Mondo cane

Marcată în fiecare an la 3 decembrie, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi a fost stabilită de către Adunarea Generală a ONU în 1992, pentru a marca atunci încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilităţi (1983-1992).

Mai apoi, Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată în 2006 şi semnată de 180 de ţări, promovează drepturile şi bunăstarea persoanelor cu dizabilităţi.

Marcarea acestei zile are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora. Este, totodată, o ocazie pentru o schimbare de atitudine faţă de aceste persoane, prin eliminarea barierelor în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse sfere de activitate.

Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi se concentrează pe accederea acestor persoane la dezvoltarea incluzivă, echitabilă şi durabilă.

Programul principal al sărbătoririi Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi la sediul ONU din New York include reuniunea de deschidere, discuţii şi evenimente culturale, pentru a creşte gradul de conştientizare şi a promova drepturile şi perspectivele persoanelor cu dizabilităţi din întreaga lume.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că, în prezent, peste 1,3 miliarde de oameni, respectiv circa 16% din populaţia lumii, se confruntă cu anumite forme de dizabilitate. Potrivit datelor statistice, mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. 80% dintre persoanele cu dizabilităţi trăiesc în ţări în curs de dezvoltare.

Numărul persoanelor care se confruntă cu dizabilităţi este în evoluție, din cauza creşterii afecţiunilor cronice de sănătate şi a îmbătrânirii populaţiei. Dizabilitatea este o problemă a drepturilor omului, persoanele cu dizabilităţi fiind supuse unor încălcări multiple ale drepturilor lor, inclusiv prin acte de violenţă, abuz, prejudecăţi şi lipsă de respect din cauza dizabilităţii lor, care se intersectează cu alte forme de discriminare, bazate pe vârstă şi sex, printre alţi factori. Persoanele cu dizabilităţi se confruntă, de asemenea, cu piedici, stigmatizare şi discriminare atunci când accesează servicii şi strategii legate de sănătate.