Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Periplu expozițional – Iași, Oradea, Timișoara Expoziția de Pictură și Grafică Sorin Ilfoveanu, la Galeria DANA din Iași (I)
Luna octombrie a fost densă în evenimente culturale și artistice, densă și pentru mine în deplasări de evaluare academică, având astfel ocazia de a participa la vernisaje sau de a vizita expozițiile de artă aflate în curs. La începutul lunii octombrie, Galeria de Artă DANA din Iași a găzduit o fascinantă Expoziție de Pictură și Grafică a pictorului Sorin Ilfoveanu. Se cuvine aici să fac câteva precizări de principiu, pentru că, în actul didactic sau discuții colocviale, constat că nu se cunosc (și nici nu cred că interesează prea mult, inclusiv pe studenții de la arte) realități relevante ale artei românești, în context cu orientările artistice din Europa și din lume.
Școala modernă de pictură românească s-a dezvoltat după anii 1960, sub coordonarea a două personalități marcante ale artei românești, pictorii Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu, profesori la Institutul Național de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Absolvenții celor două „clase” (ce aparțineau celor doi profesori) de pictură se deosebeau ca orientare, concept, metode de abordare a picturii, univers creator.
Pictorul Sorin Ilfoveanu face parte dintr-o generație de absolvenți de prestigiu (1964 - 1970), alături de colegii Cornel Antonescu (stabilit după anii 90 în SUA), Ștefan Câlția, Mihai Cizmaru (din nefericire, decedat), Sorin Dumitrescu și Zamfir Dumitrescu, personalități marcante ale artei românești, formatori la rândul lor ca profesori la Universitatea Națională de Artă din București și care, prin expoziția colectivă de la Muzeul Național de Artă al României din anul 1977, au însemnat un reper estetic și artistic de măiestrie pentru generațiile de elevi și studenți ai instituțiilor cu profil artistic din România, la acea vreme.
Sorin Ilfoveanu s-a născut în 1946, la Câmpulung Muscel, între anii 1964 – 1970, absolvă cursurile universitare de artă la clasa profesorului și a pictorului Corneliu Baba. Universul de creație dobândit din întâlnirea cu maestrul Baba vor constitui traiectorii artistice pentru preocupările ulterioare, individualizându-l cu o creație proprie inconfundabilă în spațiul artei românești. După anii 1990, devine profesor la Universitatea Națională de Artă din București, parcurgând etapele didactice de şef de catedră, iar mai apoi rector al acestei instituții. Alături de pictorul Ștefan Câlția, devenit decan al Facultății de Artă, va imprima studenților exigența și deschiderea spre creativitate, de care beneficiaseră și ei, la rândul lor, ca studenți, din partea foștilor profesori.
Sălile Galeriei de Artă DANA din Iași au devenit neîncăpătoare atât datorită numărului mare de lucrări expuse (selecția a fost foarte riguroasă), dar și publicului prezent la vernisaj. O atmosferă elegantă și sobră (cum de altfel o regăsim de fiecare dată la Iași) a fost creată de prezența discretă a autorităților locale, de climatul în care artistul
s-a putut confesa, atât prin creația artistică expusă, dar și prin discursul rostit la vernisaj. Starea de visare, la care te invită desenele și lucrările de grafică, sunt răsplătite din loc în loc de seducătoare acorduri cromatice în compozițiile semnate pe pânză.
De remarcat este ideea esențială de „dobândire a unui spațiu epurat”, de elemente concrete, un scenariu ritual încărcat de simboluri se afirmă în lucrările sale prezente pe simeze, în care „ofrandele cuprind ființa umană”. Fondurile din picturi și desene, fie că sunt albe, imaculate, fie cu vibrații și sonorități cromatice de ocru, de verde crom, aduc în context ecoul unor „străvechi pagini de cronică”, în care se perindă, reprezentați într-un mod laconic, personaje cu instrumente muzicale, menestreli și muzicanți, vânători, animale simbolice (pe care le întâlnim cu predilecție în arta populară românească – cum ar fi pasărea, peștele, calul, țapul), vizând permanent drama existențială a omului.
Desenul, esențializat prin simplificarea și sintetizarea liniei ca parte integrantă a unui registru pictural sobru, aduce în actualitate ecoul reprezentărilor din pictura catalană, dar și ale celor de la începuturile civilizației.
Criticul și istoricul de artă Aurelia Mocanu, în cuvântul de prezentare al albumului cu desene și lucrări de grafică al pictorului Sorin Ilfoveanu, menționează că : „este un desen cu trăsătură liberă în respirație amplă, al melodicului eolian, pe contururi nu întotdeauna închise. Coapte pe plita unor lecturi aromitoare, câteva tipare iconografice variază subtil o figurație om animal, sub care se dă la ghicit o parabolă.”
La invitația consilierului cu probleme de artă al municipiului Iași, cărturar și rafinat colecționar de artă, Expoziția de Grafică și Pictură semnată Sorin Ilfoveanu pe simezele Galeriei DANA constituie pentru o lună un loc de confluență a artelor, de seri și dezbateri culturale pe seama artei și importanței acesteia în societate.
„Este un desen cu trăsătură liberă în respirație amplă, al melodicului eolian, pe contururi nu întotdeauna închise”.
Sorin Ilfoveanu