Curs valutar
Euro
Dolar american
Lira sterlină
Forint unguresc
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Premieră: Lista criminalilor de război din Maramureşul Istoric!
Exact în urmă 70 de ani, în 24 aprilie 1945, apărea legea pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război. În baza ei, printr-o sentinţă a Tribunalului Poporului Cluj, dată un an mai târziu, sute de persoane au fost condamnate la detenţie grea sau chiar la moarte. Bunurile lor au fost confiscate prin legi şi sentinţe aflate încă în vigoare şi confirmate la nivel internaţional de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război. Culmea, după 70 de ani, România ignoră în mod suspect şi revoltător aceste decizii. Bunurile confiscate atunci sunt restituite urmaşilor, iar ei sunt trataţi ca şi cetăţeni respectabili. Mai rămâne doar să le dăm titluri de cetăţeni de onoare.
În mod suspect, în jurul lor e o tăcere de mormânt. În schimb, personalităţi ca şi Mircea Vulcănescu, condamnaţi de comunişti în simularea de proces, sunt acuzaţi şi azi că ar fi criminali de război. În urmă cu aproape un deceniu, Centrului „Simon Wiesenthal“ din Israel a lansat Operaţiunea Ultima Şansă, care are ca scop pedepsirea criminalilor de război nazişti rămaşi în viaţă. Din datele noastre, în România n-a fost prins niciunul.
Culmea, la noi, subiectul criminalilor de război nu interesează pe nimeni, deşi miza e uriaşă: istoric, material, moral. Pe mormintele eroilor care au luptat pentru eliberarea Ardealului s-au cocoţat astăzi urmaşii foştilor criminali de război. Ardealul e retrocedat, pe bucăţi, grofilor unguri.
GAZETA de Maramureş a demarat un serial dedicat acestui subiect spinos. În această săptămână publicăm, în premieră, lista criminalilor de război din Sighet şi pasaje din sentinţa dată în 1946.
Potrivit documentului, în oraşul Sighet, ghetoul s-a înfiinţat în 2 cartiere periferice ale oraşului, permiţându-se celor internaţi să locuiască în casele din aceste cartiere, dar cum numărul celor internaţi întrecea capacitatea de cazare a perimetrului ghetoului, oamenii au fost nevoiţi să stea şi prin pivniţe, poduri de casă şi şoproane. Perimetrul ghetoului a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată, iar ferestrele au fost vopsite cu var, pentru ca locatarii caselor să nu poată privi în afară. „După cum s-a dovedit în cursul instrucţiei în faţa completului de judecată, ghetoul din Sighet a fost înfiinţat ceva mai înainte decât celelalte ghetouri în Ardealul de Nord. Într-adevăr, judeţul Maramureş fiind considerat în întregime că aparţine Ruteniei Subcarpatice, a împărtăşit soarta acestei provincii, de care Endre László s-a ocupat deosebit.
Astfel, Endre László a convocat, încă la 12 aprilie 1944, o conferinţă la Muncacevo, a cărei obiect a fost discutarea înfiinţării ghetoului şi organizarea deportării evreilor din această provincie. La conferinţa de la Muncacevo au participat, din partea judeţului Maramureş, subprefectul dr. Ilinyi Vasile, primarul oraşului Sighet, dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, şeful poliţiei Sighet, dr. Toth Ludovic, comandantul legiunii de jandarmi, colonelul Agy Zoltán şi comandantul Circumscripţiei IV Teritorială de Jandarmi, colonelul Sárváry. Subprefectul dr. ILINYI VASILE a convocat o conferinţă la 15 aprilie 1944, în care a împărţit rolurile între autorităţile Sighet după modelul cunoscut de la celelalte ghetouri. Încă în după-amiaza aceleiaşi zile, şeful poliţiei Sighet, dr. Toth Ludovic a ţinut o consfătuire cu funcţionarii de la primărie, funcţionarii poliţieneşti şi jandarmii, cu care ocazie le-a adus la cunoştinţă înfiinţarea ghetoului şi a format totodată 20 de echipe compuse fiecare dintr-un comisar şef, 2 poliţişti, 2 jandarmi şi 1 funcţionar administrativ, dându-le în acelaşi timp şi instrucţiunile necesare despre felul cum trebuie să procedeze la strângerea evreilor.
Prima operaţiune întreprinsă de aceste echipe a fost confiscarea obiectelor de valoare, a bijuteriilor, a vaselor preţioase, a blănurilor şi banilor, după ce, în prealabil, se emisese o ordonanţă că evreii n-au voie să părăsească domiciliul începând cu ora 18. După 5-6 zile, cât au durat confiscările de bunuri, s-a procedat la strângerea şi internarea evreilor în ghetouri. Şi aici s-a procedat tot în mod neomenos, nelăsându-se să-şi ia măcar lucrurile strict necesare, decât numai până la greutatea de 50 kg, în care se cuprindea atât hainele, cât şi alimentele. Au fost ridicaţi şi bolnavii netransportabili şi cei exceptaţi de la purtarea stelei galbene. Comandant al ghetoului a fost numit şeful poliţiei, dr. TOTH LUDOVIC.
Primăria, prin acuzaţii dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, primar, şi prin substituitul său, acuzatul Hullman Francisc, prim-notar al primăriei, nu s-a îngrijit de aprovizionarea celor internaţi în ghetou, lăsându-i fără alimente. Aceste autorităţi comunale (municipale – nn) au refuzat până şi punerea la dispoziţie pe seama celor internaţi a vacilor cu lapte, proprietate a evreilor, lapte necesar pentru copii sugaci.
Din cauza acestor dispoziţiuni de cazare şi alimentare s-au ivit multe cazuri de tifos exantematic, după cum rezultă din raportul nr. 8982 din 8 mai 1944 al primarului oraşului către Ministerul de Interne. Dar punctul culminant şi aici, ca şi în celelalte ghetouri, l-a format cercetarea după valorile ascunse, cercetare întreprinsă de echipele colonelului Agy Zoltán şi ale acuzatului Toth Ludovic. De altfel, încă la intrarea în ghetou, jandarmii, poliţiştii şi funcţionarii primăriei au făcut percheziţie corporală atât bărbaţilor, cât şi femeilor, nelăsând la o parte nici percheziţia vaginală, chiar la fetiţe de 8 ani, şi cu această ocazie au confiscat obiectele apreciate de ei, ca fiind de valoare.
Martora Rosenberg Margareta a arătat în depoziţia sa, cum femeilor aşezate la perete – dezbrăcându-le la piele şi sub ameninţarea împuşcării – le făceau percheziţie în vagin şi la anus. La fel arată şi martorii: Perl Fani, Werner Vasile, Palati Ştefan, Perl Ioan, Mezei Terezia şi Davidovits Francisc.
În afară de acuzatul dr. Toth Ludovic şi poliţiştii săi au mai fost aduşi pentru paza ghetoului încă 50 de elevi jandarmi de la şcoala de jandarmi din Miskolc, sub comanda colonelul Sárvári, comandantul de jandarmi al circumscripţiei a IV-a din Sighet. Şi această echipă, în frunte cu comandantul său, a maltratat şi torturat pe evrei, răpindu-le toate lucrurile ce au mai rămas, după cum declară în interogatoriul său, chiar acuzatul Hullmann Francisc.
După cum s-a arătat mai sus, persoanele care au avut rolul nefast al înfiinţării ghetoului în oraşul Sighet, ca prim-funcţionari ai municipalităţii au fost, pentru oraşul Sighet, acuzatul dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru primar, iar pentru judeţul Maramureş acuzatul dr. Ilinyi Vasile, suprefect al judeţului. Primul acuzat, fiind primar al oraşului, a excelat încă înainte de înfiinţarea ghetoului printr-o serie de măsuri rasiale luate contra evreilor şi anume luarea prăvăliilor, retragerea brevetelor, interdicţii de a se aproviziona de pe piaţă, fixări de domiciliu obligatoriu şi, în fine, expulzări din oraş. În ceea ce priveşte înfiinţarea ghetoului, el, ca şi ceilalţi primari, trebuia să ştie că ordinele verbale sau instrucţiunile scrise primite de la Muncacevo de la Endre László nu au nici o bază legală şi, ca atare, nu este cazul să fie executate.
Cu toate acestea, a procedat la înfiinţarea ghetoului şi înghesuirea lor, evreilor, în mod cu totul neomenos, într-un perimetru extrem de restrâns.
Acelaşi acuzat patronează comisia, având în frunte pe şeful contabilităţii, dr. Nagy Ştefan, însărcinat cu inventarierea bunurilor rămase de pe urma internărilor în ghetou. În ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente, deleagă această problemă şefului economatului primăriei, Palati Ştefan, iar rezolvarea tuturor chestiunilor evreieşti o trece asupra prim-notarului oraşului, acuzatul Hullmann Francisc, lăsându-l pe acesta să-şi facă, aşa zicând, de cap, fără să-l controleze şi fără să ia o măsură de îndreptare a lucrurilor”.
Dr. GYULAFALVI REDNIK ALEXANDRU, fost primar al oraşului Sighet - DETENŢIUNE GREA PE VIAŢA
HULLMANN FRANCISC, domiciliat în Sighet, str. Averescu 36, cetăţean român, funcţionar public, 5 (cinci) ani DETENŢIUNE SIMPLĂ
Colonel SÁRVÁRI N., cetăţean maghiar, fost comandant al circumscripţiei IV jandarmi Sighet, condamnat la moarte
TAŞCAN FLOREA, român, cetăţean sovietic, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, judeţul Maramureş, condamnat la moarte
BIRÓ IOAN, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, judeţul Maramureş, condamnat la moarte
VARGA GHEORGHE, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de jandarmi Bârsana, Maramureş, condamnat la moarte
SARKÁDI AUGUSTIN, de 57 de ani, frizer, cetăţean român, născut şi domiciliat în Sighet, condamnat la 20 (douăzeci) de ani TEMNIŢĂ GREA
BEDE ŞTEFAN, cetăţean maghiar, fost soldat în garnizoana Sighet condamnat la moarte
Dr. SZAPLONCZAI VASILE, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului Maramureş, fost domiciliat în Sighet, condamnat 25 de ani MUNCĂ SILNICĂ.
„În cursul lunii mai 1944, evreii Indig Şmil şi Indig Paises reuşesc să evadeze din lagărul din Berbeşti, de unde urmau să fie transportaţi la Sighet şi s-au ascuns la casa lui Paşca Nuţu din comuna Bârsana, judeţul Maramureş.
Acesta i-a menajat, un oarecare timp, în schimbul unei recompense băneşti, promise de cei doi evrei, dar mai pe urmă, temându-se de rigorile legilor rasiale, a denunţat cazul subprimarului comunei, care a raportat notarului, iar acesta, la rândul său a intervenit la postul de jandarmi local, de unde apoi s-a format o echipă de jandarmi, compusă din Taşcan Florea, Bíró János şi Varga Gheorghe, care s-au deplasat la casa lui Paşca Nuţu pentru prinderea celor 2 evrei. Până aici, nimic anormal faţă de dispoziţiunile rasiale de atunci, dar ceea ce iese din comun este procedura crudă a acestor 3 jandarmi. Într-adevăr, după găsirea celor 2 evrei, acuzatul Taşcan Florea i-a supus unei percheziţii în cursul căreia şi-a descărcat arma mai întâi în pieptul victimei Ingrid Şmil, care a căzut mort pe loc, iar în momentul următor, în pieptul victimei Indig Paises, care nu a murit imediat, ci a început să se zvârcolească, jeluindu-se jandarmului cu cuvintele: „Ai împuşcat pe fratele meu, nu ţi-e ruşine, aşa scrie legea voastră să omorâţi pe toţi evreii?” La care jandarmul Taşcan Florea i-a răspuns: „Aşa scrie legea lui Hitler”.
Fiind grav rănit, Indig Paises, a cerut apă şi martorul Cora Petru a voit să-i dea apă şi să-l panseze, dar a fost oprit de acuzatul Taşcan Florea şi, în acelaşi timp, ceilalţi 2 jandarmi Bíró János şi Vargha Gheorghe au tras şi ei în victimă câte un glonte de armă şi, în urma acestui fapt, victima Indig Paises a murit imediat”.
Hotărârea nr. 8 a Tribunalului Poporului Cluj
„S-a arătat mai sus felul în care au fost cazaţi evreii din ghetoul Sighet. S-a arătat apoi cum acuzatul dr. Toth Ludovic, şeful poliţiei din Sighet, a fost numit comandant al ghetoului. S-a arătat, în fine, cum au fost aduşi 50 elevi jandarmi de la Miskolc şi puşi sub comanda colonelului Sárvári, pentru a face paza ghetoului. Tot mai sus s-a arătat cum au fost percheziţionaţi şi internaţi în ghetou şi cum au fost torturaţi pentru a mărturisi unde şi-au ascuns valorile, adică banii şi bijuteriile.
Din probele de la dosar, şi anume din depoziţiile martorilor: Polyonka Dezideriu, Kövi Vasile, Davidovits Francisc, Vogel Ignat, Perl Fani, Rosenberg Margareta, Oblat Filip Francisc şi alţii, rezultă că vinovaţi de toate aceste maltratări şi torturi sunt acuzaţii dr. Toth Ludovic, comandantul ghetoului, Konyuk Iosif, ajutorul comandantului de ghetou, care înainte şi atunci chiar îndeplinea funcţia de comandant al pompierilor din oraşul Sighet. Despre acest din urmă acuzat, Hullmann Francisc, declară în interogatoriul său, că ori de câte ori era vorba de luat vreo măsură contra evreilor, Konyuk Iosif primea cu plăcere şi executa în mod conştiincios, depunând o activitate foarte intensă. Mai sunt vinovaţi de aceste maltratări şi torturi şi acuzaţii Fehér Ioan, comisar la poliţia Sighet, colonel Agy Zoltán, comandantul legiunii de jandarmi Sighet, şi colonelul Sárvári N., comandantul Circumscripţiei IV-a Teritorială de Jandarmi – Maramureş”-
Fragment din hotărârea nr. 8 a Tribunalului Poporului Cluj
