Parastas la un an după Arhiepiscopul Justinian, „părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii”

Sfânta Liturghie Arhierească
Oficiată de cei trei Arhierei, Înalt­preasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei, Preasfinţitul Părinte Iustin şi Preasfinţitul Părinte Petroniu, în fruntea unui sobor format din Pr. Dr. Iustin Târa, Vicar Administrativ la Arhie­pis­copia Vadului, Feleacului şi Clujului, Pr. Dr. Vasile Augustin, Vicar Ad­minis­trativ la Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, Arhim. Dr. Timotei Bel, Exarh Mănăstiresc, stareţul Mănăstirii din Scărişoara Nouă, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier cultural eparhial social-filantropic şi misionar, Arhim. Dr. Casian Filip, eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhim. Dr. Macarie Motogna, stareţul Mănăstirii Rohia, Arhim. Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, Protos. Agaton Oprişan, sta­reţul Mănăstirii „Izvorul Tămă­duirii” Petrova, Pr. Ioan Socolan, protopopul de Satu Mare, Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, Pr. Ioan Bunea, protopopul de Dej, Sfânta Liturghie Arhierească s-a desfăşurat în biserica nouă a Mănăstirii Rohia, proaspăt pic­tată şi arhiplină de credincioşi, peste 1.500, mulţi dintre ei nemaiavând loc înăuntrul sfântului locaş.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corala „Arhanghelii” a preo­ţilor din Episcopia Maramureşului şi Săt­marului, dirijată de Pr. Dr. Petrică Aurelian Covaciu.
Cuvinte de învăţătură
Cuvântul de învăţătură rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei s-a intitulat „Părintele spiritual al Maramureşului şi al întregii Tran­silvanii”, în care a subliniat ca­racteristicile portretului duhov­ni­cesc ale marelui şi unicului Arhiepiscop Justinian.
„Din ce în ce ne este mai dor de el, a spus Preasfinţitul Părinte Mitropolit. Pentru că se împli­neşte adesea cuvântul Sfântului Pavel care zice: «De-aţi avea 10.000 de învăţători, n-aveţi mai mulţi părinţi»...
Ne aducem aminte că, în mai multe rânduri, înainte de a pleca în lumea cealaltă, Părintele nostru, Arhiepis­copul Justinian, a repetat: «Îmi va fi tare greu după ce voi muri, pentru că toată ziua mă voi certa cu Dumnezeu pentru voi, pentru fiecare»... E greu să cuprindem într-un cuvânt multe virtuţi ce l-au caracterizat, dar subliniez câteva dintre ele. A fost un mărturisitor pentru Domnul Iisus Hristos. A fost omul dra­gostei şi al îngăduinţei. Oricine îi trecea pragul, oricine îl abordă pleca cu sufletul mângâiat, chiar dacă suferinţa lui nu se termină pe loc, pleca cu sufletul împăcat. Şi cu încrederea în Dumne­zeu că până la urmă îl va ajuta de­grabă.
A fost un om în jurul căruia a radiat zefirul sfinţeniei. După ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. S-a rugat pentru toţi. S-a rugat pentru noi, s-a rugat pentru toţi cei ce au apelat la rugăciunea lui. Apoi, le-a purtat sarcinile la toţi, pentru că acesta este Părintele spiritual: îi primeşte pe toţi, îi iubeşte pe toţi, se roagă pentru toţi şi ne poartă sarcinile la toţi. Aşa că din ce în ce îi simţim mai mult lipsă. Pentru că de-am avea 10.000 de învăţători, n-avem mai mulţi părinţi duhovniceşti. Şi Arhiepiscopul Justi­nian a fost părintele duhovnicesc al nos­tru, al Maramureşului, dar şi al în­tre­gii Transilvanii”, a concluzionat Înaltprea­sfin­ţitul Părinte Mitropolit Andrei.
Ucenic de-a lungul mai multor decenii al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepis­cop Justinian a fost Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, fiu al Rohiei, la fel ca regre­tatul Justinian Arhiepiscopul. În cuvinte emoţionante Preasfinţitul Pă­rinte Episcop Iustin l-a evocat pe cel alături de care a slujit în demnitatea de Arhiereu 22 de ani şi câteva luni.

„Se împlineşte un an de zile de când bunul nostru Părinte, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian, a fost che­mat de Dumnezeu în Patria Cerească, să fie aşezat în So­borul Arhiereilor, a spus Prea­sfinţitul Părinte Episcop Iustin. Atunci, în zilele în care l-am jelit
n-a fost un ochi care să nu verse o lacrimă, nici faţă să nu fie brăzdată de şuvoaie de lacrimi, pentru că Pă­rintele nostru, care a slujit Biserica noastră Ortodoxă 75 de ani şi, deopotrivă poporul român, fiind ctitor de suflete, ctitor de cultură, ctitor de aşezăminte sfinte, ctitor al multor zidiri de oameni şi personalităţi, s-a mutat dintre noi. Sigur că aceasta este rânduiala firii. Dar parcă noi am fi dorit să mai rămână cu noi. Oricum, astăzi ne-am îndeplinit o sfântă şi binecu­vântată datorie, una bineplăcută lui Dumnezeu şi oamenilor, sufletelor şi inimilor noastre. Şi anume, să ne întâlnim aici în Muntele cel Sfânt, unde a rămas statornic, în vremuri grele şi în vremuri frumoase. Şi datorită statorniciei Înalt­preasfinţiei Sale, a înflorit această vatră monahală plină de sfin­ţenie, şi astăzi, dacă se rectitoreşte, se reînnobilează, toată această zidire este pe temelia pe care a adus-o Părintele nostru Arhiepis­cop Justinian. Pe temelia duhovni­cească puternică... Ne-am adunat aici pentru că ne lipseşte. Ne lipseşte din ce în ce mai mult”.

După o noapte şi o dimineaţă rece, cu ploaie şi ninsoare, în timp ce Preasfin­ţitul Părinte Episcop Iustin se adresa credincioşilor, cerul s-a înseninat, iar o rază de soare a pătruns prin Sfântul Altar până pe solee.
Parastasul la mormântul Înaltului Arhiepiscop Justinian
În drum spre mormântul în care Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian îşi doarme somnul de veci, la poarta de intrare în Mănăstirea Rohia, cei peste 1.500 de credincioşi au primit fiecare câte o lumânare de ceară, pe care s-o aprindă în timpul Parastasului, care a fost oficiat de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului, şi Preasfinţitul Părinte Petroniu, Epis­copul Sălajului.

Au fost prezenţi preoţii din Centrul Eparhial, protopopii de pe cuprinsul Eparhiei, monahi şi monahii, stareţi şi stareţe, preoţi invitaţi, câteva sute de preoţi de enorie de pe cuprinsul Epis­copiei.
La sfârşitul parastasului a început să ningă cu fulgi mari aşa cum numai în zilele frumoase zile de iarnă se poate vede.

Fragmente din Reflecţii V
 

La acest eveniment a fost lansat şi volumul Reflecţii V din Caietele Arhiepiscopului Justinian, care cuprinde cele mai importante gânduri scrise în Caietele 183, 188 și 189. Volumul este îngrijit de Mircea Crişan şi a apărut sub egida Fundației „Arhiepiscopul Justinian”, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Iustin, Episcop al Mara­mureșului și Sătmarului, care semnează și prefața acestei cărți. Volumul se va găsi în câteva zile și în pangarele bisericilor și mănăstirilor.
 

Pe copii și pe tineri să-i privești ca pe niște îngeri, rugându-te pentru ei să-i binecuvânteze Dumnezeu, și să te rogi să-și păstreze inocența mult timp. Dacă-și păstrează inocența vor avea o tinerețe frumoasă, o maturizare sănătoasă și o bătrânețe senină și bună. Oamenii care sunt în acest fel luminați au un sfârșit senin, liniștit și sfânt.
*
Pentru fiecare zi sau noapte
mi-am impus un program
Să pregătesc materiale pentru urmașii noștri. Aceste
Materiale am început să le scriu în Caiete din anul 1945, iar acum scriu în caietul 189. Sunt caiete de gânduri modeste, dar reale, din viața mea și a fraților mei buni alături de care am trăit aceleași zile de la sfârșitul Mileniului al II-lea și începutul Mileniului al III-lea, zile importante ale omenirii, care se află în drum spre cer, zile care i-au fost hărăzite omului să le parcurgă de când a fost creat de Dumnezeu.
*
Frate, care vei citi aceste cuvinte, nu te îndoi! Mâna
aceasta, într-o frumoasă zi de toamnă a scris pentru tine,
fratele meu, cu adâncă și fierbinte dragoste. Nu te îndoi.
Mâna aceasta a scris pentru tine să nu uiți că de la Hristos, de la Tatăl avem dată credința, dar și darul acesta care este viața. El a făcut minunea aceasta: viața veșnică! Când mă voi afla acolo, cu puterea Lui, a Stăpânului, mă voi ruga şi pentru tine, care încă ești aici, viu pe pământ. Mă voi ruga, mă voi ruga, mă voi ruga, mă voi ruga când eu mă voi transfigura cu harul, cu vrerea și
0puterea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Amin!
*
Mă simt dator să scriu, să scriu mai mult, pentru că
mi-a dat Dumnezeu multe semne deosebite în viață, prin
care Dumnezeu mi-a arătat grija și mila Lui – Amin –
Aleluia!