Memoria rezistenței anticomuniste, călcată în picioare

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, unul dintre cele mai importante institute de cercetare a istoriei recente din România, cu un rol decisiv în investigarea abuzurilor regimului comunist, se află în pericol de a fi evacuată și, astfel, de a-și opri activitatea.

La mai bine de 30 de ani de la Revoluție, crimele comunismului așteaptă încă să fie descoperite, iar victimele celui mai crunt regim politic din ultimul secol, așteaptă, cu ochii plânși, să-și găsească dreptatea. Degeaba, însă. Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a fost supus recent unui adevărat proces de „epurare de cadre” în acest an, fiind eliminați pe rând: Radu Preda – Președinte Executiv (2014-2020); Marius Oprea – Fondatorul Institutului și Președinte Executiv (2005-2010), Cercetător (2012-2020) și Gheor­ghe Petrov - Cercetător și Arheolog-Șef (2006-2010; 2012-2020).
Iar acum, o altă instituție emble­matică, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, aflat sub egida Academiei Române, este ameninţat cu evacuarea. Conform unui comunicat transmis de Academia Română, efortul și pro­iectele unei echipe de cercetători, constituite în cei peste 25 de ani de la înființarea Institutului, arhiva, biblioteca, zecile de mii de fișe biografice, spațiul expozițional sunt în pericol de a fi risipite. Lipsa, fie ea și temporară, a unui sediu, va provoca cert, întreruperea activi­tăților și va compromite colaborarea cu entități similare din alte state est și central europene.

Academia Română își manifestă îngrijorarea și face apel ferm la instituțiile statului român în le­gătură cu situația locativă gravă în care se află Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, ame­nințat cu evacuarea din sediul său din str. Cerchez nr. 16, sector 1, București.
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, aflat sub egida Academiei Române, funcționează în acest sediu din anul 1996, când imobilul din str. Cerchez nr. 16, proprietate publică a statului ro­mân, reprezentat de Regia Auto­nomă „Administrația Patrimo­niului Protocolului de Stat” – RA-APPS, i-a fost transmis spre administrare prin Hotărârea de Guvern numărul 1283/1996.

Recent, în urma unor îndelungi și complicate procese intentate statului român de două persoane fizice, care revendică drept de proprietate asupra imobilului, Curtea de Apel București, în ciuda faptului că există o serie de inadvertențe administrative și juridice, probabile cu documente, atribuie imobilul acestor două persoane, în detrimentul Regiei Autonome „Administrația Pa­tri­mo­niului Protocolului de Stat”.
Clădirea din str. Cerchez nr. 16, construită între anii 1938-1940, are o istorie complexă, care im­plică, inițial, funcționarea Serviciului Special de Informații, apoi, începând cu anul 1948, a Direcției Generale a Securității Poporului, devenită Centrul de Informații Externe.
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, înființat pe 13 aprilie 1993 la inițiativa unui grup al foștilor deținuți politici, cu sprijinul Academiei Române și al instituțiilor statului, are ca scop culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la formele totalitarismului în România.
Institutul îngrijește colecții de do­cumente și mărturii, studii, memorii, coordonează programe de cercetare interdisciplinară, după principii moderne în studiul istoriei, editează revista „Arhivele Totalitarismului”. Institutul vizează recuperarea fondurilor documentare de interes național aflate în arhivele fostului bloc sovietic, precum și digitizarea mărturiilor identificate, astfel încât societatea românească să aibă o perspectivă cât mai obiectivă asupra istoriei recente.
Academia Română solicită implicarea în regim de urgență a
insti­tuțiilor decidente pentru so­lu­țio­narea acestei probleme de natură juridico-administrativă, care amenință însăși existența Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.

Recent, Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, a arătat într-un comunicat că: „Comitetul Național de Conducere al Asociației Foş­tilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România, intrată în istoria recentă sub denumirea de AFDPR, își exprimă nedumerirea și chiar revolta față de negăsirea unei soluții viabile de către Statul Român în ceea ce privește spațiul deținut ca sediu de către Institutul Național Pentru Studiul Totalitarismului din România – INST, care funcționează sub egida Aca­demiei Române, aflat de la înfiin­țare la adresa din strada Arhitect Grigore Cerchez, nr. 16, Sector 1, București.
O astfel de clădire ar fi trebuit con­siderată un bun de interes național, avându-se în vedere faptul că aici, la începutul anilor 1950, și-a avut sediul Securitatea din București. Aici, în acea perioadă, au fost an­chetați partizanii, luptă­tori antico­muniști, parașutați în România, după ce au fost instruiți în Occident.
În beciurile acestei clădiri au fost bătuți și torturați, înainte de a fi judecați, condamnați la moarte și executați, acești adevărați eroi ai patriei.
În prezent, INST deține un ade­vărat tezaur de patrimoniu: fotografii, picturi, sculpturi, carte și documente, toate de o inestimabilă valoare cultural-istorică.
Iată cât de ușor este să mai așezi o cărămidă pe temelia uitării, a ascunderii adevărului despre acele vremi rușinoase!!!”

„În beciurile acestei clădiri au fost bătuți și torturați, înainte de a fi judecați, condamnați la moarte și executați, acești adevărați eroi ai patriei. În prezent, INST deține un ade­vărat tezaur de patrimoniu: fotografii, picturi, sculpturi, carte și documente, toate de o inestimabilă valoare cultural-istorică”.
Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România