Ministerul Economiei vrea investitori pentru redeschiderea Remin. Visuri la cheie!

 Maramureşul a fost şi va rămâne o zonă minieră. Sute de ani, poate mii, de aici s-au scos metale nobile, metale rare, metale neferoase. A devenit un loc comun faptul că aurul de Maramureș a contribuit substanțial la bunăstarea acestei țări, indiferent de forma de organizare. Din acest izvor ce părea de nesecat s-au îndestulat regi şi regine din Europa, imperii şi regate, oşti şi domnitori. Şi numai pentru toată această istorie zbuciumată Maramureșul ar merita tot binele din lume.

Dar a venit celebrul prim-ministru Victor Ciorbea. Cu o scurtă mișcare de mână, a semnat condamnarea mineritului din nord în 1997. Peste 30 de mii de ortaci au devenit șomeri de lux, cu salarii compensatorii de sute de milioane de lei. A fost începutul sfârșitului mineritului din nord.
Statul a dat din umeri la bocetul ortacilor şi a continuat, prin pseudospecialişti în minerit şi metalurgie, de la nivel guvernamental sau chiar la rang de ministru ori prim-ministru, să închidă, să distrugă. În 2007, s-a pus lacăt pe mineritul și metalurgia nordului. Explicația obsedantă a fost că rezervele Ma­ra­mureșului sunt pe terminate, altfel spus izvorul nesecat al me­talelor nobile a ajuns la capăt de drum.
Cine s-ar fi gândit, la sfârșitul anilor ’90, că totul a fost o mascaradă ce a avut ca scop închiderea industriei neferoaselor românești, din rațiuni politice, economice, de or­din personal sau, chiar şi mai rău, ură față de românii cei mulți. Au trecut anii, ortacii nordului au dispărut, foarte puțini au mai lucrat în domeniu și mai puțini s-au recalificat. O parte a lor a mers în alte țări și a lucrat în continuare în minerit.

De ceva vreme, aceiași politicieni, chiar dacă se numesc altfel, au venit cu teoria redeschiderii mineritului, după mai bine de 15 ani de la închiderea lacătului pe zona de nord. După cum se știe, toate minele companiei Remin au fost închise, ceea ce înseamnă operațiuni specifice de închidere, respectiv inundarea galeriilor sau alte metode care ar face, la prima vedere, imposibilă întoarcerea la prima iubire: exploatarea minieră.
Ministeriabilii de acum afirmă că vor redeschide mineritul din nord pe exploatările miniere care sunt rentabile. Se au în vedere trei mine pe culoarul Baia Sprie-Cavnic, afirmă specialiști din minerit. Dar minele sunt inundate și, după atâția ani, este foarte greu să le redeschizi. În plus, toată infrastructura din mină s-a distrus, apele de mină fiind acide, corozive. Ceea ce ar duce la costuri mari redeschiderea unei mine.
Presupunând că vor fi redeschise, ce se face cu minereul? Remin nu mai are nicio Flotație funcțională. La Cavnic, la Baia Sprie, s-a distrus totul. Ar fi Flotația Centrală, despre care oficialii Remin au afirmat în permanență că este conservată şi, la o repornire, ar fi func­țională.

Revenind la vestea momentului, Remin a publicat în presa națio­nală și locală un anunț interesant.
„CNMPN Remin lansează ofertă publică pentru identificarea poten­țialilor investitori care  să contribuie împreună cu Remin la:
Etapa 1: Identificarea  posibi­li­tăților de repornire a activității productive, rezolvarea problemelor de mediu stringente și eventuala completare a planului de reorganizare.
Etapa 2: Reluarea activității miniere în perimetrele identificate cu potențial economic, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară. Investitorii interesați să participe la proiectul comun de investiție cu Remin sunt invitați să depună scrisoare de intenție”, se arată, printre altele, în anunțul publicitar al Remin. Acolo se mai spunea că scrisorile de intenție trebuie să fie redactate în limba română.

Termenul până la care trebuiau depuse intențiile posibililor investitori a trecut și, din curiozitate, în prima fază am încercat să aflăm dacă au fost depuse astfel de scrisori. Inițial, cei cu care am vorbit fie nu știau, fie s-au ferit să spună ceva. Deși vorbim de o societate a statului român, Remin are ca acționar unic Ministerul Economiei, informațiile oferite fiind zero. De aceea am început migăloasa muncă de informare din sursele noastre, bine informate, aflate lângă zona în care se iau decizii.  
Așa am aflat că au fost depuse cinci oferte pentru reluarea acti­vității la Remin Baia Mare. Primul impuls ar fi să ne bucurăm, dar aceleași surse ne-a temperat entuziasmul.
„Există o intenție a Ministerului Economiei pentru a semna acel parteneriat cu noi pentru redeschiderea activității de producție. Au fost depuse oferte și să vedem cum se vor materializa, deocamdată e devreme să tragem o concluzie”, a spus Ioan Nechita, inginerul-șef al Remin. Desigur, oficialul Remin nu a dorit să comenteze informația noastră că ar fi fost depuse cinci oferte. S-a ferit și a folosit sintagma „oferte”. L-am întrebat pe Nechita ce se va întâmpla dacă o astfel de ofertă ar fi acceptată.
„Ar începe negocieri. Se va ajun­ge, în acest fel, la o cooperare, o colaborare între partea respectivă și Remin. Având în vedere că sunt probleme juridice cu redeschiderea mineritului, prin aceste negocieri se va ajunge la soluții din punct de vedere financiar, legislativ. După finalizarea acestor discuții, negocieri, concluzii, se va trece la reluarea activității. Dar trebuie menționat că nu se poate peste noapte redeschide activitatea. Este un proces complex. Nu știu cât ar dura, dar nu vorbim de câteva luni. Pot fi și ani, nu pot spune acum ceva concret.
În paralel, Remin va  trebui să se îngrijească și de forța de muncă. Nu mai avem școli care să pregătească muncitori și specialiști pentru minerit. Și pe această zonă ar trebui luate măsuri de urgență în situația că ar reporni activitatea, într-un final”, a mai spus Nechita.
Sunt informații minime, dar care confirmă că au fost depuse oferte.
Așa că am vorbit cu sursele noastre care au conexiuni la Ministerul Economiei. Și am primit mai multe informații. Unele chiar spectaculoase, având în vedere puținul oferit de oficiali.

„Toată această agitație mediatică a început cu vreo lună în urmă. Probabil atunci când a fost schimbat administratorul special. Sunt cinci oferte. Dintre acestea pot spune că există una a firmei Vast Resources, o companie britanică. De fapt, această companie a format un consorțiu de mai multe firme, vreo trei sau patru. În etapa următoare, ministerul urmează să se pro­nunțe”, au spus sursele noastre.
Dar lucrurile nu stau chiar așa de roz. În urmă cu mai mulți ani, a fost activată Legea 275, la nivel de Parlament. Legea respectivă se referă la reactivarea perimetrelor miniere închise. Dar, la nivel de ANRM (Agenția Națională a Resurselor Minerale), nu s-a mai făcut nimic. NU este folosită de mai bine de doi ani.
„În aceste condiții ce se mai poate spune de o repornire a mineritului? Nimic! Dacă instituțiile statului, pe care le obligă legea să promoveze actele normative și să le pună în aplicare, nu o fac de doi ani, ce se mai poate spune?!  Că este dorință de repornire a mineritului?
Mie mi se pare că ceea ce face Ministerul Economiei acum este o glumă. Încă o chestie din categoria: să facem, ca să nu facem. Că ne-am făcut că facem, ceva de genul acesta.
Instituția principală, care e ANRM de doi ani, trebuia să facă normele de aplicare a redeschiderii. Nu
le-a făcut nici până în ziua de azi. Legea dădea termen: 31 iulie 2021. Și nici până în ziua de azi nu a făcut nimic.  Păi, ce concluzie poți să tragi? Că îi interesează foarte tare acest subiect sau că nu-i interesează deloc? Concluzia mea este că toți se agită acum pe acest subiect pentru că sună bine! Ministerul vrea repornirea! Uite, ministerul caută investitori! Ministerul pune la dispoziție licențele active pentru reactivarea acti­vității... Povești!
Și lucrurile pot continua cu problemele complicate pentru o redeschidere a activității. În alte părți s-a mai redeschis activitatea minieră.  Și, atunci când a fost redeschisă activitatea în subteran (anii trecuți n.red.), ne-am lovit de o mare problemă. Nu am găsit mineri. Nu mai sunt mineri și nu mai sunt meseriași: lăcătuși, mecanici de mașini de extracție, pompagii, nu mai găsești. A trebuit să formăm noi. În acest context, nici nu văd cu cine ar reporni mineritul cei de la  Remin. În primul rând, din cauza înțepenirii activității a instituțiilor statului și, în al doilea rând, nu este forță de muncă. Este rușinos să te apuci să faci cursuri de calificare pentru mineri, tehnicieni preparație și toate aceste meserii de care e nevoie în mină, fie că e subteran, fie că e la suprafață. În plus, nu se găsesc specialiști. Nu găsim un topograf în toată țara! Geologii parcă au intrat în pământ. Nici cei care sunt la pensie nu mai vor să lucreze. Nu mai vor!”, au mai spus sursele noastre.

Chiar dacă vestea unor demersuri pentru redeschiderea mineritului a produs un val de emoție, lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. Pe de altă parte, actualul context politic și economic poate fi un catalizator. În ceasul al doisprezecelea, poate au văzut și guvernanții noștri ce înseamnă să nu ai resurse materiale și să trebuiască să imporți totul. Se creează o dependență de alte țări și războiul de acum a demonstrat că nu este un lucru normal, bun pentru o țară cum e România. O țară care are multe resurse și pe care le-ar putea exploata.
Revenind la informațiile primite de la sursele noastre, ne-am uitat la firma britanică ce ar avea depusă o ofertă alături de alte câteva firme, într-un consorțiu.
Vast Resources a intrat pe piața românească în 2014, prin achiziția unei participații de 80% la mina polimetalică de la Băița Plai, repusă în funcțiune în 2020. Apoi, compania și-a majorat deținerea la 100%, în schimbul sumei de 4,84 milioane de lire sterline (circa 6,4 milioane dolari) în acțiuni proprii. Mina Băița Plai a fost estimată la 70 de milioane de dolari în cadrul unei evaluări efectuate de directorii independenți ai Vast Resources. Producția comercială la Băița Plai a fost lansată la câteva luni după ce Vast Resources a primit avizul final de la ANRM pentru redeschiderea minei polimetalice. Compania a semnat un acord cu Mercuria pentru vânzarea concentratului de cupru extras la Băița. Britanicii operează în România și mina polimetalică Mănăila, din județul Suceava, și au în plan dezvoltarea unei noi cariere polimetalice la Cârlibaba, în apropiere de mina de la Mănăila, perimetru pentru care au primit licența de exploatare în 2020. Tot în apropiere de Mănăila, Vast Resources mai deține două concesiuni, respectiv Piciorul Zimbrului și Măgura Neagră, unde a fost identificată prezența unor depozite de cupru și aur. De asemenea, compania deține și o participație de 29% din perimetrul Geamăna-Colții Lazărului, situat în apropiere de Baia de Arieș și de Roșia Montană.
Compania a mai încercat anii trecuți să intre la Remin, fiind interesată mai ales de piritele de la Șuior. Acum britanicii ar dori să exploateze perimetrele mai rentabile ale Remin. În Suceava există la Iacobeni o uzină de preparare care ar putea fi redeschisă pentru producția de acolo și de la ipotetica producție de aici. Acum, firma duce spre procesare la mai bine de 30 de kilometri de Iacobeni. În cărți ar fi și celebra Flotație Centrală, uzina de preparare pe care oficialii Remin au tot spus că au conservat-o. Dar, din informațiile noastre, este cam greu de repornit Flotația. Se pare că lipsesc mai multe utilaje. Pe de altă parte, Flotația Centrală a fost proiectată pentru a prelucra producția Remin atunci când lucrurile mergeau bine în mineritul neferos. Acum, cu o producție de la cele posibil două, trei perimetre miniere, ar fi prea mică pentru o Flotație așa de mare. Sursele noastre au spus că Flotația Centrală nu mai poate fi pusă în folosință. Când a fost oprită, a fost oprită cu tot cu steril în ea. Sterilul s-a cimentat. Apoi celulele de flotație sunt ruginite, găurite, duse. A rămas hala care nu a fost tăiată ca fier vechi. Mai sunt câteva mori, care ar putea fi funcționale, dar nu se poate lucra. Presupunând că ar exista o Flotație, rămâne întrebarea ce se face cu produsul de flotație. În România nu mai există niciun combinat pentru rafinarea metalelor. Și ajungem la ROMPLUMB, un fel de ultim mohican al metalurgiei maramureșene. Exis­ta posibilitatea ca pe structura combinatului să se poată cârpi instalație de rafinare, ceea ce s-a distrus la Phoenix. Evident, la alte cote, mărimi… Dar este o mică posibilitate.

Acum, tot vorbind în stânga și dreapta, am aflat că ROMPLUMB ar fi în atenția unei firme din Turcia. Nu știm dacă ar putea exista o corelare cu o posibilă redeschidere a mineritului, dar se poate și așa ceva.