Mondo Cane

În 1789, în 1917, în 1933, în 1947 - deşi, strict calendaristic, în 2020, ne învârtim buimaci în una din epocile periodic repetate în care umanitatea se opreşte, se scutură de tot ce ştie, alungă libertatea şi face vânt civilizaţiei. Medical vorbind, suntem, iar, fugăriţi de nebunie agresivă. Dar alergările favorizate de întunecarea minţii nu sunt tocmai inocente. Din spate, lucrează frauda. Ideile şi faptele rebeliunii pornite sub pretext antirasist sunt, de la un cap la altul, o minciună. Filozofia-cadru a mişcării progresiste stă pe teza după care toate sistemele ideologice, politice, de educaţie, toate culturile şi valorile sunt invenţii arbitrare, construite şi impuse de opresori. De aici rezultă că toate sistemele sunt fie la fel de legitime, fie la fel de ilegitime. Numai că, în acest punct, ideea progresistă se proclamă singura excepţie de la regula pe care tot ea a enunţat-o. Şi reuşeşte, astfel, să îşi muşte coada.
Saltul spre dic­tatură poate fi lesne măsurat. E distanţa de la vorbele nenorocitului de Churchill, la pretenţiile înălţătoare ale progre­siştilor. Astfel, dictonul după care „democraţia e cel mai rău sistem, cu excepţia celor de până acum” devine „progresismul e cel mai bun sistem, cu excepţia lui însuşi”. Frauda continuă cu teze aplicate. Liderii hoardei progresiste susţin că nu vor altceva decât să răpună rasismul, în feluritele lui forme şi camuflaje.
Strămoşii celor ce protestează astăzi au fost sclavi aduşi în Ame­rica, după ce fuseseră, mai întâi, vânduţi sau cedaţi de proprietari de sclavi africani. Triburi, regate şi regiuni africane au practicat sclavia mult înaintea Statelor Unite, au continuat mult după Statele Unite şi au abolit-o numai sub presiune americană şi britanică. Cu toate astea, nici un antirasist nu pro­testează, nu cere reparaţii şi nu aşteaptă scuze de la guvernele africane. Toată lumea se bate cu rasismul american. În numele acestei fantome, rebelii cer statut special, deasupra legii, bani, cote şi posturi. Asta face din revolta antirasistă o insurecţie antiamericană. A doua escrocherie progresistă e teoria rasismului înnăscut al albilor. Dar, dacă toţi albii poartă în sânge rasismul, cum se face că tocmai politicienii stângii americane nu sunt rasişti? Partidul Democrat american a votat, prin membrii lui Judecători la Curtea Supremă, menţinerea sclaviei (1854). Un membru al partidului Democrat l-a asasinat pe Preşedintele Lincoln, imediat după victoria în războiul civil care a dus la abolirea sclaviei. Un Democrat a fondat şi a condus, ca Mare Vrăjitor, organizaţia militar-rasistă Ku Klux Klan. 40 la sută din Senatorii democraţi au votat împotriva Legii care a acordat, în 1964, drepturi civile complete populaţiei de culoare. Preşedintele Lyndon Johnson, un Democrat, ar fi exclamat, la aflarea rezultatului: „O să facem ciorile să ne voteze, 200 de ani de acum încolo!”. Anecdota e apocrifă, dar direcţia de vot se confirmă. Cu toate astea, stânga e scutită de rasism. Asta face din revolta antirasistă un asalt al stângii asupra tuturor.
Mişcarea Black Lives Matter şi asociaţii ei au un program cuprin­zător: Abolirea capitalismului (care nu dă subvenţii pe viaţă); Desfiin­ţarea închisorilor (în care zac prea multe persoane de culoare care
n-au făcut altceva decât să încalce legea); Desfiinţarea frontierelor (pentru că opresc migranţii care dau buzna să se mute în iadul capi­talist); Desfiinţarea poliţiei care mănâncă banii statului (în loc să împartă iarbă pe gratis). Toate aceste doleanţe modeste ţintesc
anularea ordinii publice, dizolvarea economiei libere şi interdicţia gândirii autonome. Asta face din revolta antirasistă o încercare de suprimare a civilizaţiei europene.