Patrimoniul preindustrial şi industrial în România vol. VI

Volker Wollmann ţine să reamintească şi în acest volum că politica de integrare a patrimoniului industrial în planul de dezvoltare urbană se manifestă de cele mai multe ori la nivel declarativ, majoritatea rezolvărilor fiind forţate. De asemenea, salvarea, con­servarea şi expunerea obiectelor de pa­trimoniu industrial sunt atribuţii care le revin muzeelor cu profil tehnic din România, instituţii competente în domeniu.

Autorul remarcă că, prin acţiunile întreprinse de muzeele cu profil etnografic, au fost salvate multe obiecte cu caracter preindustrial şi că ideal ar fi ca toate muzeele din ţară care au secţie de etnografie să depună eforturi, prin personalul ştiinţific, să achi­ziţioneze obiecte tradiţionale pe cale de dispariţie.
În acelaşi timp, autorul rea­minteşte că noţiunea de „arheologie industrială” este o disciplină auxiliară a arheologiei, care se ocupă de cercetarea sistematică a tuturor surselor sau izvoarelor de natură materială, din toate sectoarele industriale, începând cu preistoria şi până în zilele noastre, cu alte cuvinte ea este o  disciplină istorică ce caută să descopere şi să înţeleagă sursele (izvoarele) ei materiale, adică monumentele tehnice. Acestea sunt, prin ur­mare, „purtători de informaţii primare” pentru o istorie a industriei.

Prezentul volum trebuia în mod normal să încheie proiectul editorial dedicat patrimoniului preindustrial şi industrial în România, însă pe parcurs Volker Wollmann a ajuns la concluzia că este necesară alcătuirea unui inventar al monumentelor tehnice, care să conţină pe cât posibil şi patrimoniul lor mobil. Ca urmare, va urma un alt volum, al VII-lea, care va conţine informaţii despre clădirile care au adăpostit serviciile de poştă – telegraf – telefon - radio, împreună cu cele ale cinematografelor.
 

Volker Wollmann reprezintă el însuşi o instituţie
 

„Dr. Volker Wollmann reuşeşte, în mai puţin de şase ani, să publice cel de-al şaselea volum al unei serii care se dovedeşte a fi monumentală: Patri­mo­niul preindustrial şi industrial în Ro­mânia, o lucrare de proporţii nemaiîntâlnite în istoriografia românească, dar nici în lucrările de istoria tehnicii ori de muzeologie şi cu atât mai puţin în cele de arheologie industrială, domeniu în care autorul este pionier în România. Este o lucrare care ar fi putut reprezenta rezultatul activităţii unei instituţii de cercetare. În acest caz, Volker Woll­mann reprezintă el însuşi o instituţie.
Cu o carieră ştiinţifică desfăşurată în cea mai mare parte în România (profesor de istorie la Reşiţa, director al Muzeului din Reşiţa în anii ’60 ai secolului trecut, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca (1967-1988), continuată din 1988 în Germania, format sub îndrumarea unor mari personalităţi ale ştiinţei istorice româneşti, Volker Wollmann a descifrat cu succes istoria epocii moderne şi în special istoria industriei, folosindu-se de cunoştinţele şi metodele deprinse în studiul arheologiei clasice.
Parcurgerea acestui volum, ca şi a celorlalte cinci apărute anterior, oferă o imagine foarte promiţătoare asupra istoriei industriei româneşti, punând în lumină o bogăţie de activităţi, de personalităţi şi de realizări altfel nebănuită, dovedind conectarea industriei transilvănene şi bănăţene, dar şi a celorlalte provincii ale României de astăzi, la marile tendinţe din economia europeană a secolelor XVIII-XIX.
Rămâne însă întrebarea: cine mai poartă grija celor făcute de cei de dinainte?” – prof. univ. dr. Rudolf Gräf.

Un regret

„Avem convingerea că în acest al VI-lea volum dedicat patrimoniului  preindustrial şi industrial din România, căruia i-am dat forma unui supliment, am reuşit să aducem completări istorice punctuale atât în ceea ce priveşte industria de casă (procesele tradiţionale de producţie), cât şi la ramurile industriale tratate în volumele anterioare. Deşi ne apropiem cu paşi mărunţi de finalizarea proiectului editorial demarat în 2010 cu scopul atragerii societăţii civile asupra importanţei patrimoniului tehnic mobil şi imobil existent în provinciile istorice româneşti, am constatat cu regret că demersurile noastre au avut un ecou slab. Raportându-ne la numărul mare de monumente industriale din România care necesită protecţia legală şi intervenţii urgente de conservare, putem afirma că în această direcţie lucrurile s-au înrăutăţit.”
Volker Wollmann