„Povești din bucătărie” pe scena Teatrului Municipal Baia Mare

„Devised theatre” sau mai pe larg, creaţia colectivă de spectacol îşi are originile în a doua jumătate a secolului trecut în Marea Britanie. Astăzi, însă, este considerat de grupurile de artişti ca fiind un mod viu, amuzant şi inepuizabil de a genera idei numai bune de pus în practică în studiouri. Aşa cum aminteşte criticul Iulia Popovici în „Sfârşitul regiei, începutul creaţiei colective în teatrul european”, devised theatre „nu e doar o chestiune estetică, nu e o revitalizare a practicilor avangardiste experimentale, este o schimbare în modul de producţie, provocând / subminând ierarhia tradiţională de putere în teatru.”

Regizori, actori, dramaturgi, muzicieni, dansatori, coregrafi, scenografi şi toţi cei implicaţi în acest proces de creaţie îşi (re)scriu singuri „poveştile”, fără a avea un scenariu preliminar. Lipsa unui text poate face modul de lucru terifiant şi stimulant în acelaşi timp. Cei care au încercat măcar o singură dată această abordare cu siguranţă îşi amintesc de spectacolele rezultate ca fiind experienţe unice.

„Devised theatre este un tip de teatru centrat pe procesul de dezvoltare a textului şi a spectacolului cu toată echipa de actori, cu dramaturgul la repetiţii, cu regizorul care coordo­nează această muncă de ansamblu. De obicei, există o temă care este explo­rată din mai multe perspective. De multe ori textul / spectacolul se ba­zează pe interviuri cu membri ai unei comunităţi, pe un anumit subiect. Alteori se porneşte de la zero şi tema apare în repetiţii, din improvizaţiile actorilor, din discuţii facilitate de dramaturg sau regizor, care poate aduce nişte întrebări şi exerciţii creative ce stimulează răspunsurile actorilor. Se poate porni şi de la o imagine sau de la muzică şi peisaj sonor. Important este faptul că dramaturgul creează textul prin acest proces de colaborare, nu stă acasă, în mansarda sa de fildeş, scriind o piesă pe care o trimite teatrelor. Sigur că scrii acasă de cele mai multe ori, dar materialul iniţial brut îl dezvolţi în repetiţii cu actorii şi regizorul”, afirmă Saviana Stănescu.

Regizorul spectacolului

Cristian Ban a absolvit în 2008 Facultatea de Teatru și Televiziune – secția regie a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca. În anul 2007 a beneficiat de Bursa „Leonardo da Vinci” la compania de teatru ArtScenico – Dortmund, Germania. În 2015/2016 a fost selecționat în programul CEC ArtsLink Fellows și a devenit regizor rezident la teatrul 7Stages din Atlanta, SUA.
Până în prezent, Cristian Ban a montat mai multe spectacole în țară, la Teatrul Național Timișoara, Teatrul Odeon București, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Teatrul Clasic „Ion Slavici” din Arad, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov, Teatrul Municipal din Baia Mare, dar și în Barcelona și la Teatrul German din Szekszard (Ungaria). Este unul dintre membrii fondatori ai spațiului „Reactor” din Cluj-Napoca. Spectacolele sale au fost selecționate la mai multe festivaluri importante din țară și din străinătate.
În anul 2017 a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor cu spectacolul „Orașul nostru” de Thornton Wilder la Festivalul de Teatru Scurt (FITO) Oradea.
Același spectacol, produs de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, a fost nominalizat de UNITER la Premiul pentru cel mai bun spectacol românesc al anului 2017.

Cristian Ban a regizat la Teatrul Municipal Baia Mare și spectacolul „Copilul rece” de Marius von Mayenburg, spectacol care în anul 2011 a participat la Festivalul Internațional de Teatru „Marea Neagră” de la Trabzon (Turcia).

Sinceritatea și căldura unei întâlniri

„Bucătăria este, probabil, locul cu cel mai mult suflet dintr-o casă. Acolo ne certăm, acolo râdem, acolo gătim, acolo fumăm, acolo mân­căm, acolo ne împăcăm. În bu­cătărie au loc majoritatea destăi­nuirilor și discuțiilor profunde, care ne fac să simțim că am descoperit ceva cu adevărat important.
Spectacolul «Povești din bucătărie» își propune să aducă în fața spectatorilor sinceritatea și căldura unei întâlniri din bucătăria unui prieten drag, dar, în același timp, reușește să facă o radiografie a uneia dintre cele mai complexe perioade din istoria recentă a României: anii ’90. Spectacolul este unul realizat după metoda «devised theatre», astfel încât textul ce stă la baza sa a luat naștere pornind de la experiențele personale și amintirile membrilor echipei de creație.
«Povești din bucătărie» este un spectacol autentic, ce aduce în prim-plan nostalgia pentru niște vremuri nu neapărat bune, dar, cu siguranță, importante și care au marcat o mare parte dintre adulții de astăzi din România.”

Ana Cucu Popescu