea Bunule, să vorbesc şi să scriu bucuria pe care o am, că în aceste zile mi-am îndeplinit câteva datorii faţă de fraţii mei.

Cea dintâi, Doamne, şi cea mai mare datorie a mea este să-ţi mulţumesc Ţie, Doamne, pentru toate binefacerile în veci, binefaceri cu care m-ai miluit pe mine, umilitul.

De asemenea, mă simt foarte dator faţă de toţi, faţă de toată suflarea, faţă de cer şi de pământ, şi mai presus de toate mă simt foarte dator faţă de cei ce se află în jurul meu.

Mă simt dator faţă de arhiereul Justin, care a fost cel mai credincios şi mare binefăcător al meu, acum, la bătrâneţe. Dorinţa mea cea mai mare este ca el, părintele Justin – arhiereul, să fie următorul după mine, pentru că are multe şi mari merite şi vrednicii!

De la toţi cer iertare şi îndurare, şi îi rog să se roage Prea Bunului pentru mine.

Am încercat să fac o mărturisire, dar nu sunt în stare să spun acum toate, cuvintele şi gândurile deosebit de sfinte şi bune, pe care le am în inimă pentru fiecare. (pag. 132 – 134 din Caietul 194 – Reflecţii III - Din Caietele Arhiepiscopului Justinian, Caietele 193 şi 194).

 

 

***

 

Părintele Serafim s-a îmbolnăvit grav de cancer şi, printr-un miracol dumnezeiesc, s-a vindecat. Dar s-a retras de la conducerea mănăstirii, şi după aceea episcopul vicar de la Cluj a propus să fie numit pe postul de stareţ al Mănăstirii Rohia, ieromonahul Justin Hodea, ucenicul părintelui Serafim. Părintele Justin a fost şi el un foarte vrednic întemeietor al Mănăstirii Rohia. Părintele Justin a adunat o obşte de tineri vrednici în jurul lui, pe care i-a educat, i-a format, i-a trimis la şcoli şi i-a ajutat să se formeze în duhul Rohiei. Aceştia au continuat stilul de viaţă al Mănăstirii Rohia, început în 1944. (pag. 38, Reflectii II – Din Caietele Arhiepiscopului Justinian, Caietele 184, 185 şi 190).

 

 

***

Joi, 11 februarie 2016

 

Am încercat să redactez un memoriu pe care să-l trimit Patriarhului Daniel şi Sfântului Sinod despre Preasfinţitul Justin, episcopul vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, despre vredniciile Preasfinţitului Justin, despre rolul deosebit şi despre activitatea sa. Am încercat să redactez un memoriu prin care să cer Patriarhului distincţiile care i se cuvin Preasfinţitului Justin, pentru activitatea sa de până acum, din partea Bisericii şi din partea autorităţilor statului. Nu am îndrăznit să vorbesc cu Preasfinţitul Justin de hotărârea pe care am luat-o, pentru că ştiu că el nu ar fi fost de acord să aduc elogii, aprecieri şi cuvinte de laudă pentru activitatea excepţională pe care a avut-o alături de arhiepiscopul Justinian, în cei 25 de ani de la reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. (Caietul 192, pag. 245 – 246)

 

 

***

Vineri, 12 februarie 2016

 

M-aş bucura dacă autorităţile bisericeşti de la Bucureşti ar aprecia, la justa valoare, activitatea şi realizările deosebit de importante ce s-au făcut în cei douăzeci şi cinci de ani de la reînfiinţarea acestei Eparhii. Un merit deosebit l-a avut Preasfinţitul arhiereu vicar Justin Hodea Sigheteanul care, împreună cu arhiepiscopul Justinian, cu colaboratorii, consilierii, protoiereii, preoţii şi stareţii mănăstirilor, şi cu binecredinciosul popor romând din Maramureş şi Sătmar, ajutaţi de puterea lui Dumnezeu, a Domnului Dumnezeu şi a Maicii Domnului, au ridicat această Eparhie la un nivel deosebit de viaţă duhovnicească, luminoasă, liniştită, frumoasă.

Pentru toate, un merit deosebit – repet – l-a avut Preasfinţitul, acest slujitor luminat al Bisericii Ortodoxe, pe care Dumnezeu m-a luminat şi m-a ajutat să-l propun Patriarhului şi Sfântului Sinod să fie ales de arhiereu vicar al

acestui binecuvântat spaţiu din nord-vestul României.

Mai presus de toate, mă bucur şi cu umilinţă mulţumesc Atotputernicului şi Bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-am primit, şi de la Dumnezeu şi de la oameni. Mă rog ca Bunul Dumnezeu să-i răsplătească pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi. Amin. (Caietul 192, pag. 250 – 254)

 

 

În toate scrierile şi cuvintele sale de învăţătură, ÎPS Justinian l-a văzut, firesc, pe PS Justin ca şi urmaşul său de drept la scaunul eparhial. Şi aşa consideră toţi credincioşii că e normal şi drept. Şi, aşa cum spunea Mitropolitul Andrei Andreicuţ, „după sfânta dreptate”, credem cu tărie că,  în 27 decembrie, Maramureşul şi Sătmarul îl vor întroniza în funcţia de episcop pe PS Justin. 

 

„Dorinţa mea cea mai mare este ca el, părintele Justin - arhiereul, să fie următorul după mine, pentru că are multe şi mari merite şi vrednicii!”

ÎPS Justinian