MediSpa - specialistul în sănătate şi frumuseţe

Hiperhidroza, pe scurt
 

Hiperhidroza este o afecțiune carac­te­rizată prin transpiraţia excesivă de la nivelul axilelor (hiperhidroza axilară), palmelor şi plantelor (hiper­hi­droză pal­moplantară) sau a întregului corp (hiper­hidroză generalizată).
- Hiperhidroza poate debuta la orice vârstă, dar cel mai frecvent în jurul pu­bertăţii
- Tratamentul hiperhidrozei vizează fo­losirea antiperspirantelor pe baza de clo­rură de aluminiu, administrarea me­di­caţiei orale (anticolinergice), tra­ta­men­tului injectabil cu Botox şi în ultimă instanţă a tratamentelor chirurgicale (ablaţia chirurgicală a glandelor sudoripare, simpatectomia locoregională)

Hiperhidroza este definită ca o creş­tere anormală a secreţiei sudorale şi care poate să fie generalizată (afec­tează întreg corpul) sau localizată (limitată la anumite regiuni precum palmele, tălpile picioarelor sau axilele). Cu toate că transpiraţia este o funcţie umană corporală normală, unii oameni secretă în condiţii fiziologice normale mai multă sudoraţie decât alţii. Persoanele care prezintă transpiraţie excesivă, asociază de obicei probleme de integrare socială (şcoala, serviciu).

Hiperhidroza afec­tează atât bărbaţii, cât şi femeile, şi poate debuta la orice vârs-tă. Aceasta reprezintă adesea o problemă emoţională gravă, stresantă pentru persoanele în cauză. În ultimii ani s-au dezvoltat mai multe tratamente eficiente pentru a-i ajuta pe cei cu hi­perhidroză.
Care este cauza hiperhidrozei?
Deşi unele afecţiuni neurologice, metabolice, şi alte boli sistemice pot provoca, uneori, transpiraţie excesi­vă, cele mai multe cazuri apar la persoanele care sunt aparent sănătoase. Căldura şi emoţiile pot declanşa hiperhidroza în unele cazuri, dar mulţi dintre cei care suferă de hiperhi­droză transpiră aproape tot timpul, indiferent de starea de spirit sau de vreme.
Atât hiperhidroza axilară cât mai ales cea plantară se pot asocia cu mirosuri nep­lă­cute. Deşi transpiraţia în sine nu miroase urât, ea favorizează dezvoltarea bacteriilor care descompun transpirația în acizi graşi, aceştia din urmă fiind răspunzători de apariţia acestor mirosuri neplăcute. Tratarea hiperhidrozei vizează de cele mai multe ori şi tratamentul mirosurilor urâte asociate. Secreţia glandelor sudoripare nu este omogenă pe toată suprafața corpului: cele situate pe spate şi braţe produc o transpiraţie cu conţinut crescut de sare care nu favorizează dezvoltarea bacteriană şi drept urmare transpiraţia din aceste zone nu va avea acelaşi miros cu cea din axilă sau zona inghinală.
 

Care este tratamentul hiperhidrozei?
 

Printr-o evaluare sistematică a cauzelor care declanşează transpi­raţia excesivă, urmată de o abordare judicioasă a etapelor de tratament, multe persoane cu această tulburare neplăcută pot obţine rezultate bune şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Algoritmul terapeutic în tratamentul hiperhidrozei implică următoarele:

Antiperspirantele
Prima opţiune terapeutică încercată de pacienţii cu hiperhidroză sunt antiperspirantele. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu (cele denumite „Dry”) pot fi mai eficiente decât cele uzuale. Aşa numitele antiperspirante „na­turale” au, din păcate, o eficienţă destul de redusă în acest caz. Antiperspirantele care conţin clorură de aluminiu hexahidrat sunt de asemenea foarte eficiente în cazul persoanelor care pre­zintă această afecţiu­ne. De asemenea, topicele locale pe bază de aluminiu (acesta este utilizat în anti­pers­pirantele din comerţ, însă solu­ţiile medicale au o concentraţie dublă faţă de acestea – până la 35%) pot fi eficiente în controlul hiperhidrozei.
iontoforeza
Este o metodă de tratament alternativ al hiperhidrozei, folosită de peste 50 de ani, care necesită trecerea curentului galvanic prin pielea intactă scufundată într-un vas cu apă. Ionii de hidrogen produc o hiperkeratinizare a ductului glandelor ecrine. Datorită dificultății scufundării regiunii axilare într-un vas cu apă metoda este rezervată hiperhidrozei palmare şi plantare. O şedinţă durează aproximativ 15-20 de minute şi necesită 3 şedinţe săptă­mânale, o dată la câteva luni. Această opţiune terapeutică are re­zul­tate foarte bune şi nu este du­reroasă, având însă unele contrain­dicaţii (gravide, persoane cu implanturi metalice sau stimulatoare cardiace etc).

Medicația orală
Administrarea unui grup de medicamente care fac parte din familia anticolinergicelor au printre altele şi proprietatea de a reduce transpiraţia. Glycopyrolatul este produsul activ cel mai des utilizat în tera­pia hiperhidrozei. Trebuie să menţionăm to­tuşi că medicaţia poate induce şi reac­ţii adverse precum uscăciunea gurii, insomnie sau vedere înce­ţoşată.

BOTOX (TOXINA BOTULINICĂ)
A fost aprobată în SUA de către FDA pentru tratamentul transpiraţiei excesive axilare.
Toxina inhibă eliberarea de acetilco­lină de la nivelul joncţiunii neuromusculare a sistemului nervos simpatic care inervează glandele sudoripare apocrine şi determină în acest mod reducerea cantităţii de trans­pi­raţie. Efectul poate dura până la 8-9 luni când tratamentul trebuie repetat. Administrarea injec­tabilă a toxinei botulinice pentru redu­cerea hiperhidrozei palmoplantare nu a fost deocamdată avizată de FDA, metoda fiind dureroasă şi necesitând folo­sirea anesteziei pentru atenuarea disconfortului cu posibile tulburări neurolo–gice post intervenţionale.
 

TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Ablaţia chirurgicală a glandelor su­doripare permite o rezolvare perma­nentă doar la pacienţii cu hiperhi­droză axilară izolată. În cazul celorlalte tipuri de hiperhidroză, în care tratamentele conservatoare nu au efectele scontate se poate lua în considerare efectuarea altor tipuri de tratamente chirurgicale.
Simpatectomia endoscopică toracice (ETS), se referă la întreruperea chi­rurgicală a traiectului nervilor simpatici responsabili de transpiraţia în exces. Simpatectomia este o inter­venţie desti­nată să distrugă o parte din plexurile nervoase a glandelor sudoripare din piele. Chirurgul introduce la nivelul toracelui printre 2 coaste, chiar sub axilă, un instrument special prevăzut cu o cameră video (endoscop). Plămânul este temporar dezumflat pentru a vizualiza mai bine aria de interes şi de a distruge nervii. Simpatectomia este o metodă extrem de eficientă dar şi riscantă. Chiar şi cu noile tehnici endoscopice, complicaţiile procedurii pot include transpiraţie excesivă în alte părţi ale corpului, precum şi pro­bleme pulmonare şi nervoase. Deoa­rece multe dintre aceste complicaţii sunt grave şi sunt de cele mai multe ori ireversibile, această opţiune terapeutică este folosită doar în cazuri atentselecţionate, ca ultimă opţiune terapeutică.
Există o serie de terapii alternative pentru tratamentul şi controlul hiperhidrozei, dintre care amintim:

Alimentaţia – dietă fără cafea, ceai, cola, ciocolată, alcool, alimente care stimulează secreţia sudorală;
Iradierea zonei de interes (axial, plante, palme) – o metodă rar uti­lizată datorită efectelor nocive ale radia­ţiilor asupra organismului (îm­bă­trânirea pielii, scăderea imunităţii, creşterea riscului de a dezvolta cancer);
Terapia laser – un nou dispo­zitiv laser cu o dublă frecvenţă de undă are avan­tajul că tratamentul este rapid, pacientul se află sub anes­tezie locală, iar timpul de conva­lescenţă este foarte scurt. Energia acestui tip de laser lichefiază ce­lulele de grăsime şi ţintesc glandele sudoripare. În acelaşi timp, energia lase­rului cauterizează capilarele, împie­dicând astfel hemoragia, şi stimulează sinteza colagenului, substanţa care oferă pielii un nivel crescut de rezistenţă, o recuperare rapidă şi un efect hiposudoral permanent;
Yoga.

CONTACT

MediSpa Baia Mare, strada George Coşbuc nr. 25 A,
TELEFON: 0786-596699, site: www.medispa.ro.