Noua apariţie a revistei Memoria ethnologica

A apărut un nou număr din Memoria ethnologica (An XV, nr.56-57), revistă de patrimoniu ethnologic şi memorie culturală, editată de Consiliul Judeţean Maramureş şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş.

 

 

Revista conţine zece studii şi articole, colecţii de folclor şi patru recenzii. Cioancă Cristian în „Maculata vs.imaculata. Semiotica imagologică a apei din basmul fantastic românesc” sintetizează dintr-o perspectivă hermeneutică semiotica unui important element cosmogonic cum este apa. Hans Fink (Germania) prezintă obiceiul şezătorii fetelor din România şi din Ucraina, exemplificând corespondenţe între programul şezătorii fetelor şi motivele basmelor despre iniţierea tinerilor la „şcoala din tufişuri”, din orânduirea gentilică. Eugen Cinci şi Roxana Eleonora Cinci tratează conţinuturile de factură folclorică – posibile modele ale stimulării supradotării muzicale la nivel preşcolar.

Loredana Maria Ilin Grozoiu prezintă cercetările etnofolclorice în spaţiul oltenesc ale lui S.Nicolaescu-Plopşor, personalitate marcantă a vieţii culturale româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea, iar Iordan Datcu scrie despre Mircea Eliade ca model al lui Petru Ursache.

 

„Limba română, vornită în Maramureş în secolul al XVIII-lea” este tema studiului realizat de Livia Ardelean, care are în vedere unele dintre primele monumente ale limbii române populare consemnate în urbariile bilingve, redactate în maghiară şi română, de către Curtea imperială vieneză. Studiul „Contribuţii la cercetarea «obiceiului pământului» pe Valea Cosăului”, realizat de Pamfil Bilţiu, Maria Şerba şi Maria Bilţiu, este întemeiat pe cercetări directe pe teren şi tratează un subiect mai puţin cercetat al culturii populare: codul nescris de juridică populară, care a ordonat de-a lungul timpului întreaga activitate materială şi spirituală a colectivităţilor săteşti.

 

Carmen Florescu semnează un studiu comparativ al bisericilor de lemn din Maramureş şi Europa, iar Dana-Luminiţa Teleoacă tratează „Sărbătoarea «Naşterii Domnului» la români şi la alte popoare europene”.Ultimul studii din acest număr al revistei, „Raportarea postmodernă la problemele finitudinii” îi aparţine lui Ştefan Mariş şi îşi propune să schiţeze o imagine a transformărilor profunde din lumea contemporană, inclusiv (sau mai ales) în ceea ce priveşte atitudinea faţă de moarte.

 

Colecţiile de folclor privesc ceremonialul nupţial în comuna  Satulung, obiceiurile de iarnă din comuna Satulung, „Viflaiemul” tradiţional din Vişeu de Sus, ritualurile şi credinţele la sărbătorile de iarnă din Bârsana, obiceiurile de toamnă şi iarnă din Cetăţele (Fisculaş), practica metehăilor din Cetăţele, colindatul în Rus, obiceiuri de iarnă din Plopiş, obiceiuri din Preluca Veche şi Preluca Nouă, obiceiuri, practici şi credinţe de toamnă – iarnă din Lăpuş, dansul la şură în Oarţa de Sus şi povestiri cu Fata Pădurii şi Omu’ Nopţii.

 

Două viziuni distincte despre umanitate

 

„Este, astăzi, unanim acceptată afirmaţia potrivit căreia cultura nu are doar o funcţie interpretativă, ci şi una selectivă. Ea canalizează atenţia şi tot ea pune la dispoziţie instrumentele de analiză şi schemele de interpretare. Plecând de la bagajul cultural şi, mai ales, de la educaţia antropologică putem avea două viziuni distincte despre umanitate. O viziune fundamentală pe dimensiunea religios-culturală, respectiv pe cea socială. Ceea ce înseamnă că un individ oarecare poate decoda realitatea în moduri diferite, în funcţie de viziunea adoptată, având convingerea fermă că reflectarea proprie este una strict obiectivă. Însă nu este deloc aşa, pentru că orice încercare de a descrie şi înţelege, observându-l pe Celălalt în paradigma sa culturală, impune empatia, participarea, subiectivitatea. Apropierea de Celălalt nu este nicidecum o înregistrare, ci presupune înainte de orice dialogul. Mai este oare posibil astăzi când atentatele teroriste sfâşie Europa şi lumea? În mod sigur că da. Dialogul între culturi poate şi trebuie să se amplifice tocmai ca răspuns la derapajele anarhiste din lumea contemporană. Este o cale sigură pentru vindecarea umanităţii.”

 

Ştefan Mariş, redactor şef Memoria ethnologica, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş