Mondo Cane

Cu două luni înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare, acţionarii politici ai unui Cartel nu au lăsat nici un dubiu asupra ambiţiilor lor globale. Pe 7 octombrie 2009, ziarul Daily Telegraph din Marea Britanie publica un articol intitulat „UE face planuri pentru a se institui ca «putere mondială»”. Dacă acest Cartel îşi urmează intenţiile, Bruxelles UE va fi doar o simplă treaptă către cimentarea cuceririi politice şi economice a lumii, de către acesta. Conform articolului din Telegraph, primele ambasade ale acestei structuri nedemocratice au fost planificate pentru locaţii strategice cum ar fi New York (sediul Naţiu­nilor Unite), Addis Abeba (sediul Uniunii Africane) şi Kabul (o zonă de interes datorită războiului din Afghanistan – chiar înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare). Dar cu mult înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie măcar schiţat, Cartelul a încercat să exporte structura politică a Bruxelles UE ca model pentru a-şi extinde controlul asupra altor continente: Uniunea Africană. Arhi­tec­ţii Uniunii Africane (UA) nu au ascuns faptul că UA a fost mo­delată după Uniunea Europeană – cu structuri instituţionale aproape identice, inclusiv o aşa numită „Comisie UA”.
Sediul permanent al acestei comisii este la Addis Abeba în Etiopia – aparent, intenţia lui „Bruxelles african”: ASEAN. În 2009, liderii ţărilor din Asia de Est au anunţat că au pus bazele unui bloc în stil UE care va acoperi jumătate din populaţia lumii. Planurile lor semănau tare bine cu direcţiile date de primul ministru australian Kevin Rudd în 2008. Grupurile financiare din spatele cartelului sunt interesate să controleze pieţe globale gigantice care afectează literalmente fiecare viaţă umană.
În timpul ultimului secol, cartelul petrolului şi medicamentelor şi-a extins pieţele în aceste trei domenii la afaceri de investiţii de multe miliarde de dolari.
Construc­ţia acestor pieţe globale gigantice se bazează pe două unel­te strategice: în primul rând, utilizarea patentelor ca unelte pentru monopolizarea pieţelor. În al doilea rând, dezinformarea publică cu scopul de a menţine oamenii în ignoranţă în ceea ce priveşte alternativele. Ca rezultat, fiecare per­soană din zonele industrializate de astăzi plăteşte cam o treime din venitul net ca „tribut” acestui Cartel. La începutul secolului 21, Cartelul se confruntă cu o nouă provocare. Toate pieţele sale cheie – petrol, medicamente, produse chimice agricole şi OMG (orga­nisme modificate genetic) – sunt ameninţate de noi tehnologii care vor înlocui în cele din urmă pieţele globale monopoliste şi patentate existente. În această situaţie, interesele financiare din spatele Cartelului ştiu că afacerile lor de multe miliarde de dolari nu pot supravieţui într-o democraţie. Astfel, structura nedemocratică a Bruxelles UE este un pas strategic către stabilirea unei dictaturi glo­bale în numele acestor interese corporatiste. La începutul secolului 21, omenirea se află la o răscruce. Dorim să permitem intereselor Cartelului petrolului şi medicamentelor să continue do­minaţia asupra vieţilor noastre – prin impunerea unor tehnologii foarte vechi – sau se va profita de tehno­logii noi, durabile şi independente cum ar fi: energia rege­nerabilă, sănătatea naturală cu baze ştiin­ţifice şi agricultura orga­nică?