Prigoana chiaburilor din Raionul Vișeu în perioada 1950 - 1959

În Maramureș, în anul 1950, Raionul Vișeu a fost arondat Regiunii Rodna, cu sediul la Bistrița, pentru a se fisura coeziunea acestei comunități istorice. Amenințând familia și interesele membrilor ei, uneori chiar viețile acestora, prin reconfigurări repetate a așa-ziselor „liste cu chiaburi”, acestea s-au recompus, iar numărul chiaburilor din Raionul Vișeu s-a micșorat de la 511 persoane (cap de familie) la începutul perioadei, la 311 la sfârșitul acesteia.

Asaltul noii orânduiri comuniste împotriva țără­nimii înstărite a satelor a început odată cu Plenara Partidului Muncitoresc Român, din 3 - 5 martie 1949, care a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”. Acest proces s-a desfășurat de-a lungul unui deceniu, în mai multe etape, jalonat fiind de două decrete de tristă amintire: Decretul 83/1949 - urmărea „lichidarea mo­șierilor”1 și Decretul 115/1959 - care urmărea desființarea „rămă­șițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agri­cultură”.2

În Maramureș acest demers diabolic a îmbrăcat forme specifice, iar noile autorități declarau că trebuie să anihileze, cu prioritate, acest „cuib de nobili”. O primă măsură a fost luată cu ocazia reconfigurării administrative din anul 1950, când Raionul Vișeu a fost arondat Regiunii Rod­na, cu sediul la Bistrița, pentru a se fisura, în acest fel coeziunea acestei comunități istorice, bântuită, încă o dată, de vicisitudinile vremii. Astfel, se producea o aberație istorică așa încât maramureșenii din Raionul Vișeu aparțineau de Regiunea Rodna și de Bistrița.

În Maramureș, instituția numită neam a fost și a rămas singura insti­tuție istorică; ea transgresând, cu succes, epocile istorice în mod subsecvent.
Amenințând familia și interesele membrilor ei, uneori chiar viețile, prin reconfigurări repetate a așa-ziselor „liste cu chiaburi”, acestea
s-au recompus, așa încât numă­rul chiaburilor din întreg Raionul Vișeu s-a micșorat de la 511 persoane „cap de familie”, la începutul perioadei, la 315 - la sfârșitul acesteia. A fost zdruncinată așadar, o paradigmă istorică îndelung consa­crată, pro­venind încă din convulsiile Evului Mediu a acestor „nobili de opincă”, obținându-se compromi­terea, mai întâi, iar apoi „des­fiin­țarea” ei pe așa-numitul „altar al luptei de clasă”.
„A fi fost de neam”, a fi din chiaburi sau jupâni era o distincție social-istorică de mare prestigiu, pornită de la acei nobili primari, care prin abnegație istorică au întemeiat ade­vărate linii de forțe virilocale, con­sa­crate prin cutumele comunităților. Instituția numită neam te învedera social, după modelul castelor medievale, protejându-te, dându-ți o anumită imunitate socială, chiar dacă deveneai scăpătat material, îți rămânea totuși statutul de a te regăsi într-o paradigmă socială aleasă. În fața unei asemenea realități istorico-sociale inedite și speciale, comu­niștii se simțeau parcă și mai pro­­­vocați.
Urmărind acest atribut al celor „trecuți”, selectați pe acele liste fai­moase cu chiaburii din satele Raionului Vișeu, așadar, se poate lesne observa că aura de nobilitate istorică și de neam le era precizată și conservată și prin intermediul poreclei care devine, în acest fel, una de consacrare, chiar dacă juca doar rolul de enzimă istorică.
Identificarea nominală a așa-zișilor chiaburi din raionul Vișeu, în perioada de referință s-a făcut, funcție de criteriile stabilite, de legislația în vigoare, după localități și numărul casei, dar și după poreclă. Invocarea poreclei ca marcă identitar-socială a reprezentat, subliminal, un triumf și o speranță a persoanei prigonite, o candidatură a rezistenței în timp, dincolo de urgia vremurilor. Porecla s-a constituit așadar ca o monadă socială, un conservant identitar, social și etnic prin care circula așa-zisul „sânge albastru” istoric. Acești oameni obiș­nuiau să-și spună adesea între ei, să se îmbărbăteze: „Facă ei cum vor, că noi om face cum om ști!”
În funcție de localitate și invers pro­porțional cu numărul de patronime întâlnit în sânul acesteia, bogăția poreclei edificatoare devine tot mai importantă și de mai mare definiție. În acest sens avem evoluții/involuții.

Borșa - 46 nominalizați, dintre care cu poreclă:
4. Șteţca Toader Cluceu - „Exploa­tează brațe de muncă”
5. Timiș Toader Călina - „Exploa­tează munca salariată, speculant, speculant în timpul secetei”
7. Timiș Grigore Bocău - „Exploa­tează brațele de muncă peste 30 de zile”
8. Ștețca Gavrilă Pingău - „Exploa­tează brațele de muncă”
11. Timiș Nicoară Neamțu bătrânul - „dă pământ în dijmă peste 4 Ha, fost proprietar de joagăr, expl. (oatează) brațe de lucru”
12. Timiș Ioan Buftea - „Fost proprietar de munți expl(oatează) brațe de lucru”
16. Timiș Dumitru Hazbei - „Între­buințează brațe de muncă peste 300 zile”
17. Ștețcu Petru Dura - „Avea pră­vălie mixtă, expl. cu moara țărănească”
18. Roman Vasile Vrici - „Speculant cârciumar, întrebuințează muncă salariată”
19. Danci Ilie zis Pocică Strâmbei - „Geambaș - fost cârciumar”
20. Mihali Petru Pagu - „Exploa­tează brațele de muncă în prezent și în trecut”
22. Timiș Găvrilă Hazbei Joița - „Exploatează brațele de muncă în prezent și în trecut”
23. Timiș Găvrilă Hrișcă - „Dă pământ în dijmă peste 4 Ha, explt brațe de muncă”
24. Ștețca Vasile Călbează - „Dă pământ în dijmă peste 4 Ha, explt. brațe de muncă”
25. Mihali Mihai zis Ileașcă - „Exploatează muncă salariată”
26. Mihali Găvrilă Ștrifundă - „Exploatează muncă salariată”
28. Mihali Petru Cozmuță - „Ex­ploatează și speculant”
30. Ștețca Ion Leahu - „Exploatator și ceferist”
31. Ștețca Ion Cuicui - „Exploatează brațele de muncă”
33. Stematz Ștrul Pârja - „Are trei vizitii la căruța cu cai”
38. Roman Gheorghe Hatici - „A avut cârciumă până în anul 1952”
39. Timiș Găvrilă Hainăr - „Face comerț ambulant”
44. Hanțig Mihai Frâncu - „Face comerț ambulant”. Exploatează prin moară.
46. Mihali Lupa Mănăilă - „Exploa­tează muncă salariată”.

Baia Borșa - 6 înscriși,
doar doi cu poreclă:
2. Danci Ștefan Șopotă - „Exploa­tează brațele de muncă peste 30 zile”
3. Timiș Nicoară Buric - „Exploa­tează peste 30 zile muncă salariată”.

Moisei - 28 înscriși,
doar patru cu poreclă:
12. Coman Ștefan Șuiu - „Toate rudele chiaburi, dar nu exploatează”
20. Coman Gheorghe Vărzar - „Exploatează brațele de muncă”
21. Tomoioagă Gheorghe Ciotu - „Exploatează brațele de muncă”
27. Coman Ioan Scurtu - „Ex­ploatează muncă salariată, a avut servitori”.

Vișeu de Sus - 40 nominalizați, iar următori identificați prin poreclă:
2. Andreica Petru Țipandru - „Fost cârciumar - folosește peste 50 zile muncă salariată”
3. Andreica Iacob Gogorel - Fost comandant poliție, o parte din avere confiscată”
4. Tomoioagă Ioan Doblan - „Folo­sește peste 30 zile brațe de muncă”
7. Grad Ioan Șoaia - „Folosește peste 30 zile brațe de muncă, adică dă teren în dijmă, folosește brațe de muncă”
8. Năsui Ștefan Răbinaș - „Va fi exploata cu batoza”
13. Tomoioagă Gheorghe Oțel - „Fost comerciant până în anul 1951. Cârciumar”
24. Andreica Ion Grădină - „Au grădină de zarzavat. Exploatează cu brațele peste 200 de zile”.

Vișeul de Jos - 24 trecuți pe listă, dintre care 10 cu poreclă:
1. Pop Ioan Săcurice - „Exploatează peste 30 zile muncă salariată”
6. Năsui Găvrilă Tistău - „Exploa­tează brațe de lucru peste 30 zile”
7. Pop Ștefan Leșcă - „Pământ dat în dijmă. Expl. brațe de muncă”
8. Coman Gavrilă Surdic - „Dă pământ în dijmă. Expl. brațe de muncă”
10. Tomoioagă Gheorghe Pardon - „Fost cârciumar până în anul 1951”
11. Pop Ilie Hontu - „Fost cârciumar până în anul 1951”
12. Coman Ion Gh. Boitoș - „Folo­sește brațe de lucru peste 30 zile”
13. Coman Ștefan Mitruțan - „Ex­ploatează brațe de muncă peste 30 zile”
16. Pop Petru Gurban - „Dă pământ în dijmă. Expl. brațe de muncă”
17. Năsui Ilie Bâzu - „Exploatează brațe de muncă peste 30 zile”.

Leordina – 14. Nici o poreclă.
Ruscova – 29. Nici o poreclă.
Poienile de Sub Munte – 12. Nici o poreclă.
Petrova – 43. Nici o poreclă.
Valea Vișeului – 9. Nici o poreclă.

Săliștea (de Sus) - 41 nominalizați, dintre care doar cinci cu poreclă:
1. Bărcan Iona Măranu - „Ex­ploa­tează muncă salariată peste 30 zile”
3. Vlad Dumitru Moșucu - „Exploa­tează brațe de muncă peste 30 zile și prin moară”
7. Iuga Petru Cârznicu - „Exploa­tează brațe de lucru peste 30 zile”
13. Vlad Ioan Pișpuc - „Exploatează muncă salariată, dă teren în arendă”
15. Iuga Vasile Turcu - „Exploa­tează brațe de lucru peste 30 zile”.
Săcelu – 13. Nici o poreclă.
Dragomirești - 59 nominalizați,
dintre care doar doi cu poreclă:
4. Mariș Vasile Buheanu - „Exploa­tează brațe de muncă peste 600 zile”
40. Zubașcu Ion Băban - „Exploa­tează brațe de muncă peste 200 zile”.

Ieud – 109 trecuți în tabel,
dintre care cu poreclă:
1. Chindriș Ștefan Juji - „Exploa­tează muncă salariată”
2. Chindriș Vasile Surdu - „Fugit. Folosește clandestin la Ieud. Cu 308/17”
49. Sasu Ioan Borodan - „Exploa­tează muncă salariată 30 zile”
51. Dunca Ion Lăzărău - „Exploa­tează muncă salariată 30 zile”
54. Dunca Grigore Boboiog - „Folo­sește brațe de lucru peste 30 zile”
74. Hotico Dumitru Adani - „Ex­ploa­tează brațe de lucru peste 30 zile”
86. Balea Dumitru Pojar - „Între­buințează munca salariată peste 30 de zile”
87. Iusco Ștefan Drodu - „Între­buințează munca salariată peste 30 de zile”
90. Chindriș Gheorghe Buha - „Ex­ploatează peste 30 de zile munca salariată”.

Rozavlea - 57 înscriși,
doar unul cu poreclă hipocoristică:
19. Șteţ Grigore Vlăduț - „Ex­ploa­tează cu moară cumpărată în 1948”.

Botiza - 30 înscriși, dintre care unul cu poreclă:
30. Perța Vasile Tilică - „A exploatat cu cazanul de țuică”.

Aventura istorică a colectivizării Văii Vișeului a însemnat un proces deosebit de complex și care a înre­gistrat câteva mii de destine frânte, compromise, abătute de la parcursul lor firesc, consacrat, iar uneori s-a lăsat cu întemnițări, mutilări și chiar cu morți. În ansamblu, procesul acesta al „transformării socialiste a agriculturii” a eșuat la scara istoriei locale și naționale, deoarece după revoluția din anul 1989, în cazul de referință, vechii și nobilii proprietari au revenit pe amplasamentele inițiale, acolo unde a fost posibil, restaurându-se astfel cursul firesc al istoriei în ceea ce privește proprie­tatea asupra pământului, pădurilor, morilor ș.a.

Note:

* „Tabel nominal despre Chiaburii din Raionul Vișeu, Regiunea Bistrița, arhiva personală”, Ioan Sasu, Vișeul de Sus;
1. Vezi pe larg Ionescu - Gură, Nicoleta, Categoria socială a „chiaburilor” în concepția P.M.R. din anii ’50, în Analele Sighet 8, anii 1954 - 1960. Fluxurile și refluxurile stalinismului, Fundația Academia Civică, 2000, p. 284 - 298;
2. Ibidem.