Paștele în Penitenciarul Baia Mare

„Hristos a înviat!”a răsunat și anul acesta, la fel ca și în anii trecuți în toate bisericile din țară, printre care s-au numărat și cele din penitenciare.

Căderea regimului comunist a adus o noua suflare și în această instituție, împlinind parcă rugăciunea tăcută a foștilor deținuți politici, care în cele mai grele clipe își șopteau unii altora cuvinte de îmbărbătare desprinse din Sfintele Scripturi. 

Vremea cenușie a trecut, suspinele celor nedreptățiți au fost liniștite, iar gândul la Dumnezeu a fost exprimat cu tărie în glas și fără teama vreunei pedepse. Așa se face ca și instituția de penitență socială și-a deschis larg porțile pentru intrarea lui Hristos, parca încercând sa reediteze triumfala intrare a Acestui în cetatea Ierusalimului din duminica Floriilor. 

Având astfel și elementul spiritual în mijlocul locului de detenție, rugăciunea și cântarea liturgica au devenit în timp un lucru firesc. Biserica a devenit locul de comuniune liturgica și euharistica a celor întemnițați cu familiile și cu cei dragi ai lor. 

Cel mai emoționant moment l-a reprezentat în fiecare an slujba de Înviere, săvârșită la miezul nopții, după tipicul Bisericii, în mica biserica a Penitenciarului Baia Mare. În toți anii, cu lumânări aprinse în mâini, deținuți și cadre ale instituției au cântat împreună, cu toată convingerea, parcă și pentru cei care nu s-au bucurat de acest privilegiu în închisorile comuniste, „Hristos a înviat din morți…". 

Anul acesta, animați de aceeași bucurie a marelui Praznic, ne-am văzut nevoiți sa răspundem mărturiei făcute de preot „Hristos a înviat!", cu o oarecare sfială „Adevărat a înviat!" și nu pentru ca ne-ar fi fost teamă să mărturisim Învierea lui Hristos, ci pentru că situația la nivel mondial ne-a cerut să păstrăm o distanță socială. 

Chiar dacă în acest an Pastile au fost sărbătorite într-o atmosfera mai intima, datorita acestei distanțări sociale, bucuria prăznuirii a fost aceeași. Deținuții au fost prezenți, spiritual, fiecare în biserică și în mijlocul familiei lor, participând, cuminți, din camerele lor, la Slujba Învierii pe care au urmărit-o prin intermediul televiziunilor. A fost o prăznuire mai aparte, însă nu mai departe de Dumnezeu. Cu toții am înțeles ca ni se cere sa facem un mic sacrificiu, iar faptul că am acceptat, fără vociferări, măface sa îmi întăresc credință că facem cu toții parte din planul tainic a lui Dumnezeu. 

Preot capelan Nuszer Alexandru

Penitenciarul Baia Mare