Mondo Cane

Începem o viaţă liberă şi o cul­tură superioară! Adio, ştiinţă, cunoaş­tere şi îndoială! Singura obligaţie este o alinare: să ne aruncăm, cu minţile deschise, în marea, în nesfârşita libertate a prostiei. Să fim aliniaţi şi imbecili, precum planctonul dus de curent spre gura cetaceului. O primă întrebare: Ce au în comun George Washington, Winston Churchill, Cervantes şi Columb? Nu sunt Lenin! Concluzie: Toţi trebuie să cadă! Învăţătura despre statuile ce trebuie să cadă, dacă nu prind în piatră geniul lui Lenin, vine din America, de la Charlotte Clymer, o „gânditoare-titan” transgender, remarcată la ONG-ul Human Rights Campaign. De la ea am aflat de ce sunt intangibile statuile marelui Ilici: Lenin nu a fost stăpân de sclavi! Căci, în punctajul progresist, dezaxa­tul care semna cote de execuţii pe regiuni, călăul presei şi al Parlamentului era un suflet bun. Împrejurările l-au împiedicat să se desfăşoare în Africa iar asta îi dă dreptul la o statuie de neatins. Mai mult, acolo unde americanii asigură protecţia, germanii garan­tează perpetuarea. Justiţia ger­ma­nă a recunoscut dreptul Par­­ti­­dului German Marxist-Leninist de a dezveli o statuie a lui Lenin, la Gelsenkirchen. Liderii Uniunii Europene reuşiseră, încă din 2018, să celebreze un nou mo­nument a lui Marx, tot în Germania, la Trier. Suntem naivi: problema nu e ce cade. Pro­blema este ce pun pe soclu îndrumătorii noştri progresişti.

A doua întrebare: La ce a fost bun numitul Iisus Christos, zis Naza­rineanul, născut în raza localităţii Betleem? Răspuns: Fiind alb privilegiat, Iisus Christos a slujit supremaţia albilor. Mai mult, pe când Iisus Christos era mic iar părinţii lui dăduseră de necaz, „trupa” a şters-o în Egipt, la bunii afri­cani, nu în Danemarca, la odioşii europeni. Concluzie: Statuile, vitraliile şi picturile înfăţi­şând acest străvechi „grup in­­frac­ţional” trebuie distruse! Aşa ne învaţă un alt „mare gânditor??”: Shaun King, militant civic, beneficiar de bursă Oprah Winfrey, fost pastor şi colector principal de fonduri pentru campanii progresiste. Ceva - şi anume marxismul vast, vârât într-un creier minuscul - nu-l lasă pe King să observe detaliile concrete. De pildă, că „privilegiile” albului Iisus au fost
fixate, de alţi albi, cu trei piroane în tendoane, pe doi stâlpi aşezaţi cruciş. Din acelaşi motiv, marele teoretician anti-rasist, nu va afla nici că, pe atunci, Egiptul era sub stăpâ­nirea albă a romanilor. Nici că, în acele timpuri, nu exista o ţară numită Danemarca. Ceea ce explică, întrucâtva, de ce a fost Iisus un danez ratat şi un turist limitat. Până la sosirea oamenilor trupeşi cu cearceafuri albe, câteva lămuriri inutile. Prin părţile cele mai avansate ale lumii, bântuie turbarea cu spu­me. Toate cauzele şi-au făcut efectul. Educaţia şi educatorii au împins maturii înapoi, spre grădiniţă, şi le-au pus în nisipar jucării noi-nouţe: cultura, istoria şi adevărul. Acum, copiii se joacă distrugând statui, scriind pe pereţi lozinci smintite, dau foc la ce apucă, bat din picior şi fac pe ei de furie, când nu primesc atenţie, posturi şi bani. Suntem unde am mai fost.