Memoria ethnologica nr. 46-47

Ultimul număr apărut al revistei Memoria ethnologica, editată de Centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale Maramureş (director Ştefan Mariş), cuprinde numeroase studii, articole, recenzii şi colecţii de folclor.

Primul studiu din acest număr al revistei (semnat Grozoiu, Loredana Maria Ilin) este

privitor la simbolismul bine definit al colacului în spaţiul etnografic oltenesc. Acesta nu diferă compoziţional şi are doar dimensiuni şi forme simbolice variate ornamentate potrivit tradiţiei locale, fiind executat de femei specializate în arta “modelării aluatului.” Bogată şi interesantă este categoria colacilor care marchează principalele momente ale vieţii omului, dar şi cei care se împart pentru sufletul morţilor, care, potrivit tradiţiei, revin printre cei vii la diferite sărbători de peste an. 

În „Departe de modernitate, departe de munte”, Sandro Piermattei analizează teritoriul Munţilor Sibillini în cadrul procesului de deruralizare, un spaţiu deschis şi permeabil la schimbările modernităţii în mod constant, în permanentă legătură cu teritoriile vecine, cu care are întotdeauna o ţesătură complexă de relaţii economice, sociale şi culturale.

Carmen Dărăbuş analizează arta naivă a şcolii de pictură din Uzdin, localitate cu populaţie majoritar românească din Banatul sârbesc, în cadrul artei naive a altor comunităţi viovodinene. Este o artă care îşi dublează funcţia estetică printr-o afirmare identitară.

Pamfil Bilţiu a realizat un studiu asupra ceremonialului funebru în câteva sate care alcătuiesc un nucleu arhaic al zonei Vrancea, analizând principalele rituri, în special substratul mito-magic al acestora, obiectele de cermonial şi etnografice folosite în cadrul respectivelor rituri. Partea a doua a studiului reproduce întregul ceremonial funebru, cu evidenţierea diferenţelor de la sat la sat. “Conceptualizarea conduitei sociale. Conceptul de sporovăială/flecăreală în frazeologia limbilor germană şi română” este realizat de Sava Doris.

O cercetare care analizează scenele Iadului incluse în compoziţiile Judecăţii de Apoi din regiunea vechiului comitat al Maramureşului o are ca autor pe Raluca Betea. Aceste imagini – icoane pe lemn şi parietale – au fost produse pentru bisericile de lemn din satele maramureşene, aparţinând comunităţilor de rit grec româneşti şi rutene. Reprezentările Iadului oferă informaţii importante cu privire la frecvenţa şi ierarhia păcatelor, cu o diversitate impresionantă, rezultând 49 de reprezentări diferite de damnaţi şi pedepsele violente aplicate acestora, cu funcţie de moralizare şi disciplinare.

O foarte succintă prezentare a câtorva repere importante care trebuie luate în dezbatere de către cei interesaţi de domeniul etnologiei urbanului este realizată de Ştefan Mariş. Recenziile completează acest număr al revistei, care cuprinde şi colecţii de folclor: hori, obiceiuri de naştere din Ţara Lăpuşului, nunta tradiţională la românii şi maghiarii din Ţara Lăpuşului, magia din folclorul copiilor, poveşti din Lăpuş, obiceiuri şi practici de primăvară şi vară din Bîrsana, tradiţii şi obiceiuri de nuntă din judeţul Maramureş, ruptul sterpelor din Săcel şi nunta în Rus. 

Valori axate pe tradiţie

„Cu ajutorul sistemului complex al obiceiurilor şi tradiţiilor, comunităţile umane au reuşit, de-a lungul istoriei, să-şi prezerve valorile, să se afirme spiritual, construindu-şi, astfel, propria marcă identitară. Iar importanţa identităţii nu mai trebuie demonstrată, fiind suficient doar să amintim că aceasta trasează şi impune dimensiunea calitativă a existenţei unui neam şi recunoaşterea lui în rândul celorlalte naţiuni. Aceste valori, reprezentate de cultura tradiţională, funcţionează şi ca nişte adevăraţi „anticorpi” datorită cărora va fi posibilă supravieţuirea unei comunităţi umane pe parcursul veacurilor şi tot de aici pornesc caracteristicile specifice care diferenţiază şi individualizează un popor faţă de altul. Ori astăzi, poate mai mult decât în altă perioadă istorică, valorile axate pe tradiţie vin să susţină, în cheie culturală, rezistenţa faţă de puternicele tendinţe globalizate, uniformizatoare. Individualitatea, identitatea unei naţiuni imprimă sentimentul de unitate, de apartenenţă care generează conştiinţa de neam. Iar aceasta, conştiinţa de neam, reprezintă garanţia supravieţuirii ca naţiune şi (re)dobândirea sensului existenţei, la nivelul individual şi colectiv. Sau, altfel spus, raportarea şi reîntoarcerea permanentă la valorile fundamentale ale tradiţiei ne oferă (şi) certitudinea viitorului naţiei”.

Ştefan Mariş