Oana Gregory. Drumul către Hollywood

În 2002, la o şcoală din Chicago, o oşencuţă cu părul bălai, împletit în codiţe, cerea apă cu ajutorul bileţelelor pregătite de acasă, cu grijă, de mama ei. Fetiţa avea 6 ani şi aterizase în America de câteva luni. În 2013, pe coasta de vest a Americii, la Hollywood, o adolescentă cu ochii de peruzea şi părul auriu curgându-i în valuri pe umeri filmează într-unul dintre cele mai populare seriale pentru adolescenţi.

Oana Andreea Grigoruţ s-a născut în Negreşti-Oaş, unde a crescut până la 6 ani jumate. O pruncă al cărei destin avea să se schimbe odată cu sărbătoarea naţională a Americii.4 iulie 1998 a fost ziua când tatăl Oanei, Dumitru Grigoruţ, artist şi profesor de muzică a călcat pentru prima oară pe pământ american. Însoţea Ansamblul Folcloric Transilvania din Baia Mare la Festivalul Internaţional de Folclor din Utah.

Soţia, Mariana, l-a urmat trei luni mai târziu. Oana şi frăţiorul mai mare, Dorel, au rămas, pentru următorii 4 ani, acasă, cu bunicii din partea mamei. „Mereu ne-am dorit să ajungem în S.U.A.”, îşi aminteşte mama. „Pentru mine a fost prima ieşire din România. Am fost şocată de tot ce am văzut şi totodată conştientă de tot ce copiii mei ar putea să realizeze aici. Fără să conteze de unde vin, cine le sunt părinţii sau din ce partid fac aceştia parte. Am muncit amândoi pe brânci. Mitică a lucrat la o companie unde a învăţat să instaleze parchet, gresie, faianţă. În plus, în fiecare sfârşit de săptămână cânta la un restaurant românesc din Chicago: Nelly’s Salon. Eu, baby sitter şi menaj. La vremea aceea nu vorbeam engleza şi nu aveam acte. Cel mai greu a fost, nu munca fizică – pe vremea aceea eram tânără şi puternică-, cel mai greu a fost dorul de copilaşi, nu găsesc cuvinte să exprim asta!”.

În 2001, soţii Grigoruţ au primit dreptul de lucru: „un document cu care poţi să te angajezi legal, să ai drepturi”. Mariana şi-a depus CV-ul pentru un ‘job’ la Citibank, iar Mitică şi-a înfiinţat propria companie de amenajări şi lucrări interioare. Au economisit fiecare cent care s-a putut şi au cumpărat o căsuţă într-o zonă bună, unde şcoala era bine cotată. În octombrie 2002, erau în avion, în drum spre casă, după copii. Îşi aduceau copiii într-o ţară în care calea este deschisă pentru orcine.

După 4 ani, familia Grigoruţ era pregătită. Destinul, la fel.„Întâlnirea cu copiii, după patru ani jumate, a fost tare emoţionantă. Oana nu prea ne-a cunoscut, asta a fost foarte dureros. Când am adus copiii în America, au venit la casa lor. Pentru fiecare am pregătit şi aranjat câte o cameră, cât de frumos am putut. Am înscris copiii la şcoală; Dorel în clasa a IX-a, la liceu, Oana, în clasa I. Acomodarea a fost grea: nu vorbeau engleză, nu aveau prieteni, le lipseau bunicii, în special Oanei, care a fost crescută de ei. În fiecare duminică încercam să nu lipsim de la biserică şi participam la aproape toate festivalurile sau întrunirile din comunitatea română, pentru a păstra limba şi obiceiurile româneşti. Am învăţat-o pe Oana să scrie şi să citească româneşte. Eu şi Mitică am recuperat, am peticit şi le-am dat, în întregime, cei ‘7 ani de-acasă’ copiilor. În casa noastră, mulţumită lui Mitică, se cântă muzică românească autentică, se povestesc obiceiuri strămoşeşti şi datinile se ţin aşa cum le e dat rostul”, ne povesteşte Mariana Grigoruţ.

Oana s-a făcut remarcată, mai întâi prin rezultatele deosebite avute la şcoală. Materiile rămâneau, pe rând, în urma capacităţilor sale de acumulare. În clasa a II-a, Oana stăpânea engleza, iar anul următor era prima la „spelling”. Învăţătoarei nu-i venea să creadă că aceasta este fetiţa care venea la şcoală cu bileţele scrise de acasă să ceară apă sau alte lucruri. În 2005, părinţii şi-au înscris fiica la cursuri de etică şi societate. Într-una din zile, directorul şcolii le-a spus următorul lucru: „Copilul vostru are ceva special. Atunci când intru în clasa lor, Oana iese în evidenţă fără să facă ceva în mod deosebit. Vă sugerez să o înscrieţi pe Oana la un casting pentru IMTA Los Angeles”.

„International Models & Talent Association este o prestigioasă organizaţie profesională care, anual, la New York şi Los Angeles, organizează concursuri cu participare internaţională, pentru descoperirea de noi talente în actorie, muzică sau modă. Iată ce îşi aminteşte Oana: „Am participat în anul 2006, aveam 10 ani pe atunci, şi nu realizam ce imens este acest fenomen. La concurs sunt prezenţi foarte mulţi directori de casting şi producători de muzică. Mama îmi spunea mereu că sunt deosebită, talentată, dar mamele spun asta tot timpul copiilor lor. Apoi au început să-mi zică acest lucru tot mai multe persoane, iar mama a zis: „Am traversat un ocean, crezi că mă împiedic acum de 2.000 de mile? Deci, am traversat America. Pentru IMTA, am fost selectată şi instruită la şcoala Barbizon Schaumburg.

Au fost peste 1.000 de concurenţi din toată America de Nord, Canada, Australia, U.K.. De la 5 la 21 de ani. Am câştigat titlul de „actriţa anului” la preadolescenţi şi am fost declarată primul „Runner-up” – „modelul anului”, tot la preadolescenţi”.După acest concurs, Oana a primit 54 de oferte de la diferite agenţii şi manageri de la Hollywood, care au vrut să o reprezinte, astfel că Mariana hotărăşte să se mute împreună cu Oana pentru şase luni aici, reuşind să-şi transfere în zonă şi serviciul de la bancă. La trei săptămâni, ofertele s-au materializat în primele joburi pentru Oana: modelling şi reclame TV, voice over...

„La un an după ce am ajuns aici a trebuit să renunţ la locul de muncă pentru a mă putea ocupa de Oana: castinguri, emoţii, clase de dans, balet, jazz, hip hop, step, de pian, de înot, echitaţie, voce..., şcoala ei normală..., drumuri, $$$, dar a meritat. În ciuda faptului că Oana este foarte ocupată, face şcoală ca un copil obişnuit”. De fapt, nu chiar.

Aflăm chiar de la Oana, după ce am întrebat-o cum e cu şcoala: «Mama ta te laudă, dar, cum ai spus chiar tu, mamele fac asta tot timpul!»: „În fiecare luni, la 6,45 a.m. merg la şcoală, unde îmi dau testele, îmi predau temele şi îmi iau săptămâna următoare de şcoală şi de aici plec la studio. Toate cursurile le fac la studio, unde am profesori care îmi predau. Am profitat de faptul că sunt singura elevă şi, în clasa a X-a, am terminat matematica (preferata mea după biologie) pentru tot liceul. Anul ăsta fac algebra pentru facultate. După liceu doresc să merg la Universitate pentru regie şi management. Acum e ok, dar nu a fost tot timpul aşa”, continuă Oana.

„Au fost momente când nu a fost uşor, de fapt am trecut prin mari greutăţi, am plătit şi noi preţul nostru. Eu şi mama eram aici, tata şi Dorel, fratele meu, la Chicago. Tata avea grijă de tot, acolo, dar, în acelaşi timp, şi de noi, aici. Apoi, a venit momentul când a trebuit să decidă dacă renunţă la tot, în Chicago, pentru a fi toată familia la Hollywood. A luat această decizie grea, pentru mine. La Chicago aveam siguranţă. Aici? Se puteau întâmpla multe. Pentru un rol, putea cineva să fie 100% că voi fi aleasă? La castinguri se discută de sute şi mii de concurenţi. Şi Dorel, care avea 18 ani, pe atunci, a renunţat la toate pentru mine. Iar lucrurile, la început, au fost grele. Aici, tata nu prea avea de lucru şi, peste toate, a venit, apoi, acel lucru teribil..., boala grea a mamei. S-a operat în România, la Spitalul de Oncologie din Cluj. Toate acestea ne-au epuizat, ne-au încercat, dar am rămaşi uniţi, iar apoi lucrurile, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au îndreptat. Credeţi că mai e un clişeu dacă zic că am cei mai buni părinţi din lume şi dacă mulţumesc familiei?”, a încheiat Oana Andreea Grigoruţ.

Oana Gregory: Ca nume de scenă, trebuia să găsim ceva mai americănesc. Gregory înseamnă Grigore. Aşa îl chema şi pe bunicul din partea tatei. Pentru tata, părinţii sunt o icoană sfântă. În plus, se împleteşte şi cu numele meu de familie. Gregory, a venit de la sine.

Rep.: Dacă nu era actoria?

O.G.: Cred că aş fi vrut să fiu medic pediatru.

Rep.: Două actriţe preferate, un actor şi un regizor?

O.G.: Toţi regizorii cu care am lucrat m-au învăţat lucruri importante, dar aş vrea să-l menţionez pe Tim Burton, regizor cu care am filmat câteva episoade. Filmul lui, Nightmare Before Christmas, este unul din filmele mele preferate. Ca actriţe, le admir foarte mult pe Natalie Portman şi Audrey Herpburn, iar ca actor pe Adam Sandler.

Rep.: Cum te simţi la Hollywood?

O.G.: Sunt conştientă că mi s-a deschis o uşă, iar acum trebuie să ştiu să rămân înăuntru. Ştiu de ce am nevoie şi ştiu cine sunt, dar va trebui să fiu pregătită atunci când vor mai fi şi greutăţi. Oricum, cresc şi, cu fiecare zi sau an, capăt experienţă şi mă simt mai puternică. Când eşti ales, pentru un rol, din mii de concurenţi, înseamnă că eşti bun în ceea ce faci şi asta contează. Am început să particip la acţiuni de caritate. Trebuie să dai, dacă vrei să primeşti, îmi spune mama mereu. Dorim să facem nişte donaţii pentru copiii de la Oncologie Cluj - e spitalul unde medicii au salvat-o pe mama. Sunt copii care suferă în spitale, cu speranţa să trăiască, în timp ce noi, copii sănătoşi, ne facem planuri de viitor sau unii care nu ştiu să preţuiască ce au, mă refer aici la tinerii cu adicţii rele. Spun în fiecare interviu că sunt româncă şi că sunt mândră de asta. Un început de drum.

Oana Gregory îşi începe cariera de actriţă în 2010, odată cu rolul din Spork, produs de Last Bastion Entertainment.Colaborarea cu Disney Channel XD, începe în 2011, prin apariţia, ca şi ‘guest star’, în 5 episoade din Lab Rats şi Kickin It. Urmează Crash & Bernstein, cel mai vizionat serial TV la Disney XD, difuzat în 21 de ţări. Pentru rolul Amandei, Oana a fost aleasă din peste 2.000 de concurente. Anul acesta este prevăzută lansarea serialului şi în România.

„Oana este o fată frumoasă, dar este şi mai mult de-atât. E incredibil de talentată şi de amuzantă! Rareori se întâmplă să găseşti frumuseţe şi talent în aceeaşi persoană. Înţelege comedia foarte bine. Suntem mereu siguri că orice glumă scriem pentru ea, va şti să o transforme în râsete. Este o parte importantă din show-ul nostru.”

Eric Friedman -scenarist, creator şi producător executiv al show-lui TV Crash & Bernstein

„Sunt conştientă că mi s-a deschis o uşă, iar acum trebuie să ştiu să rămân înăuntru. Ştiu de ce am nevoie şi ştiu cine sunt, dar va trebui să fiu pregătită atunci când vor mai fi şi greutăţi. Oricum, cresc şi, cu fiecare zi sau an, capăt experienţă şi mă simt mai puternică”.

Oana Gregory