Portrete de țărani cu Ștefan Pereni

Muzeul Satului din Baia Mare găzduiește în aceas­tă perioadă o expoziție deosebită, o expoziție te­matică, în care artistul Ștefan Pereni prezintă portrete de țărani. Simțind că în spatele unui asemenea subiect expo­zițional există și o poveste deo­sebită, am încercat să vedem ce se află dincolo de ceea ce găsește un simplu om din pu­blic, tocmai pentru „a-i pune în gardă” pe cei interesați să înțeleagă cât mai mult din ceea ce li se oferă pe plan artistic.

Ștefan Pereni s-a născut în Lipău, dincolo de So­meș, în județul Satu Mare. El și-a dorit toată viața lui să deseneze. La vârsta de 14 ani a fost un moment care i-a declanșat startul spre ceea ce urma să-i devină o adevărată pasiune: pe bu­nica lui o prinsese o furtună puternică pe câmp, și întorcându-se acasă cu un chip foarte expresiv, Ștefan Pereni i-a schițat repede portretul. De acolo și-a dat seama cât de frumoase și expresive sunt chipurile de țărani, iar ceea ce l-a impresionat a vrut să împartă și cu alți iubitori de artă.
A avut mai multe expoziții personale, iar după vreo 30 de ani de muncă prin Sătmar se stabilește în Baia Mare.
Ceea ce face Ștefan Pereni este și un act istoric, de păstrare a ceea ce avem au­tentic, pentru că în ziua de azi țăranii adevărați sunt tot mai puțini, deoarece tehnologia îi schimbă. Artistul are 56 de ani și a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Baia Mare.
„Am colaborat foarte mult cu Ștefan Pereni. El a mai avut o expoziție cu portrete, dar de data aceasta erau portrete de domni, de neaoși, oameni în ținută nobilă, la Casa Corpului Didactic prin anii 2000, apoi și-a desăvârșit desenul axându-se pe chipuri de țărani. În momentul de față lucrările lui sunt expuse într-o sală din cadrul Muzeului Satului din Baia Mare. Aici sunt expuse 24 de lucrări ce pot fi admirate de publicul doritor, până în preajma sărbătorilor de iarnă. Are și pic­tu­ră în ulei, însă creionul și grafica i-au definit cel mai mult personalitatea”.
Dr. Nicoară Mihali
Un proiect interesant al lui Ștefan Pe­reni este că pe viitor își dorește să-i reunească pe vechii graficieni ai cinematografelor. Un astfel de grafician a fost și el vreo 30 de ani, în Satu Mare. Mai exact, pe vremea comunismului nu existau afișe publicitare pentru filme ca și în zilele noastre, și atunci era plătit un grafician de către casa de filme, și ei făceau în timp record portretele și secvențele cele mai reprezentative din filmele care urmau să ruleze. Artistul își amintește că primul asemenea afiș al său, cinematografic, a fost o lucrare de grafică de doi pe doi metri la filmul „Vandana”, un film indian. Acum pare amuzant, dar atât de bine a ieșit lucra­rea încât după trei zile „afișul” a dispă­rut de pe peretele cinematografului, deși era așezat undeva la înălțime. Cei de la cinematograf erau „distruși de supărare” nu pentru că s-a furat desenul lui Pereni, ci că s-a furat suportul pe care era poziționat afișul, pentru că acest cadru era folosit pentru toate filmele.

Tocmai pentru că a condus multă vreme ateliere de grafică la Centrul Creației din Satu Mare, Ștefan Pereni a început o corespondență cu artiștii care sunt acum în Cluj, Bistrița, Oradea sau în alte părți, pentru a se recupera cât mai multe lucrări de grafică realizate acum zeci de ani pentru producțiile cinematografice, iar acestea să fie reunite într-o expoziție. În ziua de azi ar fi de maxim interes o asemenea expoziție cu afișe de film realizate numai de graficieni. Lucrările acestea erau de impact pentru momentul respectiv, dar după ce venea alt film, majoritatea erau aruncate. Dar, prin efortul lui Ștefan Pereni există șansa să se adune lucrările care au rezistat, deși nimeni nu s-a gândit la acel moment că, peste ani, acele afișe pot fi subiectul unei expoziții.

Artistul a ajuns la o asemenea perfor­manță că în aproximativ o jumătate de oră reușește să creioneze chipul unui om, dar dacă ar fi la un concurs, în mod sigur timpul de lucru ar scădea. Îi plac în general lucrurile simple, curate și autentice. El nu epatează și nu este adeptul teribilismelor artistice. Iar o dovadă în acest sens este faptul că subiectul unei alte expoziții a fost cel al rugăciunii, în care sunt surprinse cruci sau oameni care se roagă sau își fac cruce. Altfel spus, se vede că Ștefan Pereni a transpus în artă valorile care
l-au format și felul în care a crescut, pentru că înclinația spre ceea ce este autentic, spre portretele de țărani și spre credință sunt de fapt ecoul felului curat în care s-a format și a crescut. El surprinde în portrete sfințenia chipurilor de țărani autentici, luminoși și calzi. În general, personajele sunt singuratice, dar cu toate acestea nu se simte nici o doză de tristețe pe chipurile lor. Oa­menii din lucrările lui Pereni parcă nu se mai pot întâlni cu țăranii moderni care urcă pe tractoare să își lucreze pământul.

„Impresionat este că Ștefan Pereni nu lucrează pentru a face lucrurile într-o manieră comercială, ci lucrează pentru sufletul său, lucrează la restaurarea unei lumi uitate, care merită reînviată. În momentul de față lucrează pentru o expoziție cu chipuri de copii din perioada copilăriei lui, asta pentru că toate expozițiile lui sunt tematice. Pentru aceste lucrări, Pereni caută fotografii vechi, ce îi servesc drept modele și sursă de inspirație pentru lucrările sale. Chiar dacă nu a căutat niciun moment gloria sau să se impună agresiv în lumea artei, am remarcat că și la ultima expoziție erau foarte multe tablouri sub care era inscripția «reținut», ceea ce nu am văzut de foarte multă vreme încă din primele zile de după vernisaje. Ștefan Pereni este de apreciat că-și păstrează linia lui artistică, și se vede că trăiește permanent cu gândul la operele sale”, explică dr. Nicoară Mihali. 

„Țăranii prezentați în lucrările lui Ștefan Pereni sunt luminoși, nu sunt contorsionați de trudă și de suferință, precum țăranii lui Corneliu Baba. Țăranii prezentați de Pereni parcă sunt ultimii dintr-o lume idilică, pe care a surprins-o și pictorul Nicolae Grigo­rescu. Au ceva nobil în chipuri acești țărani ai lui, au trăsăturile cât se poate de artistice, de parcă ar fi din perioada plină a expresionismului”.
Dr. Nicoară Mihali