Povești pentru „copiii singuri”

În clipa în care scriitorul Pamfil Bilțiu a aflat că scriitorul Nicoară Mihali și-a făcut o editură, i-a dăruit o carte de povești culeasă
de-a lungul timpului de la țăranii din Maramureș. Volumul intitulat „Bătrânul Împărat și păsările dragostei” a apărut ca un dar de Sfântul Nicolae pentru toți copiii iubitori de povești.

Luna aceasta a ieșit de sub tipar o carte de povești într-o calitate grafică de excepție. Volumul „Bă­trâ­nul Împărat și păsările dra­gostei” a apărut la editura Cetatea Romei, ilustrat de către scenografa Anca Cernea de la Teatrul Act din București, și cuprinde șapte po­vești pline de învățătură, de sfaturi înțelepte, transmise din gene­rație în generație de către țăranii Mara­mureșului pentru pruncii lor. Aces­­te povești au fost culese de către etnologul Pamfil Bilțiu și au fost adaptate limbajului zilelor noastre de către scriitorul Nicoară Mihali, pentru că există cuvinte pe care copiii din București, de exemplu, nu le-ar înțelege: socăciță, mândruță, caier, cânepă, a toarce, hâdă, strigoi etc. În prefața cărții, editorul declară „că timp de 20 de ani, prin mâna lui au trecut sute de manuscrise care s-au transformat în cărți cu ajutorul tiparului.
A­cum, în momentele grele pentru omenire, când școala a devenit o clădire fără elevi, și-a pus în gând că este nevoie de întoarcere la povești. Așa cum s-a mai arătat, au­torii acestor povești sunt oameni simpli, oameni necunoscuți, fără nume sonore precum scriitorii. Copiii de altădată au fost crescuți cu povești în timp ce elevii zilelor noastre au o școală BMW care vi­sea­ză mașini de lux și o școală on-li­ne, care, din cauza pandemiei, i-a îndepărtat pe bunici să le spună câte o poveste în fiecare seară ne­po­ților”, spune Nicoară Mihali. Așa s-a născut ideea de a pregăti a­ceastă carte de povești pentru „co­piii singuri”. Singuri, nu în sensul că nu au părinți, ci în sensul că foarte puțin se mai ocupă școala de ei.
Ca să înțelegem mai bine cum s-a umplut tolba cu povești a etnografului Pamfil Bilțiu, merită să poposim în casa lui Vasile Buda în vârstă de 75 de ani, în anul 1990, în satul Ungureni din Țara Lăpu­șului, când etnologul înregistrase pe bandă vreo 5 ore cu povești. Trecuse bine de miezul nopții, banda era terminată, etnologul adormise, iar povestitorul l-a trezit și a spus să-și „pregătească măgă­oaia” că încă mai are de spus po­vești până dimineață. Cel mai greu a fost să se dea titlul acestei cărți. Nicoară Mihali s-a consultat în permanență cu autoarea ilustra­țiilor acestei cărți. Pe măsură ce desena, trimitea desenele care să însoțească poveștile. „La un moment dat am găsit titlul cărții ca «Cenușotca», era o formulă inge­nioasă a autorilor anonimi din Maramureș, care aveau o poveste asemănătoare cu Cenuşăreasa. Sim­bolul cenușii este foarte puternic: din mistuirea unei iubiri se va naște alta. Cuvântul vine din limba valahă, dar și din limba slavă. Cenușa îngroapă lumea copilăriei, iar adolescența aduce alte expe­riențe personajului. După mai mul­te căutări, am ajuns în sfârșit la titlul «Bătrânul Împărat și păsările dragostei», pentru că maramu­reșenii au varianta lor de basm la «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte»: într-o dimineață, Împăratul se trezește și realizează că a îmbătrânit strângând toată viața avere. Îi cheamă pe cei trei feciori să le împartă averea, dar
să-i aducă în schimb păsările dra­gos­tei din tinerețe. În varianta bas­­­mului din Maramureș, perso­najul nu îmbătrânește, ci cu ajutorul păsărilor dragostei se în­toarce la tinerețe. Feciorul cel mic îi va aduce păsările dragostei călătorind pe spinarea unei vulpi”, explică Nicoară Mihali.
Chiar dacă o parte dintre copiii care vor ajunge în posesia acestei cărți nu cunosc încă alfabetul, ei vor putea înțelege foarte bine poveștile cu ajutorul desenelor. Amintindu-ne de ceea ce spunea Seneca, că rădăcinile fiecărei în­vățături sunt amare, și că roadele ei sunt dulci, cartea aceasta le oferă copiilor dulceața poveștilor pentru a fi fericiți. Cele 7 povești poartă nume generice: Omul și lupul, Fata floare și drăguţul stri­goi, Povestea celor doi nepoți de împărat orfani, Baba care toarce, Pahon cel sărac, Cenușotca și Bătrânul Împărat și păsările dra­gostei. Poveștile sunt culese de la Vasile Buda din Ungureni, de la Floarea Rus din Oarța de Sus, de la Gheorghe Bancoș din Urminiș, de la Nița Dăncuș din Ieud, de la Maria Zah din Băița de sub Codru și de la Dochia Lucian din Costeni. Cartea se așază ca o zăpadă proaspătă peste urmele lui Moș Nicolae, care va trece pe la feres­trele copiilor cuminți. Imaginea din poveste, trăită de un personaj, sună cam așa: „Am fost și eu la nuntă și mi-au pus ciorbă într-un ciob spart și am mâncat de m-am săturat”. Este la fel ca imaginea Sfântului Nicolae care prin bună­tatea lui a renăscut un obicei pe care-l păstrăm de sute de ani, cel de a dărui și a aduce bucurii copii­lor. „Și-am încălecat pe-o șa, și
v-am spus povestea așa. Și-am în­că­lecat pe-o roată și v-am spus povestea toată. Și-am încălecat
pe-o alună, poate că a fost și minciună”.
Volumul va fi dus de către editor în școlile din Maramureș, atunci când acestea vor fi deschise, iar copiii care vor citi această carte, și vor demonstra asta, vor fi premiați de către editură.