Mondo Cane

O mamă purtătoare, mamă surogat sau mamă de împrumut este o femeie care acceptă în urma unui acord să rămână însărcinată, cu obiectivul de a da naștere unui copil care va fi crescut de o altă familie sau persoană ca fiu propriu. Este o maternitate de substituție în baza unui contract sau înțelegeri de gestație. Embrionul, respectiv fătul, care este purtat în pântece de către mama purtătoare, poate fi fiu biologic sau poate fi ovulul fertilizat în prealabil aparținând unei alte femei. În acest al doilea caz, mama purtătoare nu are nicio legătură gene­tică cu copilul pe care îl poartă.
În general, mamele purtătoare fac acest lucru în schimbul unei retribuții bănești. Există, însă, și mame purtă­toare care fac acest lucru în mod altruist, mai ales când este vorba de fiice sau surori care nu pot duce o sarcină până la termen.
În general apelează la aceste servicii: femei infertile; cupluri sau indivizi homosexuali; femei care nu vor să treacă prin procesul de gestație sau travaliu; femei cu boli incompatibile cu starea de graviditate. Prezenţa ma­mei surogat duce la creşterea como­dităţii vieţii umane în sine. Nu puţine sunt cazurile când anumite persoane refuză să aibă copii pe motiv că îşi pierd frumuseţea trupului.

Mamele purtătoare care duc sarcinile în scop comercial primesc în medie sume cuprinse între 40.000 euro în SUA şi 10.000 euro în Ucraina.

Legile care definesc aceste servicii diferă foarte mult de la o ţară la alta: în India, din 4 noiembrie 2015, maternitatea surogat este ilegală; în Georgia, surogatul gestațional îm­preună cu donarea de ovocite/spermă este legală din anul 1992, dar un donator sau mamă surogat nu are drepturi părintești asupra copilului născut; în Ucraina, din 2004, maternitatea surogat în combinație cu donarea de ovocite/spermă este legală. Potrivit legii, un donator sau o mamă purtă­toare nu are drepturi părintești asupra copilului născut. Conform legislației ucrainene, părinţii biologici sunt trecuți în acte civile ca părinți ai copilului născut de mama purtătoare; în Franța, din 1994, orice document (alianță) semnat cu privire la mama purtătoare este ilegal și nu este reglementat de lege. Instanța judecăto­rească a decis ca în cazul în care un cuplu va încheia un acord sau un contract cu o altă persoană, care ar trebui să dea naștere copilului soțului a cuplului infertil nu li se va permite să adopte acest copil; în România nu există nici o prevedere legislativă în vigoare care să interzică sau să permită instituţia mamei surogat. Având în vedere principiul de drept potrivit căruia ceea ce nu este interzis, este permis, la ora actuală se pot obţine serviciile unei mame purtă­toare doar prin semnarea unui contract, cu un slab substrat legislativ, în anumiţi termeni stabiliţi de cele două părţi. Totuşi, în cazul în care mama purtătoare se răzgândeşte, rezolvarea acestui litigiu poate fi făcută numai prin instanţă judecătorească.
S-a întâmplat, recent, în Statele Unite ale Americii, unde o mamă a dat naş­tere, cu ani în urmă, la doi copii, fată şi băiat. Fiul homosexual s-a „îndră­gostit” de un alt băiat cu care s-a „căsătorit” şi au hotărât că vor să creas­că împreună un copil, cu con­diţia ca să provină din propria-i fa­milie. Sora lui a fost de acord să do­neze un ovul care să fie fertilizat, dar nu a fost de acord să îl poarte în pântecele ei. Mama celor doi fraţi a acceptat să fie mamă de împrumut şi astfel bunica a dat naştere propriului nepot.