Morişca fraudelor APIA

Din 2007, „factura neregulilor” înregistrate la încasarea de subvenţii APIA bate spre 10 milioane de euro, doar în Maramureş. Zeci de sesizări au „curs” în aceşti ani către procurori şi instituţiile de investigare a fraudelor. La nivel judeţean, s-au întocmit câteva dosare, apoi s-a aşternut liniştea. Săptămâna trecută, procurorii DIICOT au lansat cu surle şi trâmbiţe o mega-operaţiune cu 55 de percheziţii la o reţea care ar fi acţionat din datele lor din 2008 până în 2013, cauzând un prejudiciu de 2,5 milioane de Euro. Numai că, dincolo de datele bombastice care arată „vigilenţa” oamenilor legii, rămân câteva întrebări retorice. Prima: de ce a fost nevoie de 7 ani pentru a descoperi frauda? 

Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură a devenit, de ani buni, o instituţie a intereselor şi neregulilor. Motivul? Puhoiul de bani pe care îi gestionează şi care generează în mare două tipuri de probleme: fie fraude din partea unor aşa-zişi fermieri, fie corupţia unor funcţionari care ţin cuţitul şi furculiţa banilor.

Despre „jaful de la APIA”, GAZETA de Maramureş a scris de ani buni. Şi, tot de ani buni, la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi Direcţia Naţională Anticorupţie, se află câteva sute de sesizări privind ingineria de sifonare a fondurilor europene.

Numai în sesizarea din 27 aprilie 2012 către procurorul general Laura Codruţa Kovesi, făcută de Asociaţia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale (APAF), sunt menţionate circa 100 de localităţi din 23 de judeţe, printre care şi Maramureşul, unde primarii sunt acuzaţi că au susstras fonduri europene prin declaraţii false.

Dacă adăugăm şi neregulile descoperite de Curtea de Conturi, avem o parte, tot mică, din puzzle-ul unui jaf imens şi continuu. Pentru că, aşa cum au recunoscut şi oficialii APIA, cele mai multe cazuri de fraude rămân nedescoperite, din cauza lipsei de personal. Apoi, cele descoperite sunt greu de dovedit şi aşteaptă să fie soluţionate în instanţă ani de zile, cum a fost cazul celor care au primit subvenţii pentru bovine în 2009-2010, obţinând certificate care demonstrau că nu au datorii la stat, deşi aveau.

Până acum, pe lista subvenţiilor ilegale au fost peste 8500 de fermieri maramureşeni, iar „factura” neregulilor bate spre 10 milioane de euro, bani pe care oamenii au trebuit să-i ramburseze. Unii au făcut-o, alţii nu. Verificările „încrucişate” au început abia din 2011. Apoi, mai există o problemă, cel puţin în cazul subvenţiei pentru animale.

Statul român nu ştie cu exactitate câte animale au ţăranii în curtea lor, deşi a cheltuit 150 de milioane de euro pe un sistem care să identifice şi să înregistreze oile, caprele, vacile şi porcii.

Curtea de Conturi spune că există o diferenţă de nouă milioane şi jumătate de animale între numărul declarat de fermieri şi cel înregistrat în sistemul naţional. Pe baza acestor informaţii, APIA a dat ilegal subvenţii mai multor ţărani. Sistemul de înregistrare a animalelor a fost implementat de o firmă controlată de partenerul unor traficanţi francezi de droguri.

Deşi sistemul şi-a dovedit lipsurile, iar o instanţă chiar a decis rezilierea contractului pentru neîndeplinirea unor clauze, conducerea ANSVSA a decis, fără licitaţie, să acorde un nou contract aceleiaşi firme. Dar, această afacere a rămas neinteresantă pentru autorităţi. Iar între timp, de bâjbâiala şi matrapazlâcurile autorităţilor au profitat „băieţii deştepţi”. Acum însă, instituţiile statului se miră nedumerite că există fraude şi anunţă, cu surle şi trâmbiţe, cazurile descoperite, ca şi cum ar fi o reuşită. Ori, după atâţia ani, nu prea mai e.

Săptămâna trecută, se anunţa printr-un comunicat DIICOT că: „au efectuat în data de 29.06.2015 un număr de 55 de percheziţii domiciliare la sediile unor firme de pe raza judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Cluj, în cadrul unei acţiuni vizând destructurarea unei grupări infracţionale, specializată în infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, abuz în serviciu, divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice şi fraudă informatică. 

În cauză există suspiciunea rezonabilă că, începând cu anul 2008, mai multe persoane au iniţiat şi au constituit un grup infracţional organizat, cooptând pe parcurs şi alţi participanţi la activitatea infracţională, care au aderat la acesta şi au sprijinit gruparea, având ca scop săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, fraudă şi fals. 

Modul de operare al grupului infracţional organizat a presupus două mari direcţii de acţiune, pe de o parte fiind vorba despre comiterea de infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani prin intermediul unor circuite financiar - fiscale prejudiciabile, care au inclus mai multe societăţi comerciale de pe raza mai multor judeţe din ţară – inclusiv firme din categoria celor cu comportament tip „fantomă” – menite să diversifice parcursul infracţional, iar pe de altă parte, a fost vorba despre săvârşirea unor infracţiuni de fraudă şi spălare de bani în legătură cu obţinerea, prin mijloace frauduloase, de subvenţii (plăţi naţionale directe complementare) pentru sectorul zootehnic, de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Maramureş. 

Liderii grupării infracţionale au calitatea de asociat şi administrator al mai multor societăţi comerciale cu sediile sociale şi puncte de lucru pe raza jud. Maramureş şi Satu Mare, respectiv funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş. Activitatea infracţională, pe de o parte, în perioada 2008 – 2013, s-a derulat prin intermediul societăţilor comerciale administrate sau controlate de cei doi lideri, care au înregistrat în evidenţa contabilă facturi fiscale ce nu reflectă operaţiuni reale, emise de peste 10 societăţi comerciale controlate de alţi membri ai grupării, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului, estimat până în prezent de organele fiscale, la valoarea de peste 2.500.000 euro, reprezentând debite – TVA şi impozit pe profit şi accesorii – majorări şi penalităţi de întârziere.

Pe de altă parte, în perioada 2009 - prezent, activitatea infracţională s-a derulat cu ocazia solicitării şi obţinerii unor sume de bani din fondurile naţionale gestionate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, reprezentând subvenţii în sectorul zootehnic.

Astfel, o parte din membrii grupării au înfiinţat exploataţii de animale, dar au înregistrat animale fictive în exploataţie, iar ulterior au întocmit documentaţie care a stat la baza formulării de cereri de sprijin financiar în sectorul zootehnic.

Activitatea de înregistrare de animale fictive în exploataţie s-a realizat cu sprijinul unor medici veterinari care au atestat, în mod nereal, existenţa şi mişcarea animalelor, şi - mai    mult - au înregistrat apoi aceste date nereale în baza naţională de date (Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor – S.N.I.I.A.) a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Falsurile informatice săvârşite astfel de medicii veterinari au fost realizabile cu sprijinul unuia dintre liderii grupării, care are funcţia de director executiv adjunct al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Maramureş şi un referent în cadrul aceleiaşi instituţii. Aceste sume de bani, obţinute din săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală şi fraudă (în cazul subvenţiilor acordate în mod ilegal), au fost transferate atât în diferite conturi ale societăţilor care au emis facturile fiscale fictive (în final fiind ridicate în numerar de la ghişeele băncilor şi de la bancomate), cât şi în conturile societăţilor comerciale administrate sau controlate de liderii grupării, de unde au fost ridicate apoi în numerar, iar ulterior reintroduse în conturile sau casieria societăţilor sub formă de aport asociat, în scopul ascunderii şi disimulării originii ilicite a acestora”.

Prima problemă e că, prea entuziaşti de „destructurarea reţelei” au uitat să explice cum de a fost posibil ca o astfel de grupare să acţioneze nestingherită din 2008 până în 2013, adică 5 ani, cum însăşi procurorii spun? N-a verificat nimeni până acum modul în care s-au acordat subvenţiile?

Apoi, în dulcele stil românesc, procurorii au „umflat” puţin cazul, arătând că: „membrii grupării au atras în activitatea infracţională şi persoane cu funcţii de conducere şi execuţie din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Maramureş, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Maramureş şi din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş, care prin activităţile lor au sprijinit gruparea infracţională, întocmind în mod defectuos acte de control, omiţând deliberat să stabilească o stare de fapt fiscală care să conducă la calculul exact al obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat şi administrând defectuos probatoriul în dosarele penale, având ca obiect fapte săvârşite de membrii grupării, consecinţa directă fiind absenţa stabilirii unei stări de fapt reale care să poată determina încadrarea în elementele constitutive ale unor infracţiuni”.

Numai că nu se menţionează cine sunt aceste persoane, dacă au calitate de învinuiţi şi, mai mult, Florin Urs, directorul APIA spune că instituţia pe care o conduce n-are nicio treabă cu dosarul: „În situaţia actuală cu DIICOT-ul noi nu ştim nimic, nu suntem implicaţi. Noi nu avem nicio legătură cu asta. În timp ni s-au solicitat documente, este adevărat, iar noi le-am pus la dispoziţie oficial. Dar nu ştim ce reţea este, am aflat doar ce am văzut din comunicatul DIICOT-ului, aşa că noi nu ştim dacă o fi o reţea, cât este de extinsă, dacă e cu Finanţele etc. Aşa că în momentul de faţă nu am elemente pe baza cărora să pot spune ceva pe subiect. Instituţia noastră nu a fost dată peste cap cu nimic de acest subiect, nu am avut controale. Noi am avut verificările noastre obişnuite şi am dat datele oficiale la momentul respectiv. Noi nici nu am ştiut pentru ce ne cer acele documente, dar le-am pus la dispoziţie.

Noi nu am avut niciun fel de legătură cu reţeaua sau ce o fi fost. De-a lungul timpului, noi am identificat încercări de fraudă, iar când le-am depistat, am luat noi măsurile pe care le-am putut lua, pe cale administrativă de neplată, fie am trimis organelor abilitate, dacă au fost indicii temeinice de fraudă. Sunt cazuri în care, dacă avem indicii, trimitem sesizări autorităţilor competente. Iar pe cale administrativă, pentru prevenire, fie oprim de la plată, fie îi excludem de la plată, în funcţie de ce ne permite legea. Cum au evoluat încercările de fraude în timp? Să ştiţi că la numărul mare de fermieri pe care îi avem, peste 40 de mii de fermieri, sunt puţine cazuri de fraudă. Vorbim de fermieri mici, aşa ca să se poată spună că mai mult vorbim de greşeli decât încercări de fraudă. Iar cei mai mari, sigur că sunt sub o atenţie mai mare din partea noastră. Dar nu putem vorbi de un fenomen în privinţa încercărilor de fraudă. Procentul este mic, în raport cu numărul de beneficiari. Dar acolo unde se întâmplă, noi trebuie să prevenim, dacă se poate, în funcţie de datele pe care le avem şi de indicii. Referitor la situaţia actuală, noi nu ştim cât de întinsă este povestea şi ce este cu adevărat, pentru că alte instituţii au făcut anchetele respective”.

Evident, GAZETA nu neagă fraudele cu subvenţii APIA, dimpotrivă, a scris despre ele de nenumărate ori. Numai că noi credem că o astfel de „caracatiţă” nu poate fi stopată cu o acţiune bombastică şi un show mediatic. Ci cu controale constante şi temeinice. 

Dacă tot se face referire la Sistemul Naţional de Identificare si Înregistrare a Animalelor – S.N.I.I.A în comunicatul DIICOT, avem un pont pentru procurori. Şi o poveste neromanţată, făcută publică de luni bune de presă. Sistemul Naţional de Identificare şi Înregistrare a Animalelor era obligatoriu pentru România, în momentul în care voia să adere la Uniunea Europeană.

Prin SNIIA, se garanta că România va avea în permanenţă o evidenţă a naşterilor, deceselor, vânzărilor şi sacrificărilor de animale din ferme sau din gospodării. Informaţiile erau vitale pentru acordarea subvenţiilor, pentru controlul importurilor şi exporturilor, dar şi în cazul izbucnirii unei epidemii. Dar SNIIA a rămas doar un vis frumos, din care, în 10 ani, sistemul a înghiţit, ilegal, peste 163 de milioane de euro. În 2002, Ministerul Agriculturii începe identificarea şi înregistrarea vacilor. Timp de doi ani, negociază cu mai multe firme interesate să construiască sistemul informatic. În 2004, încheie contractul cu o firmă italiană, care subcontractează partea de soft societăţii româneşti IQ Management. Aceasta încasează, pentru concepţia şi dezvoltarea softului, 100.000 de euro. 

După câteva luni, Ministerul Agriculturii şi ANSVSA decid că trebuie să satisfacă dorinţele UE şi hotărăsc să extindă sistemul de identificare a animalelor. Ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, şi şeful ANSVSA, Liviu Harbuz, comandă un alt soft. Totuşi, reprezentanţii Corpul de Control al Ministerului Agriculturii susţin că softul pentru vaci ar fi putut fi îmbunătăţit, astfel încât să fie folosit şi pentru identificarea şi înregistrarea tuturor oilor, caprelor şi porcilor din România. În primăvara lui 2004, Ministerul Agriculturii organizează o licitaţie internaţională, la care participă trei consorţii - Daploma International din Danemarca, împreună cu firma românească RomSys, Felix Telecom din România şi consorţiul german Casley, în asociere cu românii de la IQ management. Ultimii sunt declaraţi câştigători, iar de implementarea contractului se ocupă doar firma românească IQ Management.

Pentru un preţ de aproape 39.000 de lei vechi pe animal, IQ Management urma să identifice, să marcheze cu cip şi să înregistreze toate oile, vacile, caprele şi porcii. Modalitatea de desemnare a firmei câştigătoarei declanşează un scandal internaţional. Consorţiul danez oferise un preţ mai mic, de doar 33.000 de lei vechi, dar oferta a fost respinsă. Ambasada Danemarcei sesizează DNA şi este făcut un dosar penal pe numele fostului şef al ANSVSA, Liviu Harbuz, şi a membrilor comisiei de licitaţie. Dar ANSVSA semnează contractul cu IQ Management în euro. Aşadar, firma care crease cu doar câteva luni înainte, pentru 100.000 de euro, un soft de identificare şi înregistrare a vacilor, încheie un nou contract, pentru acelaşi lucru, de pe urma căruia încasează aproape 6 milioane de euro pe an. Şi asta nu e tot, firma IQ Management a fost înfiinţată de Ovidiu Vladu, partener de afaceri în firma Meta Pro SRL, cu fraţii Pascal şi Frank Perletto, capii celui mai temut clan al mafiei franceze de pe Coasta de Azur. În 1998, Pascal Perletto a fost condamnat de un tribunal francez la 20 de ani de închisoare pentru trafic de droguri în Brazilia, Maroc şi Franţa. Frank Perletto a fost eliberat condiţionat din închisoare în martie 2011, iar trei luni mai târziu a fost împuşcat în cap, cu 6 gloanţe, într-un schimb de focuri cu alţi mafioţi.

Se spune că, la începutul anilor ‘90, chiar când înfiinţau firma românească, fraţii Perletto erau urmăriţi de autorităţile franceze pentru că ar fi spălat bani din traficul de droguri în România. Dar astea sunt mizilicuri. Şi, oricum DNA a respins cererea de cercetare a lui Liviu Harbuz şi a funcţionarilor care s-au ocupat de contractul SNIIA. Curtea de Conturi a demonstrat şi ea că în perioada 2007-2010, în evidenţele naţionale, au fost înregistrate ilegal 9,5 milioane de animale, cu 15% mai mult decât există în evidenţele Institutului Naţional de Statistică şi că statul ar fi plătit ilegal firmei IQ Management circa 11 milioane de euro.

Au mai luat bani, ilegal, medicii veterinari care şi-au dat avizul şi fermierii fictivi, care au încasat subvenţii. Şi, doar pentru o vacă, subvenţia ajunge la 130 de euro pe an. Povestea asta nu interesează pe nimeni?