„Pe termen lung mă văd profesând în muzica clasică”

Sara Maria Mihali este unul dintre elevii talentaţi ai Liceului de Artă din Baia Mare, care în ultima vreme a adunat premii importante şi recunoaşteri în materie de muzică, şi despre care vom auzi în mod sigur şi pe viitor.

Reporter: Cum te-ai apropiat de muzică şi când au apărut primele rezultate?

Sara Mihali: Acum sunt în clasa a X-a la Liceul de Artă din Baia Mare. Sunt din Baia Sprie, iar în clasa a VI-a le-am spus părinţilor mei că îmi doresc să fac muzică, aşa că am venit la Liceul de Artă. Am fost trei ani la clasă de chitară, iar din clasa a IX-a la canto clasic, unde studiez şi la pian. Tot din clasa a IV-a am fost şi la Palatul Copiilor. Am început cu muzica uşoară şi din al doilea an de muzică am luat premiul II la Mini Ursuleţul de Aur. Apoi am trecut la Delfinul de Aur, la Năvodari, unde anul trecut am luat Premiul I. Din clasa a VII-a am participat la fel de fel de concursuri unde am obţinut diferite premii. 

Recent am obţinut Trofeul Festivalului Lira din Tăuţii Măgherăuş la canto clasic, am luat locul I, la Oradea, la un concurs interjudeţean cu toate liceele de muzică din Ardeal, iar acum am venit de la Bistriţa, unde am luat Locul I la Concursul de interpretare de muzică românească şi tot acolo am fost invitată să cânt şi în Gală. Recent am participat la un casting pentru Emisiunea „Poftiţi, vă rog!”. S-a organizat un spectacol caritabil pentru Corul din Finteuş şi am fost selectată şi eu în acest spectacol, iar prezentarea care mi s-a făcut când am urcat pe scenă m-a impresionat enorm, pentru că nu îmi venea să cred că despre mine se vorbea în asemenea termeni. Toate aceste reuşite mi-au dat curaj şi duminică merg la Cluj la preselecţie pentru Vocea României.

Rep: În ce zonă a muzicii te simţi în largul tău?

S.M.: Parcă sunt mai sigură pe mine când cânt muzică clasică, chiar dacă o studiez de mai puţin timp, iar asta cred că şi datorită profesoarei mele, care îmi dă multă încredere. Mi-a spus din clasa a IX-a „ai să vezi că o să ajungem foarte departe împreună dacă muncim”. Cu ce este deosebită vocea mea? Când am înregistrat în studio mi s-a spus că am o voce foarte caldă, dar şi foarte puternică. Spunea că sunt multe voci metalice, dar care nu au o asemenea căldură ca şi a mea. Aşa mi s-a spus.          

Rep: Care sunt cele mai delicate momente când eşti pe scenă?

S.M.: Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu aplaudată în timp ce sunt pe scenă, iar asta îmi dă o tărie de nedescris, pentru că nu-mi vine să cred că mi se poate întâmpla aşa ceva. Nu pot explica bucuria pe care o am când văd că sunt aplaudată încă de la începutul piesei. Emoţii am tot timpul înainte de a cânta, asta e o regulă, indiferent câte repetiţii fac, dar în momentul în care sunt pe scenă, toate trec. La muzica clasică este mai delicat, în sensul că, neavând reflectoare în faţă, îi văd direct pe cei din public şi sunt atentă dacă publicul intră în rezonanţă cu mine. Mai ciudat este dacă îi iau pe părinţi ca punct de reper în acest sens. De exemplu, la ultimul spectacol, plângeau amândoi de bucurie şi de emoţie. Ştiam că acest lucru era de bine, însă când vezi aşa ceva de pe scenă, e mai complicat. Pot să spun că toate reuşitele mele de până acum se datorează în primul rând părinţilor, care mă susţin enorm, începând cu încurajările şi terminând cu ţinutele cu care urc pe scenă.

Rep: Colegii cum se raportează la realizările tale? Că sunteţi oarecum în competiţie.

S.M.: Este adevărat că suntem în competiţie, pentru că suntem mai mulţi care studiem cu acelaşi profesor, dar nu există invidie între noi. Ne bucură reuşitele fiecăruia dintre noi, pentru că aşa este normal între prieteni.

Rep: Ce modele ai în muzică?

S.M.: În muzica uşoară îmi place Beyonce, Mariah Carey etc., iar în muzica clasică, preferata mea este Anna Netrebko, o rusoaică extraordinar de talentată şi frumoasă.

Rep: Cum te vezi peste 10 ani?

S.M.: Mă văd în muzica clasică, probabil solistă la o operă. Chiar dacă fac şi muzică uşoară, dar pe termen lung, mă văd în muzica clasică. Iar pentru asta voi merge la Conservator la Cluj sau la Bucureşti.

Rep: Câteva trucuri pentru a-ţi proteja vocea?

S.M.: Cel mai greu este când am de cântat în aceeaşi zi şi muzică uşoară, şi clasică. Una dintre metodele folosite pentru voce este să ţii dimineaţa ulei în gât, dar este cumplit. Iar înainte cu o zi de concurs nu este voie să cânt deloc.

Ca o picanterie pot să vă spun că după orele de canto mi-e foarte greu să vorbesc, pentru că vocea mea trece la un alt nivel, foarte sus, şi e destul de greu să vorbeşti normal după asemenea repetiţii.

Dar cred că cel mai important „truc” pentru muzică este studiul. Iar în acest sens am mare noroc cu orele de canto pe care le fac zilnic cu doamna profesoară Mihaela Bob, pentru că nu mai este nevoie să studiez şi acasă nici măcar înainte de concursuri.

De asemenea, tot timpul este alături de mine la concursurile de canto clasic Smaranda Grigorian. Muzică uşoară fac şi la Palatul Copiilor cu doamna Adriana Diaconu, unde anul acesta am luat locul III la Ursuleţul de Aur şi m-am calificat pentru Delfinul de Aur, şi mai fac muzică şi în particular la Isieme Music School cu Mădălina Horincar.

„Nu pot explica bucuria pe care o am când văd că sunt aplaudată încă de la începutul piesei. Emoţii am tot timpul înainte de a cânta, asta e o regulă, indiferent câte repetiţii fac, dar în momentul în care sunt pe scenă toate trec. La muzica clasică este mai delicat, în sensul că, neavând reflectoare în faţă, îi văd direct pe cei din public şi sunt atentă dacă publicul intră în rezonanţă cu mine”.

Sara Maria Mihali