Mondo Cane. Învățământ asediat de bătălia prenumelor

Într-o ţară europeană cu „demo­craţie consolidată” din occident, la o şcoală elementară s-a dat lucrare de control la matematică. La finele orei, după corectarea lucrărilor, profesorul a dorit să felicite elevii cu notele cele mai mari. Se nimerise ca cei mai merituoşi elevi să fie două fetiţe. Profesorul le-a felicitat, menţio­nând prenumele lor înscrise în catalog. La auzul prenumelor, una din eleve a izbucnit în plâns, invocând faptul că ea nu este fetiţă ci este băiat şi că pe ea nu o cheamă Giorgiana ci simte că o chemă Piter, iar prin acest gest profesorul a umilit-o.
Fetiţa a ieşit din clasă urlând pentru că profesorul a jignit-o în faţa clasei. Şi-a chemat părinţii la şcoală şi aceştia au cerut condu­cerii şcolii să-l pedepsească pe dascăl, fiindcă şi ei recunosc că fiica lor se consideră băiat. Directoratul şcolii a acceptat să desfă­şoare ancheta şi au descoperit că profesorul de matematică a mai săvârşit o abatere, chiar mai gra­vă, când la solicitarea unor elevi din şcoală, a îndrăznit să-i ini­ţieze în cunoştinţele de bază ale credinţei creştine. (După cum este cunoscut, predarea religiei creştine în şcolile din occident este interzisă spre a nu se simţi discriminaţi cei de alte religii, cu deosebire musulmanii).

Sesizaţi de cele întâmplate, Mi­nisterul Învăţământului a hotărât excluderea profesorului din orice şcoală din acea ţară democratică, la care noi, românii, visăm din totdeauna.
Norocul acestuia a venit dintr-o altă ţară „cu democraţie în conso­lidare”, care i-a oferit posibili­ta­tea de a preda, să zicem fran­­ceză sau engleză.