Păstrarea memoriei poporului român este un gest de justiţie istorică

Am primit de la Liceul Teoretic „Dante Alighieri” din Chişinău un text emoţionant, în cadrul campaniei demarate de GAZETA de Maramureş: „O Troiţă maramureşeană pentru ostaşii români căzuţi la Cotul Donului”. Mulţumim!

Valentina Ciobanu, Şefa bibliotecii, Liceul Teoretic „Dante Alighieri”

„Ostaşi ce-aţi căzut pentru ţară,

Viteji ai credinţei, soldaţi,

Oriunde-n morminte voi staţi,

Vă fie ţărâna uşoară!”

Mircea Dem. Rădulescu

Comunicarea în societatea autohtonă este alimentată în permanenţă de cunoştinţele pe care le posedă fiecare dintre noi despre un eveniment sau altul. Însă cel mai bun instrument, capabil să cultive o poziţie civică activă şi verticală, este ADEVĂRUL. Cartea despre care s-a vorbit la evenimentul din decembrie 2013 din cadrul Liceului Teoretic „Dante Alighieri”: „Cotul Donului 1942: Eroism, jertfă, trădare”, nu este doar o CARTE, o LOCALITATE din RUSIA, sau UN CÂMP DE LUPTĂ. Cotul Donului este un fenomen fără precedent, care a zguduit destinul poporului român.

„Cotul Donului” este o operă necesară pentru recuperarea adevărului. Lecturarea şi analiza cărţii s-a încununat, în accepţiunea elevilor clasei a 9-a B, cu un moment inedit, prin care aceştia au relatat despre propriile lor descoperiri. Elevii au remarcat că din cei 700.000 de ostaşi români decedaţi pe parcursul celui de-al II-lea război mondial, 150.000 au pierit la Cotul Donului. Vasile Şoimaru este primul român care, în cei 70 de ani de după infernala bătălie de la Cotul Donului, a vizitat acele locuri şi a lăsat în urma sa o cruce şi un tricolor, deocamdată unica dovadă că acolo zac confraţii noştri, care şi-au dat viaţa pentru eliberarea Basarabiei în luptele din 1942-1943. Doctorul în economie, Vasile Şoimaru, a spart gheaţa prin editarea cărţii „Cotul Donului 1942: Eroism, jertfă, trădare”, astfel deschizând o pagină a istoriei practic dată uitării. Eroii acelei lupte, printre care erau şi basarabeni, sunt demni de cea mai înaltă apreciere şi un exemplu de luptă pentru Unirea Neamului.

La această prezentare, domnul Vasile Şoimaru a declarat că organizarea unui eveniment declarat acestei cărţi este un pas foarte curajos. La Bătălia de la Cotul Donului s-au stins din viaţă 150.000 de ostaşi români care au trecut Prutul pentru a-i dezrobi pe basarabeni, însă ei nu se puteau opri la Nistru pentru că armata sovietică ar fi ripostat imediat şi a doua zi ar fi revenit la Prut, de aceea ei au mers până la capăt. Doar că nici comandamentul german şi nici cei de la Bucureşti nu au reuşit măcar să le aducă haine de iarnă, ostaşii nu aveau ce îmbrăca, nu aveau provizii şi nu puteau ţine piept unei forţe care era de 7-11 ori mai pregătită cu tehnică şi cu îmbrăcăminte, astea sunt precondiţiile faptului că acolo, la Cotul Donului, au căzut atâţia ostaşi sărmani. Şi nu este familie în România care să aibă pe cineva căzut acolo, un tată, bunic, unchi, frate. Această denumire este un simbol al marii tragedii a Armatei Române. Armata nu a suferit niciodată o astfel de înfrângere. Dar înfrângerea nu a fost numai atunci, este şi acum, au trecut 70 de ani şi la Cotul Donului nu este nici un cimitir al ostaşilor români căzuţi. Germanii au obţinut acordul administraţiei ruseşti şi au amenajat un cimitir pentru că la aceeaşi bătălie de la Stalingrad au decedat şi 240.000 de germani.

Părintele Viorel Cojocaru, preot al Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău şi preot paroh al „Bisericii Inimii Tăcute” din Chişinău, în toamna anului 2013 a devenit unicul preot basarabean care a mers la Cotul Donului şi a binecuvântat acele locuri, oficiind şi un mic parastas pentru cei căzuţi.

Părintele Viorel a declarat că ostaşii români au parcurs un drum anevoios, locurile acelea gemeau de suflare românească. Ostaşii flămânzi şi îngheţaţi, cu o jertfă dublă, au luptat pentru ţară şi au murit pentru ea. Acesta a remarcat că „Chiar dacă nu am câştigat bătălia, oricum avem memoria. Martirii de la Cotul Donului au nevoie de rugăciunile noastre, iar manifestarea organizată este încă o mică piatră adusă la construcţia memorialului ostaşilor români”. Andrei Covrig, colonel în rezervă, Preşedinte al Asociaţiei de Drept Umanitar din R. Moldova şi al Asociaţiei absolvenţilor moldoveni al Centrului European George C. Marshall a făcut o prezentare a mormintelor ostaşilor români de pe teritoriul Republicii Moldova

În cadrul aceluiaşi eveniment, poetul, publicistul şi redactorul Ionel Capiţă a venit cu o lecţie vie de patriotism şi dedicare valorilor fundamentale umane şi celor româneşti. Într-o relatare a sa, Nicolae Dabija spunea că domnul Ionel Căpiţă se identifică cu lucrurile frumoase, eterne: ţara cu toate ale ei de la pământ şi până la stele, omul cu durerile şi bucuriile sale. Se vrea a fi un luptător, cântă Neamul românesc, Limba, Strămoşii, Părinţii, Dorul, Pământul, Carpaţii.

Elevii clasei a 9-a A, sub egida profesoarei E. Ghedea, au făcut o prezentare a lucrărilor poetului Ştefan Sofronovici, poezia căruia demonstrează mândria pe care o poartă acesta pentru originile sale rurale şi datoria pe care o face acesta din a resuscita dominantele satului basarabean.

Versurile sale, asemeni unor valuri care vorbesc, readuc în conştiinţa contemporanilor istoria zbuciumată a neamului nostru care, în unele cazuri, pare a fi părăsită şi de către Dumnezeu.

Toate acestea au determinat ca la finele evenimentului, directoarea liceului, Galina Cărăuş, să vină cu iniţiativa de a formula din partea liceenilor, de a adresa un Apel oficialilor români pentru inaugurarea la Cotul Donului a unui Memorial de onoare al eroilor români căzuţi la datorie pe Frontul de Est în cel de al Doilea Război Mondial.

Apel către membrii Senatului şi Preşedintele României,

Reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor din România,

Ataşatul militar al Ambasadei României la Chişinău,

Liceeni români de pretutindeni!

Istoria reprezintă un subiect adesea discutat pe parcursul istoriei statului independent Republica Moldova. Multe fapte sunt puse la îndoială, dar sunt şi lucruri care sunt foarte clare şi care necesită tratarea cu maximă atenţie şi consecvenţă. O asemenea realitate reprezintă moartea a sute de mii de ostaşi români în cadrul celui de-al doilea război mondial. România dispune de baza legală pentru iniţierea unor proiecte, din moment ce este parte la Convenţiile de la Geneva din 1949 cu privire la apărarea victimelor de război şi Protocoalele adiţionale din 1967.

Atitudinea autorităţilor române faţă de cimitirele străine de pe propriul teritoriu este una plină de respect, tocmai de aceea se presupune că şi ceilalţi actori internaţionali vor fi dispuşi să contribuie la îngrijirea şi amenajarea cimitirelor şi mormintelor militare. Poporul Român poate să se alieze la popoarele europene şi să urmeze exemplul acestora care, după 1989 (Germania, Italia, Ungaria şi altele), au inaugurat pe teritoriul Rusiei adevărate complexe ale eroilor lor în locurile de maxim tragism pentru armatele lor.

O cugetare militară spune: „Războiul se termină atunci când este înmormântat ultimul soldat”.

Noua generaţie solicită înfăptuirea unui gest de justiţie istorică în raport cu memoria şi valorile poporului român. În cadrul ultimei prezentări a primei ediţii a cărţii „Cotul Donului 1942” la liceul “Dante Alighieri” din Chişinău, noi, liceenii, am iniţiat prezentul apel către conducerea României pentru inaugurarea la Cotul Donului (Rusia) a unui Memorial de onoare al eroilor români căzuţi la datorie pe frontul de Est în cel de al doilea război mondial.

E timpul ca toţi românii de-o singură suflare să se unească într-un îndemn, într-o speranţă, de a avea posibilitatea să aprindă o lumânare în locurile gravelor bătălii din 1942-1943 de la „Cotul Donului” (Rusia).

Îndemnăm la solidarizarea societăţii civile în dezbaterea publică a chestiunii în cauză. Doar printr-un front comun vom fi auziţi de autorităţi şi vom determina anumite acţiuni. E o metodă probată de colegii noştri din multe ţări ale lumii, inclusiv colectarea de semnături ale liceenilor români de pretutindeni.