Mondo Cane

Ludwig van Beethoven s-a născut pe data de 16 decembrie în 1770 la Bonn, Germania. Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tână­rului Beethoven și, cu sprijinul arhi­episcopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale.
În noiembrie 1792, Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În ca­pitala imperiului habsburgic, Beetho­ven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor.
În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian - printre care so­nata op. 13 „Patetica” -, Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în Do-major. În același timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate.
În celebrul „Testament de la Heiligens­tadt” (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuși, tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate: trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica”, sonata pentru pian op. 57 „Appassionata”, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a („Destinului”) și a VI-a („Pastorala”).
Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caie­tele de conversații”, în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beetho­ven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.
Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827 şi este înmormântat în cimitirul Währinger din Viena.

În zilele noastre sunt încercări pentru a realiza un film despre viaţa lui Beetho­ven. Regizorul posibilului film „întâmpină greutăţi” fiindcă nu gă­seşte un actor negru care să interpreteze rolul marelui compozitor. Re­gizorul îşi justifică iniţiativa deoa­rece din arborele genealogic a lui Beethoven reiese că stră-stră bunicul marelui compozitor ar fi fost negru african şi în memoria acestuia rolul nu poate fi jucat decât de un negru.

În acest registru se înscrie şi iniţiativa puritanilor neoliberali din S.U.A. care cer autorităţilor să schimbe albul din „zebrele” trecerilor de pietoni în ne­gru, întrucât altfel populaţia de culoare s-ar putea simţi jignită şi se­gre­gată, prin excesul de alb prezent peste tot. ???