O carte despre istorie, geopolitică şi spionaj

Luni, 16 iunie 2014, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare a avut loc lansarea cărţii Istorie, geopolitică şi spionaj la Dunărea de Jos: serviciul de spionaj din Bulgaria şi problema Cadrilaterului: istoric, evoluţie şi acţiuni în spaţiul românesc. Avându-l ca autor pe Traian Valentin Poncea, volumul a apărut la Editura Gutinul, Baia Mare.

Una dintre problemele care a tulburat mai multe decenii liniştea Europei oriental-sudice a reprezentat-o diferendul româno-bulgar privind Cadrilaterul. Acest diferend a fost soluţionat iniţial în favoarea României, în 1913, la sfârşitul celui de-al doilea război balcanic, apoi în favoarea Bulgariei, prin tratativele de la Craiova din 1940 şi Tratatul de Pace de la Paris, din 1947.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul dintre acestea tratează cadrul politic şi geostrategic al Bulgariei şi problema Cadrilaterului în raporturile româno-bulgare. Sunt analizate aşezarea geografică, populaţia (natalitatea, componenţa etnică, densitatea populaţiei, capitala, împărţirea administrativă, ziua naţională, moneda naţională, cultele şi regimul politic), principalele coordonate istorice (primul ţarat bulgar, al doilea ţarat bulgar, bulgarizarea statului şi evoluţia Dobrogei), evoluţia Bulgariei moderne şi apariţia „problemei” Cadrilaterului (Dobrogea în raporturile româno-bulgare), raporturile româno-bulgare de-a lungul timpului, acţiunile de natură naţionalist-revizionistă iniţiate şi sprijinite de serviciile de informaţii de la Sofia împotriva României şi rolul Internaţionalei comuniste în problema Cadrilaterului.

Cel de-al doilea capitol se referă la serviciile de informaţii din Bulgaria: elemente de structură informativă în perioada interbelică, metode şi procedee utilizate în culegerea informaţiilor, organele de informaţii (spionaj) şi contrainformaţii (contraspionaj) ale Bulgariei în perioada comunistă şi după 1989. În fine, cel de-al treilea capitol analizează acţiunile desfăşurate în România de serviciile secrete bulgare: angrenarea organizaţiilor revizioniste bulgare în acţiuni de natură naţionalist-iredentistă şi teroristă, structuri paramilitare bulgare (comitagii) ce acţionau pe teritoriul României sub patronajul serviciilor secrete de la Sofia, rolul serviciilor de informaţii şi al acoperirii acestora (Legaţia, comunităţile, bisericile şi şcolile bulgare din România) în organizarea unor acţiuni ostile ţării noastre în perioada 1913-1940. De asemenea, sunt trecute în revistă propaganda naţionalist-revizionistă bulgară în perioada interbelică desfăşurată în perioada 1940-1989 şi deceniul de după 1989, „motivaţia” acestor acţiuni informative, unele particularităţi privind obiectivele, sarcinile şi direcţiile de acţiune urmărite de serviciile de informaţii bulgare în acţiunile lor îndreptate împotriva României până la intrarea simultană în NATO a celor două state şi acţiunile de propagandă antiromânească desfăşurate după 1989 de elementele revizioniste din Bulgaria.

Cele trei capitole sunt completate de anexe, în principal hărţi, şi de o bibliografie constituită din lucrări de specialitate, izvoare istorice, cronici, documente, atlase, dicţionare, enciclopedii, studii, articole, documente de arhivă, buletine documentare, rapoarte şi note informative.

Autorul consideră că Bulgaria a fost legată de România de-a lungul secolelor printr-un trecut în care interferenţa civilizaţiilor, schimburile de ordin material şi spiritual, suportarea în comun a dominaţiei otomane şi a influenţei Imperiului rus au creat şi consolidat relaţii de bună vecinătate. Cu toate acestea, războiul ruso-româno-turc dintre 1877-1878 a determinat o deteriorare a bunelor raporturi româno-bulgare, statuate de un trecut medieval comun. Cauza principală a rezidat în prevederile tratatelor semnate la San Stefano şi Berlin. Dobrogea de nord a fost alipită la România, cu excepţia Cadrilaterului (judeţele Durostorum şi Caliacra) intrat în componenţa Bulgariei autonome.

Imediat după 1878, autorităţile de la Sofia au început implantarea masivă de elemente bulgare în regiune. Curând a apărut ideea unei „Dobroge bulgăreşti” şi intenţia Bulgariei de a „recupera” Dobrogea, pe care o considera „vechi pământ bulgăresc”. În acelaşi timp, guvernul de la Sofia, pentru a-şi realiza dezideratele de natură naţionalist-revizionistă, a căutat să-şi asigure elemente de sprijin pe plan internaţional. La rândul lor, în special în perioada interbelică, serviciile de profil din România au dispus de o reţea de spionaj foarte eficient în Bulgaria, care a monitorizat cu atenţie atât presa, cât şi viaţa politică din ţara vecină, informând factorii de decizie de la Bucureşti despre orice acţiuni sau evenimente care puteau aduce atingere intereselor naţionale româneşti.

„Putem conchide că, indiferent de regimurile politice care s-au succedat în ultimul secol la conducerea Bulgariei, revizionismul, alimentat dinăuntru de elemente naţionaliste sau ultranaţionaliste ori indus din afară de ţări, cercuri, grupări sau organizaţii naţionalist-revizioniste interesate în subminarea bunelor raporturi româno-bulgare, a reprezentat o constantă majoră a politicii externe a acestei ţării”,

afirmă Traian Valentin Poncea, care susţine în continuare că, după 1989, această tendinţă a cunoscut o ofensivă fără precedent, manifestată pe mai multe planuri.