Mereu, mereu să RÂDEȚI, COPII!

(Antologie de Petița Silvestru și George Zarafu)
Selecția: Paul ANTONIU

Motto-uri:

 „Toți oamenii mari au fost mai întâi copii.” (Antoine de Saint-Exupery)

 „Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.” (Din „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery)

 „Când cineva a îndrăgit o floare e de-ajuns pentru ca el să fie fericit.” (Idem)

 „Înger, îngerașul meu / Ce mi te-a dat Dumnezeu / Eu sunt mic, Tu fă-mă mare / Eu sunt slab / Tu fă-mă tare...” (Din rugăciunea ÎNGERELUL)

ÎN TIMPUL ORELOR

 La ora de aritmetică:

-        Cât este jumătatea lui 8?

Răspuns:

-        Pe orizontală este egal cu zero, iar pe verticală, cu trei.

***

-        Ce semnificaţie are 2:2, ce-am scris eu pe tablă?

 Răspuns:

-        Scor egal!

***

La ora de anatomie:

-        Știți că omul nu folosește decât o treime din creier?

O voce din prima bancă:

-        Și ce face cu restul???

 ***

 Ionel, acasă după ore:

-        Mămico, am primit azi nota zeceee! 

-        Bravooo! Oare la ce, dragul mamei?

-        Doi la aritmetică, patru la istorie, unu la gramatică și trei la muzică.

 ***

 Profesorul:

-        Voi trebuie să rețineți faptul mai interesant precum că centaurii erau niște ființe legendare, jumătate om și jumătate cal.

Un elev:

-        Ș-atunci unde dormeau, în pat sau în grajd?

 ***

 Profesorul:

-        În vechime, când nu se cunoșteau banii, plățile se făceau cu grâu, legume, oi, vaci etc.

Deșteptul clasei:

-        Cum puteau toate să încapă într-un portmoneu?

 ***

-        Cine știe, care invenție a făcut cel mai mare zgomot din lume?

-        Dinamita lui Nobel.

***

-        Cine știe, ce s-ar fi întâmplat dacă Edison n-ar fi inventat electricitatea?

-        ???

-        Vă spun eu: Ne-am fi uitat la televizor cu lumânarea.

 ***

 -        Știe careva care-i lichidul care nu îngheaţă?-        Apa clocotită, răspunse Neluțu.

 ***

 -        Nevastăăă, la televizor avem doar imagine.

-        Și eu ce să fac?

-        Du-te la vecin și spune-i să dea sonorul mai tare.

 ***

 Din înțelepciunea LOR (Adolescenți între 8 - 14 ani)

 Felix Roncea, 12 ani: „În religia noastră, care au murit se-ngroapă în pământ pentru că așa este bine, să punem la loc ceva de unde l-am luat.”

 Ana Maria Pop, 14 ani: „Picătura este bombată, mai ales lacrima și sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente.”

 Claudia Drăghia, 9 ani: „Inima bate, bate până se stinge, că inima e ca lumânarea și dacă nu crezi în Dumnezeu, El ți-o aprinde din nou în cer.”

 Arcadie Martin, 8 ani: „Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte.”

 Florentina Stoian, 11 ani: „La ușa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocănești, nici să năvălești, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânți.”

 Cătălina Opaina, 14 ani: „Când îl ai pe Dumnezeu în suflet, toți oamenii din jurul nostru ne sunt rudenii.”

 Raluca Bărbulescu, 14 ani: „Umorul este vitamina de luat la viața grea.”

 Irina Moscu, 12ani: „Se spune despre artiști că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu.”

 Matei Filimon,14 ani: „Omul este o adevărată fabrică de dorințe pentru că se naște cu dorința de viață și moare cu dorința de-a fi veșnic.”

Ana Matei, 12 ani: „E bine ca atunci când ești elev să înveți poezii, pentru că așa cum depun oamenii bani în bancă pentru mai târziu, trebuie să aduni și tu poezii în școală, ca să ai poezii învățate când vei fi mare.”

Nicoleta Ștefan, 14 ani: „Numai cel ce aude cu sufletul se poate bucura de concertul dat de greier și de izvor.”

Irina Răducanu, 9 ani: „Muzica te curăță de urât numai dacă o asculți toată viața.”

Pavel Martin, 8 ani: „Albinele de aia ne dau nouă toată ceara lor, pentru că au văzut ce facem cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu, și atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele.”

Ana Maria Badea, 10 ani: „Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu.”

 ***

MICULE PRINȚ

 Paul Antoniu (Din ciclul „Primele și... ultimele”)

Motto: „Te rog frumos desemnează-mi o oaie.” (Din volumul „MICUL PRINȚ” de Antoine de Saint-Exupery)

Eu sunt mai înalt decât tine;

Mai înalt și cu ceva mai tânăr;

Și să mai știi că de când mă știu

Te caut mereu,

căci de dorul tău

simt că mi se face rău.

Acum de când nu mai cresc

       sper că m-am oprit să mă mai risipesc,

       deși, zilnic simt cum pierd câte un fir

       din prețioasele mele nisipuri mișcătoare

       culese cândva din deșertul tău.

Aș fi vrut să rămân cu tine,

acolo departe,

dar nu s-a putut din motive de... moarte.

În nemărginitul tău pustiu,

pe nisipuri mișcătoare,

te rog frumos să-mi desenezi

o floare fără seamăn pe lume...

Doar în ea mai cred.

***

BASM

 (Din volumul „Orion”) de Geo BOGZA

Motto: „S-ascultăm poveștile, căci ele ne fac să trăim și-n viața altor oameni, să ne amestecăm visurile și gândirile noastre cu ale lor... În ele trăiește Archaeus...” („Mihai Eminescu”, din „Constelația copilăriei” de Vasile Muste)

Pe vremea când Dumnezeu și Sfântul Petru umblau pe Pământ, iar la căderea nopții băteau pe la porțile oamenilor, și nu o dată li se-ntâmpla să fie izgoniți, într-o vreme i-a prins noaptea pe câmp și odată cu ea o ploaie care le-a udat veșmintele și i-a umplut cu noroi. Și tot rătăcind ei pe-ntuneric au ajuns la marginea unui sat unde abia au îndrăznit să bată cu toiagul la prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfârtece, dar de îndată s-a auzit un glas bărbătesc întrebând: Cine bate? Iar ei au răspuns: Oameni buni! Atunci omul, potolindu-și câinii, i-a poftit pe drumeți în casă unde nevasta și copiii abia că se treziseră din somn, iar el cu blândețe le-a spus lor: - Mario, pune tu câteva vreascuri pe foc; Ioane, adu tu o doniță cu apă proaspătă, iar tu, Ileano, adă o oală cu lapte dulce! Și le-a dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe, i-a poftit la masă și i-a ospătat, i-a dus să se culce într-o odaie în care mirosea a gutui și-a busuioc... A doua zi iar le-au dat să se spele, iar i-au ospătat, le-au pus și-n traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-au urat drum bun! De cum ieșiseră din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu:

-Doamne, fă ceva pentru acești oameni că tare s-au purtat frumos cu noi.

-Dar ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că doar ai văzut că nu erau nevoiași?!

-Doamne, fă ceva! Uite, fă-i să-și vadă, măcar o dată, sufletul, așa cum vedem noi plopul cela de colo.

-Bine, Sfinte Petre, spuse Bunul Dumnezeu privind îngândurat la satul din vale.

Iar după o vreme, după mulți ani care trecură, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.

***