Mondo Cane

Mișcările militante antirasiste (Black Lives Matter) au alcătuit liste de statui inacceptabile și demolabile. Primarul stângist al Londrei, Sadiq Khan, a pus la treabă Comisia pentru Diversitate în Domeniul Public din instituția pe care o conduce și a cerut denumiri de străzi, cartiere și monumente nedemne de spiritul progresist al epocii, întrupat în revolta antira­sistă. Tate Gallery, cea mai faimoasă colecție de artă modernă a Europei, trebuie rebotezată, pentru că, deși n-a fost un traficant de sclavi, Mr. Tate a profitat de munca lor, în secolul XIX. Statuia lui Cecil Rhodes, comerciant și politician britanic, binefăcător al Universității Oxford, trebuie înde­p­ărtată din fața Colegiului Oriol din Oxford, pentru că Rhodes a fost guvernator de provincie sud-africană la 1890, în plină epocă de oprimare a populației de culoare. Dincolo de dispozițiile Primarului, dar nu în dezacord cu ele, statuia lui Sir Winston Churchill, aflată în piața Parlamentului din Londra, a fost, din nou, desfigurată de anarhiști antirasişti. Începând cu inițiativele Primarului Khan, toate aceste idei și acte de violență au de pus în ordine și rezolvat contra­dicții istorice pe care nu le cunosc sau nu vor să le recunoască. Astfel, nu demult, în 2018, același Primar Khan a participat oficial la dezvelirea statuii dnei Millicent Fawcett, statuia primei femei plasată în Piața Parlamentului din Londra. Omagiata a fost o cam­pioană a cauzei femeilor în secolul XIX și are merite civice dincolo de orice dubiu. Aceeași doamnă era, însă, o adeptă con­vinsă a Imperiului Britanic. Tri­misă să inspecteze, în 1901, lagărele britanice de prizonieri din timpul războiului Anglo-Bur, dna Fawcett le-a găsit optime. Raportul ei privește doar condițiile de detenție ale Burilor albi (zeci de mii au murit în lagăre britanice) și nu suflă un cuvânt
despre prizonierii de culoare (alte zeci de mii au murit în aceleași lagăre). Etica susținută de igno­ranță trece în fanatism. Și, astfel, statuia echității își dărâmă propria statuie. Într-o declarație publică, la sfârșitul războiului britanic din Africa de Sud, dna Fawcett își exprima speranța că „toată lumea e angajată în menținerea privilegiilor egale pentru națiunile rasei albe și nu le va abandona”.
Evident, după principiile Primarului Khan și ale vânătorilor de statui din mișcările antirasiste, statuia dnei Fawcett ar trebui imediat doborâtă și distrusă. Nu mai puțin ridicol, războiul împotriva sta­tuilor care celebrează criminali rasiști e dus și teoretizat de pur­tători de tricou și adulatori ai unui criminal: Che Guevara - simbol al stângii internaționale, ucigaș personal a sute de deținuți politici anticomunişti, liberali sau neafi­liați cubanezi.
La fel de interesant e că furia antirasistă doborâtoare de statui vine în timpuri în care fostul șef al Uniunii Europene, Junker, a dez­velit, în Germania, o statuie a lui Marx - lucrare fabricată și plătită de China. Marx - regizorul ideologic al socialismului și antisemit notoriu. China - regimul de neîm­păcată subjugare și persecuție a minorităților tibe­tană și uigură și, de asemenea, opresor activ al sistemului democratic din Hong Kong.

Orbirea atinge un maxim suprauman în incapacitatea de a înțelege evenimente istoric recente: cine des­fi­gurează statuia lui Churchill nu știe sau nu vrea să știe că a desfigurat statuia adversarului neîm­păcat și victorios al Germaniei naziste - campioana rasismului sistematic și aplicat modern.