MASADA. Belvedere spre Marea Moartă

Victor MIHALCA,
artist fotograf

După ultima noapte petrecută la Ramon Inn, hotelul de la marginea deșertului Negev, am plecat dimineața devreme spre Nord, spre „casă”. Spre Nord, de fapt ne îndreptam spre Marea Moartă pentru o escală de o zi la una dintre ciu­dățeniile planetei.
În urmă cu mulți ani, mai ajun­sesem la Marea Moartă pentru o oprire de doar câteva ore. Ca și atunci, m-am oprit acolo unde șoseaua dinspre deșertul Iudeei are ca punct terminus o parcare înaltă (de aprox. 300 m înălțime), poți vedea întinderea estompată a mării căreia arabii îi spun Yam Ha Melach (Marea Sărată), în fapt, un mare lac alimentat de râul Iordan.
Marea este așezată la capătul nordic al Marelui rift african (fractură geologică) și pierde prin evaporație în fiecare an un metru din nivel. Pierderea din cauza căldurii este amplificată și de faptul că apa Iordanului este folosită de cele două țări – Israelul și Iordania ca o importantă și necesară sursă de apă. O serie de proiecte – un canal de la Marea Roșie (300 km) sau/și construcția unei conducte (180 km lungime) își așteaptă de mulți, prea mulți ani, finanțarea și realizarea.
Mă opresc aici cu explicațiile. Ținta mea principală era, de fapt, Masada, fortăreața antică așezată pe o colină aflată deasupra nive­lului mării, la 450 m înălțime.

Masada, fortăreața adusă la perfecțiunea acelor timpuri de Regele iudeu Irod cel Mare (74 î.e.n.), a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a iudeilor.
Izvoare istorice împletite cu le­gendele poporului evreu vorbesc despre gestul eroic al celor 970 de iudei ce au preferat sinuciderea – interzisă de religie – pentru a nu fi luați în sclavie, după un asediu de trei ani.
Masada, cosiderată inexpug­na­bilă, este simbolul dorinței de libertate și al curajului – virtuți admirate și de romani.
Pe Masada se poate urca în trei feluri: pe un drum sinuos, bine amenajat cu trepte și balustrade (Drumul șarpelui), chiar lângă centrul turistic. Pe aici, ascensiunea va dura, dimineața pe ră­coare, cam o oră. Mai este „drumul rampei” cu urcare din partea de vest a fortificației, folosind rampa construită de romani (cu sclavi evrei) în timpul asediului, sau cu... telecabina.
Un tur de orizont de sus de pe platou permite o panoramă asu­pra Mării Moarte și a deșertului Iudeei sau a înălțimilor Iordanului. Ceea ce impresionează cu adevărat sutele de turiști (poate mii) ce urcă zilnic pe Masada sunt ruinele restaurate ale cetății: temple, băi romane sau rituale, coloane, ziduri și turnuri de pază și un impresionant și ingenios sistem de captare a apei. Apa puținelor ploi era depozitată în bazine enorme.
Încăperi modeste sau somptuoase alternau cu mari și numeroase depozite și cămări pentru cereale, vin și ulei, iar punctele strategice și porțile fortificate erau străjuite de turnuri de pază.
Fortăreața a fost descoperită în 1838, iar restaurarea ei a început în 1966, Masada și Marea Moartă devenind puncte de atracție turistică care au intrat în patrimoniul UNESCO.

Numeroase evenimente culturale, inclusiv concerte și un festival de operă prestigios sunt găzduite de Masada și litoralul Mării Moarte, devenite un pol important al tu­rismului din Israel.