Părintele Nicolae Steinhardt a fost desemnat post-mortem membru al Academiei Române

Nicolae Steinhardt este unul dintre reperele mo­rale ale demnităţii şi onoa­rei. A fost aruncat în temniţele comuniste pentru că a refuzat să-şi toarne prietenii şi să devină martor al acuzării pentru lotul de intelectuali „Noica-Pillat”.

În închisoare însă, în cea mai cruntă suferinţă a descoperit fericirea pură, prin credinţa creştină în care l-a botezat părintele Mina Dobzeu într-o celulă a Jilavei. După eliberare îşi caută o mănăstire şi la recomandarea lui Noica ajunge la Rohia. Stareţul Serafim Man şi mai apoi PS Justin, având binecuvântarea ÎPS Justinian, pe atunci episcop vicar la Cluj îşi asumă riscul de a primi un fost de­ţinut politic şi în acest fel de a fi practic permanent în vizorul securităţii. Nicolae Steinhardt se stinge la Rohia înainte de căderea comunismului, acum 28 de ani. După Revoluţie, stigmatul nedrept de „bandit” este şters, iar Steinhardt este cinstit ca erou şi mărturisitor, ca model al demnităţii şi onoarei. La solicitarea GAZETEI de Maramureş, Nicolae Steinhardt a devenit în urmă cu patru ani cetăţean de onoare post-mortem al oraşului Târgu Lăpuş. Dar cea mai importantă recunoaştere pentru Stein­hardt a venit săptămâna trecută, din partea celei mai prestigioase instituţii de cultură româneşti: Aca­demia Română.

Vineri, 30 iunie 2017, membrii Academiei Române s-au întâlnit în Adunare Generală pentru alegerea de noi membri corespondenți, membri de onoare din țară și străinătate și membri post-mortem. Astfel, în rândul membrilor post-mortem au fost aleși și trei foști deținuți politici: părintele Nicolae Steinhardt (mo­nahul de la Rohia) -  Secția de filo­sofie, teologie, psihologie și pedagogie, Anton Golopenția - Secția de științe economice, juridice și sociologie și Ion Jovin - Secția de Științe Medicale.
De asemenea, a mai fost ales și Teodor Saidel - Secția de științe agricole și silvice. Acest gest simbolic are o valoare deosebită mai ales în contextul în care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca în anul 2017 să fie comemorat Patriarhul Justinian împreună cu toți apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului.

Născut pe 29 iulie 1912, într-o familie evreiască, este fiul inginerului și arhitectului Oscar Steinhardt. Între anii 1919–1929 urmează cursurile școlii primare (în particular și la școala Clementa), și ale liceului Spiru Haret, printre colegii de aici numărându-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Arșavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu. Este autorul cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul său literar.
La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii.
La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii, iar în paralel își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza – un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu (1987) și Prin alții spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.