„Pandemie de proteste”: Moartea lui George Floyd schimbă lumea

Moartea unui tânăr de culoare, recidivistul George Floyd, și strigătul său disperat de sub genunchiul polițistului: „Nu pot să respir!”, s-a transformat, dintr-o chestiune ce ține de justiția penală, într-o problemă de ideologie. Cel mai puternic stat al lumii, se sufocă, sub proteste, violențe și războaie politice, transformându-se, încet, din Statele Unite ale Americii în Statele Dezbinate ale Americii. Europa occidentală s-a solidarizat cu protestele din SUA. Lumea, secătuită de forțe și resurse, după pandemia de coronavirus, a deschis o cutie a Pandorei pe care nu o va putea închide fără schimbări majore. Este rasismul o problemă actuală a societății de azi? Dar neomarxismul, extremismul și discriminarea pozitivă? Care sunt limitele libertății, dar „fundația” unei democrații sănătoase? Și, mai ales, cum va fi lumea după această „pandemie de proteste”?

Mircea CRIȘAN
Ioana LUCĂCEL

În urmă cu exact 42 de ani, în 8 iunie 1978, marele scriitor rus Aleksandr Soljenițîn a ținut celebrul său discurs de la Universitatea Harvard, rămas în istorie ca fiind profetic. Atunci, Soljenițîn a menționat „libertatea distruc­tivă și iresponsabilă” care a permis societății occidentale să rămână „fără apărare în fața abisului decadenței umane”.
Iată că, după mai bine de patru decenii, discursul său este mai actual decât oricând. Lumea este împânzită de proteste, în aparență anti-rasiale, statuile unor personalități istorice sunt luate de pe socluri, zeci de ma­gazine sunt jefuite, la drumul mare, iar o serie de grupări cer inclusiv desființarea poliției. Lumea abia ieșită din pandemia de coronavirus și aruncată pe marginea unei prăpastii economice, pare că și-a pierdut toate reperele. George Floyd, bărbatul de culoare care a murit asfixiat sub genunchiul polițis­tului care îl aresta, a fost sâmburele care a declanșat o ade­vă­rată revoluție ideologică, care nu se știe unde se va sfârși și unde ne va duce. Pentru a avea tabloul complet al si­tuației, vă prezentăm opiniile unor români care trăiesc în diferite state occidentale.

Marea Britanie a fost printre primele țări care s-au solidarizat cu protestatarii din SUA. Protestele din Anglia au degenerat în lupte de stradă și acțiuni șocante: un protestatar s-a urinat, la propriu, pe statuia lui Churchill, cel care a înţeles ca nimeni altul înaintea sa, în timpuri moderne, preeminenţa şi valoarea reală a democraţiei. La Bristol, în sud-vestul Angliei, manifestanții au dărâmat statuia unui binefăcător al orașului, fost negustor de sclavi, care domina o piață centrală din oraș de mai bine de o sută de ani. Nici filmele clasice nu au scăpat de isteria rasială. Filmul „Pe ari­pile vântului” a fost retras de platforma HBO Max, pe fondul protestelor sociale față de rasismul din SUA. Alte producții au fost retrase din motive similare de pe Netflix sau BBC. E vorba de
exemplu de serialul de comedie „Mica Britanie”, care include scene în care actorii înfățișează personaje din medii etnice diferite.
Mihai Șteț, un maramureșean care locuiește în Marea Britanie, a declarat că: „Ceea ce pot transmite, în calitate de observator subiectiv în această țară, este că Regatul Unit trece prin transformări deosebit de profunde. Cele mai spinoase subiecte ale momentului, ambele de «import», dar cu conse­cințe dramatice asupra societății britanice, sunt reprezentate de răspândirea virusului Covid-19 și de incidentul George Floyd din Statele Unite. Paradoxal, în timp ce primul dintre ele a dus la punerea întregii țări în carantină și izolarea a zeci de milioane, al doilea a generat o serie de proteste anti-rasism destul de ample, sco­țând oamenii în stradă în multe centre urbane din UK. Desigur, Brexit-ul sau chestiunea unui posibil al doilea referendum de inde­pendență în Scoția, deși momentan suspendate, vor reveni în prim plan.
Nu este ușor de reprezentat ceea ce se întâmplă la o scară atât de largă, dar cred că cele două cuvinte care pot sintetiza cel mai bine timpul prezent sunt ermetismul și polarizarea.
Putem vorbi despre un fel de ermetism când ne gândim la terapia șoc aplicată pentru a preveni răspândirea Covid-19. Un alt fel de ermetism este cel reprezentat de Brexit, o reacție clară la efectele globalizării și imigrației asupra unui anumit segment al populației din Regatul Unit, și o emblemă a resurgenței naționalismului insular, ce pare să-i fi luat prin surprindere pe mulți dintre in­te­lec­tualii sau decidenții politici actuali. Ermetism avem și în cazul celui de-al doilea referendum scoțian care, deși puțin probabil deocamdată, ar putea crea un precedent ce va influența relațiile politice europene pentru ani și ani de acum încolo. Nu în ultimul rând, există o puternică atitudine ermetică a celor care se auto-califică drept indigeni, unii dintre ei fiind a doua sau chiar prima generație de emigranți, față de grupurile de noi veniți.
De cealaltă parte, toate aceste realități au generat polarizări profunde în rândul oamenilor. Brexit-ul i-a antagonizat pe tinerii și pe membrii mai educați ai societății față de oamenii mai în vârstă sau de cei din comunitățile mai puțin avantajate, pe care apartenența la Uniunea Europeană nu pare să-i fi afectat pozitiv. În ceea ce pare a fi un efect secundar al acestei polarizări, mișcarea pro-europeană și naționalistă din Scoția își dorește desființarea uneia dintre cele mai emblematice uniuni din istoria Europei și ralierea la blocul european. Polarizarea se ramifică însă și în alte direcții, scoțând la iveală resentimente de ordin etnic, religios și rasial.
Pe lângă acestea, avem multe incertitudini legate de modul în care pandemia Covid-19 ne va afecta viețile, stabilitatea financiară și mobilitatea. Ceea ce cred că unește, la ambele capete, toate aceste fenomene, este un proces de reconfigurare a liniilor valorice în viața politică și socială din Regatul Unit, ceea ce va duce la numeroase provocări și luări de decizii pentru fiecare dintre noi. Cum va naviga această țară în noul context depinde foarte mult de capacitatea de negociere și inteligența celor implicați în destinul ei, resurse de care dispune din abundență”.

Nici situația din Franța nu e mai roz. Dana Petrișor a făcut o analiză complexă a situației din Hexagon, pentru GAZETA de Maramureș: „Criza brutalităților polițienești a înlocuit-o pe cea a coronavirusului, vremea bună a oferit o ocazie în plus și uite-așa… moartea unui afroamerican suprapusă, printr-o oportună coincidență, «afacerii Traoré», a adus din nou, în Place de la République, niște mii de oameni, la apelul asociației SOS Racisme. Într-adevăr, moartea lui George Floyd în SUA a impresionat o lume întreagă, prin bruta­li­tatea unui polițist care, luându-se drept un șerif din Vestul sălbatic, era la a șaptesprezecea sa abatere de la deontologia unui om al legii civilizat. Desigur, George Floyd, asemenea multor delincvenți re­calcitranți, s-a opus arestării și, fiind un om puternic şi violent, a fost nevoie de o in­tervenție la fel de pu­ternică și de violentă pentru a-l pune la pământ; doar că, desi­gur, brutalitatea ce a urmat și cele opt minute de sufocare au aprins scânteia unei revolte aproape mondiale împotriva forțelor de ordine de pretutindeni.
Franța nu s-a deosebit cu nimic de celelalte țări. Deși conducerea Statului francez nu s-a alăturat celorlalți președinți, premieri sau parlamente care au pus genunchiul la pământ vreme de opt minute și patruzeci și șase de secunde – timpul cât s-a sufocat George Floyd – manifestațiile au avut și au loc cam în toată țara. O oportună coinci­dență pentru manifestanți o reprezintă faptul că exact în aceste zile, are loc rejudecarea procesului polițiștilor acuzați de uciderea lui Adama Traoré, un tânăr de 24 de ani împliniți chiar în acea funestă zi. Acum patru ani, în urma unui control de identitate, Traoré o luase la fugă. După ce a fost prins și a scăpat de vreo trei ori, a fost găsit și arestat, fiind pus la pământ, unde, astmatic fiind, s-a simțit rău. Odată adus la comisariat, starea lui s-a agravat şi Salvarea a fost chemată prea târziu pentru a putea fi reanimat. De aceea, familia acuză, de patru ani, poliția, de uciderea fiului şi fratelui lor, cu atât mai mult cu cât, la un prim proces, polițiștii respectivi au fost spălați de orice vină.
Iată de ce manifestațiile din Franța iau nu numai aspectul de susținere a celor din SUA, ci și cel al protes­te­lor împotriva poliției autohtone. De aici, nenumărate discuții și conflicte în mijlocul populației franceze.
Ministrul de Interne a ținut un discurs în care condamna orice formă de rasism în sânul poliției, fie ea și de ordinul unei «bănuieli dove­dite». Ceea ce a dus la un scandal întreg, atât în mijlocul sindicatelor poliției cât și al simplilor cetățeni. Într-adevăr, sintagma «bănuieli dovedite» a stârnit nu numai zâmbete, ci și proteste violente. Ori sunt simple bănuieli, ori sunt fapte dovedite. De asemenea, polițiștii țin să fie considerați ca orice cetățean care are dreptul la prezumția de nevinovăție până la dovedirea faptelor. În plus, același ministru sugerând suprimarea unor tehnici de imobilizare a delincven­ților recalcitranți, au avut loc pe dată puternice reacții în rândul polițiștilor care pun întrebarea cum vor putea altfel să poată proceda la arestarea unor eventuale namile violente cu care o luptă obișnuită nu poate duce la nici un rezultat? Poliția s-a simțit părăsită sau chiar trădată de ierarhie, iar o parte din populație își pune întrebarea cum va mai putea fi apărată de poliție, în cazul în care aceasta nu va mai putea folosi forța în caz de nevoie? În același timp, polițiștii se plâng și de faptul că nimeni nu ia în seamă nenumăratele atentate la propria lor viață, mai ales în mij­locul a ceea ce se cheamă «cartiere sensibile» unde nu numai polițiștii, dar și pompierii, ba chiar și me­dicii urgentiști sunt agresați, răniți sau chiar incendiați în propriile mașini.
Nici nu am amintit încă de «afa­cerea Cedric Chouviat» care este mult mai recentă, din ianuarie trecut. Acesta, tată a cinci copii, a fost controlat după ce a fost prins vorbind la telefon, de pe scuterul cu care livra pizza sau altceva, unor clienți. Scenariul s-a repetat: a insultat polițiștii, a urmat confruntarea fizică, a fost placat la sol şi a murit de o criză cardiacă, în urma strivirii laringelui, după rezultatele autopsiei. Așa că, «afa­cerile» adunându-se, confuzia este totală, în timp ce președintele republicii nu ia nici o atitudine, ceea ce nemulțumește ambele tabere.
Pentru a reveni la manifestații, acestea au loc cam peste tot în marile orașe ale Franței. Marți, la chemarea asociației SOS Racisme, după cum am spus, circa 2.500 de persoane s-au adunat în Place de la République, dar această mișcare care se voia socială a devenit una politică, prin prezența câtorva personalități politice cum ar fi Jean-Luc Melanchon, președintele partidului de extremă stângă Franța Nesupusă. O altă manifes­tație va avea loc sâmbătă, în același loc, la chemarea surorii lui Adama Traoré, mișcare ce se dorește mai puțin politizată. Vom vedea.

În rândul populației, toate aceste manifestații stârnesc reacții diferite. Mulți cetățeni amendați pentru a nu fi purtat masca în mij­loacele de transport în comun protestează spunând că ei sunt cei pedepsiți, în timp ce o mulțime de manifestanți se bulucesc grămadă în manifestații neautorizate, cu sau fără mască, dar sigur fără nici o distanță fizică între ei, urlând și vociferând unii lângă sau în fața celorlalți. La cei nemulțumiți se adaugă patronii de restaurante, directorii de hoteluri, muzee şi ai altor locuri publice și instituții încă închise care compară situația celor ce le-ar putea frecventa în mod civilizat și cu precauții, cu cea a manifestanților care încalcă legea, puțin păsându-le de orice măsură de precauție prevăzută de starea de alertă actuală.
Desigur, o altă parte a populației, formată în mare parte din imi­granți, dar și din francezi «de souche» (de baștină), cum sunt nu­miți cei get-beget autohtoni, îi susțin pe manifestanți și li se alătură, fie fizic, fie moral, cu vor­ba sau cu fapta, cum s-ar spune.
Ca de obicei, oi negre aflându-se în ambele «tabere», amalgamul și generalizările amenință cu o primejdioasă prelungire în timp a unei situații tensionate, ceea ce numai avantaje nu poate aduce unei perioade în care singura preocupare ar trebui să fie redresarea unei economii aflată în colaps.
Cam aceasta este atmosfera destul de ciudată și de tulbure de pe teritoriul Franței, în clipa de față. Cel puțin așa cum o vedem noi, simpli cetățeni depășiți de evenimente și aduși la capătul răbdării de o prea lungă perioadă de izolare și de incertitudine.
Un proverb francez spune: «Alun­gați firescul, va reveni în galop». A manifesta pentru sau împotriva cuiva sau a ceva este în firea fran­ce­zului. Afacerea George Floyd, ca fond de scenă pentru afacerile Adama Traore sau Cedric Chouviat, i-a dat ocazia să aibă pentru sau împotriva a ce manifesta, bucuros că a ieșit din izolarea la care l-a condamnat Covid-ul…”.

În Germania, situația e la fel de tulbure. Avocatul Michaela Braun Noviello, o maramureșeancă care locuiește în Germania, relatează: „Sub motto-ul «Black Lives Matter» – nume purtat de o orga­nizație internațională împotriva rasismului, constituită în SUA - au fost planificate săptămâna trecută o serie de demonstrații împotriva rasismului și a vio­lenței polițienești, în circa 25 de orașe din Germania.
Lanțul de proteste a fost declan­șat de moartea violentă a afro-americanului George Floyd în SUA, în urma intervenţiei brutale a poliției împotriva sa. Polițistul Derek Chauvin a fixat victima la pământ, deși aceasta nu a opus rezistență, apăsând genunchiul pe ceafa sa, până când victima și-a pierdut cunoştinţa și în final a murit. Colegii poliţis­tului criminal nu au încercat să ajute victima, din contră, au îndepărtat trecătorii pentru a nu exista martori. Cam 10 minute a rezistat Floyd violen­țelor polițis­tului criminal până când, în final, a fost omorât de acesta în plină stradă.
În 06.06.2020 au protestat la Berlin, în Piaţa Alexander, circa 15 mii de demonstranți; în Hamburg, circa 14 mii; în Düsseldorf, circa 20 mii. Demonstranții din Berlin s-au aşezat pe jos pentru un moment de reculegere care a durat 8 minute și 46 de secunde, exact atât cât poliţistul criminal l-a ţinut la pământ pe Loyd, până când acesta și-a pierdut cunoş­tinţa.
Demonstranții nu au fost doar membri ai minorităților etnice sau persoane de culoare, ci, într-un număr mare, albi, atât tineri cât și vârstnici. Ei au declarat presei că au venit să protesteze pentru că visul lui Martin Luther King nu s-a împlinit și pentru a trage un semnal de alarmă nu numai faţă de extremismul și rasismul existent în USA, ci și împotriva celui din Germania. Demons­tran­ții au fost de părere că acte de discriminare de natură rasistă se comit în Germania zilnic, în mijloacele de transport în comun, în magazine, în studiourile de sport, în parcuri și chiar în mass-media.
Demonstraţii de culoare au cerut să fie în sfârşit acceptați ca subiecte, în mod individual, și nu să fie trataţi în continuare ca reprezentanți ai unor grupe de populaţie. Ei au criticat feno­menul de «racial profiling», care se referă la controalele stradale efectuate de poliție asupra persoanelor de culoare, doar datorită înfăţişării acestora și fără niciun motiv obiectiv.
Ministrul de stat pentru integrare, doamna Annette Widmann-Mauz, a subliniat în fața presei necesitatea dezvoltării unei conştiinţe privitoare la discriminarea pe motive rasiale și a arătat că și în Germania există rasism, în şcoli, pe stradă, la locul de muncă, în autobus și în tren, până și în cercurile de prieteni. Acest fenomen trebuie recunoscut, arătat și combătut pe toate planurile.
Poliția din Hamburg şi-a exprimat, anterior protestelor, solida­ritatea cu demonstraţii, arătând pe Twitter că «rasismul nu are voie să găsească un loc în societatea noastră».
Protestele împotriva rasismului şi discriminării au atras însă și critici, deoarece demonstranţii nu au respectat regulile privind distanța minimă obligatorie pe timp de pandemie. Astfel, șeful sindicatului poliției federale a reproșat demonstranţilor că nu au ținut cont în niciun fel de re­gulile actuale de comportament în aglomerații și le-a cerut să arate respect și precauție în timpul protestelor. În acest sens s-a exprimat și ministrul Sănătății, domnul Jens Spahn, care și-a arătat îngrijorarea față de pericolul de noi infectări rapide, care ar putea rezulta din nerespec­tarea măsurilor de siguranță de către demonstranţi.
Protestele s-au desfăşurat, în mare parte, în mod paşnic, doar în Hamburg și Stuttgart au avut loc, la sfârșitul protestelor, unele manifestări violente din partea câtorva demonstranți, care au aruncat cu material pirotehnic, cu sticle și cu pietre în poliţişti. Conform rapoartelor publicate în presa germană, 28 de poliţişti au fost răniți ușor și câteva persoane au fost reținute”.