„O adevărată victorie a bunului simţ şi a spiritului european”

Excelenţa Voastră, domnule deputat Ion Popescu! În primul rând aş dori să Vă felicit cu prilejul victoriei pe care a repurtat-o recent Partidul Regiunilor din care faceţi parte. Dar spuneţi-mi, cum se explică faptul că aşa-zisa bătălie pentru limba de stat şi pentru limbile regionale sau minoritare s-a desfăşurat pe ultima sută de metri ai actualei legislaturi?

Mulţumesc. Cel mai mare merit aparţine autorilor proiectului legii, fracţiunii Partidului Regiunilor din Parlamentul Ucrainei în întregime, precum şi aliaţilor noştri din celelalte partide, Preşedinţiei Ucrainei. Cu alte cuvinte, adoptarea acestei Legi reprezintă o adevărată victorie a bunului simţ şi a spiritului european.

De ce atâta vâlvă în jurul acestui act legislativ? Pentru că aşa se întâmplă de obicei în preajma şi în timpul campaniilor electorale, când lumea începe să se întrebe cine şi cum îşi indeplineşte obligatiile şi cine nu şi le îndeplineşte. Asta în primul rând. În al doilea rând, nu trebuie să uităm că adoptarea Legii cu privire la bazele politicii de stat în domeniul limbilor a întâmpinat foarte multe obstacole, că a fost boicotată în permanenţă şi că ea s-a numărat printre principalele obligaţiuni pe care şi le-a asumat partidul de guvernământ la alegerile precedente şi printre cele 12 obligaţiuni pe care şi le-a asumat Statul Ucrainean în faţa Consiliului Europei. Ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare este una din ele. Mai mult, ştim cu toţii că aceasta n-a fost implementată şi ratificată din cauza activităţii distructive a comisiei de profil din Parlamentul Ucrainei, condusă de naţionalistul Volodymyr Iavorivski, membrii opoziţiei deţinând majoritatea voturilor în comisia respectivă. Ei erau întotdeauna contra, creând astfel o imagine proastă Ucrainei pe plan internaţional. Iar majoritatea parlamentară a făcut tot posibilul ca până la vacanţă legea să fie adoptată.

De ce până la vacanţă?

Pentru că implementarea oricărei legi noi presupune anumite cheltuieli din Bugetul de Stat. Dacă ea nu era adoptată şi semnată până la 15 august a. c., se tărăgăna prea mult aplicarea ei, până prin 2014. Noi, însă, am făcut tot posibilul ca implementarea ei să poată fi prevăzută în bugetul pe anul viitor. Cu atât mai mult, cu cât nu toate normele legii prevăd cheltuieli suplimentare din Bugetul de Stat. Ea are acţiune directă, implementarea ei urmează să se realizeze în trei luni, adică după ce Cabinetul de Miniştri va elabora mecanismul de realizare a acelor prevederi sau norme care presupun cheltuieli bugetare.

De fapt, au existat mai multe proiecte cu privire la limbi. Deputaţi din diverse partide au venit cu proiectele lor. De ce credeţi că până la urmă s-a impus proiectul susţinut de Partidul Regiunilor?

Pentru că acest proiect în prima etapă a fost înaintat Comisiei de la Veneţia, care examinează din punct de vedere al structurilor europene dacă legile interne corespund angajamentelor internaţionale şi standardelor europene. Observaţiile pe care le-am primit din partea respectivei Comisii au fost luate în considerare, s-au introdus modificările necesare şi astfel proiectul a fost cel mai aproape de cerinţele europene şi de Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare.

În 2010, pentru prima dată s-a adoptat o Lege prin care s-a spus clar că scopul Ucrainei este integrarea europeană, doar până atunci au existat numai declaraţii goale. În 2010, din iniţiativa Preşedintelui Yanukovici şi a Partidului Regiunilor, cu care UI „Comunitatea românească din Ucraina”, alături de comunităţile rusă şi maghiară, a semnat un protocol de colaborare în care pledam pentru integrarea europeană a Ucrainei, insistam asupra ratificării de urgenţă a Cartei Europene a limbilor regionale şi minoritare. Partenerii noştri şi-au îndeplinit obligaţiunile asumate prin acel protocol. Ministerul de Externe şi Ministerul Justiţiei au început să lucreze în direcţia aducerii tuturor legilor interne ale Ucrainei în corespundere cu standardele europene.

Nouă, românilor, ne convine această Lege, pentru că ea poate fi un obstacol în calea deznaţionalizării noastre. Totuşi, eu cred că şi acest proiect are şi unele neajunsuri. Şi principalul dintre ele este acela că lipseşte mecanismul de aplicare...

Nu-i adevărat. Am citit această Lege de foarte multe ori, deoarece am participat activ la adoptarea ei. Pe marginea ei am discutat cu foarte multă lume. Chiar zilele trecute am discutat pe marginea ei cu reprezentanţii Aministraţiei şi Consiliului raional Herţa, la care a participat şi dna Maria Vizitiu, şefa secţiei raionale de învăţământ, şi cu primarii din acest raion. Legea prevede foarte multe norme cu acţiune directă. De exemplu, referitor la învăţământ. În şcolile din toate unităţile administrativ-teritoriale (sat, orăşel, raion sau regiune, unde vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare întrunesc cel puţin 10 la sută din populaţie conform datelor de statistică) se studiază în mod obligatoriu nu numai limba de stat, ci şi limba regională. În acest fel, începând din noul an de învăţământ 2013-2014, care va fi legat şi de noul buget, limba română va fi predată obligatoriu şi în şcolile ucrainene din localităţile româneşti unde în prezent nu se predă limba română. Este o normă obligatorie.

Al doilea moment. Conform prevederilor noii Legi, în unităţile administrativ-teritoriale, funcţionarii de stat care pretind la un post vacant sunt obligaţi să întrunească trei cerinţe obligatorii: să aibă o bună pregătire profesională, să cunoască limba de stat şi limba regională într-o măsură care să-i permită să comunice liber cu reprezentanţii acesteia. Şi acestea sunt norme de acţiune directă.

Alte norme presupun elaborarea unui mecanism care urmează să fie aplicat în localităţile unde limba maternă a peste 10 la sută din populaţie este limbă română, cum ar fi satele Corceşti, Tureatca, Corovia, Molodia şi altele, unde nu se predă limba română, ceea ce vine în contradicţie cu bunul simţ şi cu spiritul european.

Ce se va întâmpla în cazul acesta cu hotărârile anterioare, adoptate încă de faimosul fost ministru al învăţământului din Ucraina, panul Vakarciuk, împotriva cărora am protestat şi noi, şi ungurii, şi ruşii, şi reprezentanţii altor minorităţi?

Unii s-au cam grăbit să execute nişte ordine neghioabe, să introducă în şcolile naţionale practica predării în limba ucraineană a unor obiecte ca, de exemplu, istoria şi geografia Ucrainei, matematica etc., ceea ce este total greşit. Acum lucrurile sunt de altă natură. În toate şcolile în care procesul de învăţământ se desfăşoară în limba română, în rusă sau în maghiară etc. toate obiectele, cu excepţia limbii şi literaturii ucrainene, urmează să fie predate în limba regională, la dorinţa părinţilor şi copiilor.

Domnule Popescu, în unele publicaţii în limba ucraineană, dar şi în limba română, sunteţi criticat că nu vă implicaţi mai activ în apărarea drepturilor noastre. Ce ne puteţi spune în această privinţă?

Foarte multă lume comentează această Lege fără să o citească punct cu punct, pe îndelete, ca să pătrundă în miezul ei. Legea încă nu a fost publicată în limbile celor mai numeroase minorităţi naţionale băştinaşe. Pe parcursul a trei luni, ea urmează să fie tradusă de către organele de stat şi în limbile regionale şi minoritare, menţionate în partea a II-a din Art. 7 al acestei Legi, inclusiv limba română. Sperăm că pe parcursul a trei luni Legea va fi tradusă şi în limba română.

Ar fi bine ca ea să fie citită, să putem cere în cunoştinţă de cauză aplicarea măsurilor necesare realizării ei, acestea urmând să fie elaborate în trei luni de către Cabinetul de Miniştri. Or, pentru îndeplinirea prevederilor Legii sunt necesare alocări de la bugetul de stat, bugetele regionale, raionale sau săteşti. De fapt, noua Lege vine să completeze Constituţia Ucrainei, mai ales că articolul 10 al acesteia spune clar că limba de stat este limba ucraineană.

Totodată, în acelaşi articol se stipulează că statul garantează funcţionarea limbii ruse şi a limbilor minorităţilor naţionale.

Exact. În alt articol din Constituţie se menţionează că problema funcţionării limbilor în Ucraina poate fi soluţionată pe calea adoptării unei noi Legi, nu a unor acte normative, cum se proceda înainte, când fiecare ministru făcea ce-i trăsnea prin cap. În acest fel, pe de o parte îndeplinim prevederile Constituţiei, din altă parte, respectăm angajamentele internaţionale ale Ucrainei faţă de Consiliul Europei. În 1995, statul nostru a aderat la această organizaţie şi şi-a luat 12 obligaţiuni majore, dintre care două se refereau la minorităţile naţionale şi lingvistice. Una era Legea cu privire la protecţia minorităţilor, cealaltă se referea la ratificarea Cartei Europeane a limbilor regionale şi minoritare. Trebuie să menţionăm că, potrivit prevederilor actualei Legi, în unităţile administrativ-teritoriale, unde românii reprezintă peste 10 la sută din populaţie limba noastră maternă poate dobândi statutul de limbă regională. Toate acestea le-am prevăzut atunci când, alături de alţi coautori ai Constituţiei, am insistat ca în Legea Fundamentală a ţării să fie introdusă teza că limbile minorităţilor naţionale sunt protejate de stat. Aceasta se poate vedea în art. 20 şi 53, 119 ale Legii Fundamentale în care este proclamat dreptul nostru la învăţământ, atât în limba de stat, cât în limbile regionale şi minoritare. După ce Cabinetul de Miniştri ne va pune la dispoziţie un mecanism de realizare şi resursele bugetare necesare, vom putea merge înainte. De pe urma acestei Legi vom avea numai de câştigat, dacă oamenii noştri vor şti să se folosească de toate prevederile ei.

Interviu realizat de Vasile TĂRÂŢEANU