Mondo Cane

Media zilelor noastre este plină de știri, una mai alarmantă ca alta, des­pre epidemia de „coronavirus”, un virus necunoscut până în pre­zent. Acesta a afectat deja zeci de mii de chinezi, înregistrându-se și multe decese. Epidemia se extinde și în alte zone ale lumii, un număr alarmant afectează zone din Italia, unde sunt stabiliți și mulți români. Lecturând cronicile vremii, îndeosebi Historia Domus, se pre­zintă că Maramureșul (secolele XV – XIX) și Județul Satu Mare (la acea vreme cuprindea și Baia Mare) au fost bântuite de molima pestei și a holerei. Cea mai dure­roasă perioadă a fost cea dintre anii 1348 şi 1351 când au murit din cauza pestei, mai multe mii de oameni, numai din zonele amin­tite. De altfel, populația Europei
s-a înjumătățit ca urmare a epidemiei. Boala a mai revenit și în anii 1409; 1455 – 1456; 1600; 1678 – 1679; epidemia de pestă
s-a semnalat și în secolul XVIII. Boala se manifesta sub forma unor cangrene, inflamațiile pornind de la gât spre față, cu modificări ale configurației capului. Guvernul din acea vreme, văzând rapiditatea extinderii bolii, a întreprins o seamă de măsuri: a fost desemnat un delegat guvernamental care să supravegheze respectarea dispozi­țiilor date; au fost închise perimetral localitățile în care s-au sem­­nalat cazuri de pestă. Documentul care conținea dispozițiile date s-a numit „Mundationis ordo infectorum domorum”. Prevederile indicau: obligativitatea aerisirii încăperilor și dezinfecția lor cu fum; așternuturile să fie curate; spălarea întregului corp, săptă­mâ­nal de două ori; evitarea muncilor intelectuale; plimbarea în aer curat; mâncare mai sărată și mai condimentată. Acestea erau mă­suri de prevenție. Au fost prevă­zute și măsuri pentru cei care s-au infectat. După deces trebuiau arse lucrurile bolnavului. Pentru organizarea asistenței medicale a fost adus în Maramureș și ulterior la Baia Mare, medicul italian Antonio Canestrini. Populația needu­cată s-a împotrivit măsurilor dis­puse, invocând: fatalitatea; nici așa nu sunt leacuri pentru a te vindeca; intrau la domiciliul bolnavului, după care fugeau din cordonul instituit. Cronicile vremii scriu că în 1710 majoritatea populației Băii Mari a murit. În perioada iulie – august 1710, în Baia Sprie au decedat 580 de persoane. În anul 1742, în Baia Sprie au murit din cauza pestei 700 persoane, iar în Carei 950. Ultima epidemie de pestă din zona noastră a fost în 1814. A doua epidemie, după pestă, a fost holera. A pornit din India în anul 1817. La noi, boala a venit dinspre Galiția - Polonia, fiind adusă de cărăușii de lemne. Măsurile de prevenție au fost instituite similar ca în perioada pestei. Au fost închise localitățile, pe casele care adăposteau bolnavi de holeră erau arborate steaguri roșii, la capetele străzilor au fost montate porți, supravegherea era asigurată de armată etc. Atât de virulentă a fost epidemia încât în perioada iulie – octombrie 1831, numai în Satu Mare au decedat 2.500 persoane. Criza a ținut până în 1873, când s-a înregistrat ultimul bolnav. În aceste zile, în rândurile unor cetățeni, la auzul veș­tilor despre coronavirus, am auzit atitudini identice cu cele din secolul XVIII. Atunci era „plebea” neșcolită, azi sunt şcoliţii zilei.