Nicolae Breban, omagiat la Sighetu Marmației

Despre creația lui Nicolae Breban (principalele teme și personaje ale romanelor) a vorbit prof. dr. Ioan Dorel Todea (autorul lucrării „Nicolae Breban și metamorfozele romanului” - 2011, editura Grinta) și conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea (care a evocat personalitatea prozatorului și omului de cultură, „Cetățean de Onoare a Ju­de­țu­lui Maramureș”).  Cei prezenți au ascultat vocea lui Nicolae Breban într-un interviu despre „Arta romanului”, reali­zat de Ioan Dorel Todea. Biblioteca a amenajat și o mică expoziție a cărților scriitorului Nicolae Breban. Eveni­mentul s-a dorit un simbolic gest de recunoaștere și pre­țuire a scriitorului și omului de cultură, maramureșean prin naștere, Nicolae Breban.
Creaţia lui Nicolae Breban suscită şi va suscita în permanenţă diverse şi multiple interpretări, chiar consideraţii de ordin estetic şi literar. Nicolae Breban personalitate importantă a literaturii române, cunoscut scriitor, romancier, eseist, dramaturg şi om de cultură, s-a impus în lumea literară, ocupând funcţii importante în conducerea unor publicaţii şi în Uniunea Scriitorilor, membru titular al Academiei Române (ales la 15 ianuarie 2009).
Singurul autor în viaţă care figurează cu un titlu între primele zece ale secolului trecut, a mărturisit într-un interviu: „«Bunavestire» o consider cheia de boltă a creaţiei mele romaneşti, pentru că am făcut în această carte un exerciţiu tipologic revoluţionar, nu numai pentru România, o noutate care vine în linia tipologica dostoievskiană. Sunt mul­ţumit de prezenţa mea în top, mai ales ca, în ’90, când m-am întors după re­voluţie, aveam senzaţia ca eu şi gene­raţia mea, ’60, vom fi puţin uitaţi, aco­periţi de valul actualităţii politice româneşti în cultură, care acum sper ca s-a mai atenuat puţin”.
Romanele lui Breban, confirmă convingerea admiratorilor lui că el este unul dintre cei mai importanţi autori de proză de la noi. Intră aici marile romane ca „Bunavestire”, „Animale bolnave”, dar şi cele aparent mai facile ca „Don Juan”, „Îngerul de ghips”, „Francisca” (debutul). Apariţia romanelor din tetralogia dedicată puterii: „Ziua şi noaptea”, „Voinţa de putere”, „Puterea nevăzută”, „Jiquidi”, au fost în măsură să confirme că Nicolae Breban este un autor de mare însemnătate. Timpul va lucra în favoarea romanelor recente din suita tetralogiei aşa cum a lucrat şi pentru „Bunavestire”, ele vor putea constitui un foarte interesant document psihologic al epocii, al anilor ’90, aşa cum „Don Juan” este unul pentru perioada de-acum 30 de ani.

Marele romancier afirmă hotărât în paginile volumului I din „Sensul vieţii”: „Voi pleda până la ultima suflare pentru roman, aşa cum îl văd eu, mărturisindu-mi credinţa în vitalitatea sa, în «necesitatea sa», care e aceea de a-şi «susţine» nu numai prestigiul major (...) dar şi de a susţine întreaga boltă a literaturii (...) El trebuie să supravieţuiască în formale sale majore, el trebuie să «triumfe» şi să hrănească nu numai foamea de istorie sau de «istorii», dar să întreţină speranţa omului contemporan, zăpăcit, deprimat de un secol brutal, absurd, credinţa sa în prezent şi viitor, Orgoliul său necesar existenţei sale şi urmaşilor săi vi­­zibili!...”.

„Voi pleda până la ultima suflare pentru roman, aşa cum îl văd eu, mărturisindu-mi credinţa în vitalitatea sa, în «necesitatea sa», care e aceea de a-şi «susţine» nu numai prestigiul major (...) dar şi de a susţine întreaga boltă a literaturii (...) El trebuie să supravieţuiască în formale sale majore, el trebuie să «triumfe» şi să hrănească nu numai foamea de istorie sau de «istorii», dar să întreţină speranţa omului contemporan, zăpăcit, deprimat de un secol brutal, absurd, credinţa sa în prezent şi viitor, Orgoliul său necesar existenţei sale şi urmaşilor săi vizibili!...”.
Nicolae Breban