Medalii de argint şi bronz pentru băimăreni, la Campionatul mondial de karate shotokan din Kosovo

Săptămâna trecută, la Kosovo, Pristina, a avut loc ediţia a cincea a Campionatului Mondial de Karate Shotokan. Clubul sportiv Condor Baia Mare a cucerit podiumul de patru ori. Sportivii au adus acasă un titlu de vicecampion mondial şi 5 medalii de bronz.

Un campionat naţional e greu. Unul mondial, şi mai greu. La Kosovo au fost 1.400 de sportivi, din 36 de ţări.

Clubul băimărean Condor, condus de sensei Viorel Duţă - 6 Dan - şi-a trimis pe tatami-ul din Priştina patru campioni naţionali: Alex Kohan, Alin Lupuţ, Cătălin Fonai şi Ovidiu Nechita şi un vicecampion mondial - Flavius Armaş. Alex Paşcu a fost medaliat cu bronz, anul trecut, la campionatele naţionale, iar Ramona Sîrbu este debutantă la campionate de asemenea calibru.

Sensei îmi spusese că, la primul meci, Alin „era alb ca varul”. Îl întreb pe Cătălin dacă au avut emoţii. Neagă. Doar aveau „vechime”: erau la al doilea campionat mondial. „Sensei a avut emoţii. Noi eram albi că erau chimonourile albe. Dar sensei era cel mai agitat dintre noi”.

În parte, are dreptate. Sensei îi „creşte” de când aveau cinci ani. E agitat în măsura în care orice părinte este, atunci când vine vorba de copiii lui. Şi la fel de fericit, atunci când se văd rezultatele atâtor ani.

Cătălin Fonai a obţinut argintul la proba de kumite 12-13 ani, categoria -44 kg, cea mai populată din concurs, cu 20 de participanţi. La Shobu Ippon, kumite, acelaşi Cătălin Fonai a obţinut locul IV, pierzând podiumul la repasaj.

Şi Alex Kohan a fost foarte aproape de podium, la kumite individual, iar Alin Lupuţ s-a clasat pe locul IV la ambele probe: Shobu Ippon kumite şi kumite WKF.

Echipa de kumite 12-13 ani, alcătuită din Alin Lupuţ, Alexandru Kohan şi Cătălin Fonai, a obţinut medalia de bronz.

Tot medalii de bronz, două, a câştigat Ramona Sîrbu, la kumite 16-17 ani, +59 kg şi la WSKU Shobu Ippon Kumite, aceeaşi categorie de vârstă şi greutate.

Flavius Armaş s-a clasat pe locul IV, un rezultat foarte bun, având în vedere meciurile extrem de grele pe care le-a avut.

La Kosovo a fost prezent şi preşedintele WSKU România, sensei Adrian Popescu Săcele. El este şi vicepreşedinte WSKU la nivel mondial şi, în acelaşi timp, director tehnic al WSKU, fondatorul Academiei Naţionale de Karate Shotokan în România. Şi el a fost mândru de reprezentanţii clubului băimărean. „Vom avea onoarea ca, la finele acestei luni, să-l avem la un stagiu de pregătire la Baia Mare”, spune sensei Viorel Duţă.

Herţeg Ioana, instructor al clubului şi mediator al lotului, s-a dovedit a fi un suporter extrem de activ. A ţinut loc şi de cameraman, şi de fotograf (de fapt, ea este cea care

ne-a furnizat fotografiile), dar şi de… galerie. În fundalul sonor al înregistrărilor video, la fiecare meci se aude vocea Ioanei: „Schimbă garda, Cătălin”, „Mai aproape, mai aproape, Alex”, „Hai, Alin!”.

Mai multe fotografii şi videoclipuri pe pagina de facebook a Clubului Sportiv Condor Baia Mare

Cât de mare este o medalie?

Joi, eroii noştri de la Kosovo s-au întors în sala de antrenament. Un puşti blond, de vreo 9-10 ani, cu centura verde, îi măsura absorbit. Părea că încerca să caute ceva, un semn distinctiv al reuşitei. Apoi a întrebat în şoaptă, ca şi cum nici n-ar îndrăzni să-şi imagineze: „cam cât de mare e medalia la mondiale?” „Cam aşa?” continuă puştiul, făcând un cerc cu mâinile. Cei cu centurile negre râd. „Nu, nici vorbă, uite, cam aşa” - îi răspunde unul dintre ei, făcând un cerc mare, cât o roată de tricicletă.

Da, o medalie la mondiale e mare şi grea. Atât de mare, încât adună în ea ani întregi de antrenamente, zeci de înfrângeri şi tot atâtea reuşite, sute de lovituri şi julituri şi mult, mult talent.

O medalie la mondiale e atât de grea, încât e nevoie de mulţi oameni care să o ducă: un antrenor extraordinar, un sportiv ambiţios, părinţi şi oameni care să le fie alături.

Pentru participare la campionate, Flavius Armaş a fost sprijinit în multe rânduri de Primăria Fărcaşa. Anul acesta, Cătălin Fonai a fost susţinut de Gazeta de Maramureş.

„Am avut emoţii mari. Ca înainte de orice concurs. Cu o mai mare concentrare puteam fi pe podium".

Alin Lupuţ

 

„Anul acesta, am fost aproape de podium, şi eram acolo, dacă arbitrii n-ar fi considerat loviturile mele contacte. Dar la anul nu mă las fără aurul mondial".

Alex Kohan

 

„N-am avut emoţii. Eram albi că erau chimonourile albe. Sensei, însă, era cel mai agitat dintre noi. Sunt bucuros că sensei Duţă şi Popescu au fost mulţumiţi de noi".

Cătălin Fonai

 

 

„Au muncit foarte mult şi m-am aşteptat sa facă ceva, dar nu chiar aşa. Au fost extraordinari. Pe Alex Kohan l-au penalizat arbitrii, dar pe tatami s-a comportat foarte bine. Rezultatele de la Kosovo sunt o bucurie şi pentru mine, ca antrenor, şi pentru club. Ce pot să le spun? Multe mulţumiri. Şi nu pot decât să le urez succes şi rezultate din ce în ce mai mari, pentru că le merită. Şi multă perseverenţă, pentru că de asta are nevoie orice campion”.

Sensei Viorel Duţă, 6 dan