Mărturii despre inginerie, economie şi omenie Lansarea volumului aniversar „Nicolae Bud. Comorile prieteniei”

Teodor BRATEŞ

În impresionanta Aulă a Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti, în prezenţa academicienilor Răzvan Theodorescu, Nicolae Manolescu şi Alexandru Surdu, a preşedintelui AGIR şi al ASTR, Mihai Mihăiţă, a altor personalităţi din lumea ştiinţei, tehnicii şi economiei, a fost lansată cartea „Nicolae Bud. Comorile prieteniei”, o carte care înmănunchează nu mai puţin de 56 de mărturii ale unor ingineri, economişti, ziarişti şi altor exponenţi reprezentativi din cele mai diverse domenii de activitate, o carte dedicată lui Nicolae Bud cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani.

  
Înainte de toate, suntem datori cititorilor cu o scurtă expli­caţie privind titlul acestor însemnări. Avem toate teme­iurile de ordin istoric pentru a considera că în România timpurilor moderne şi contemporane s-a afirmat, în spaţiul public, un segment profesional ambivalent: ingineri şi economişti, deopotrivă.
Sunt emblematice numele fraţilor Brătianu, Ionel şi Vintilă, precum şi al lui Mihail Manoilescu, persona­lităţi fondatoare ale unei tradiţii care (bineîn­ţeles, în alte condiţii de loc şi timp) îşi are exponenţi de marcă şi în prezent. Un exemplu ale cărui valenţe vor fi „decopertate” (ca să folosesc un termen mineresc) în aceste rânduri este Nicolae Bud, deţinător al unui doctorat în ştiinţele inginereşti şi al unui doctorat în economie.
Lucrarea sa, premiată de Academia Română, „Proiecte miniere. Evaluare din perspectiva dezvoltării durabile”, se caracterizează tocmai prin osmoza celor două ştiinţe. De ce a fost, însă, inclus în titlu un al treilea reper – omenia? Ştim că în vremuri nu demult apuse acest cuvânt a fost demonetizat. De ce să-l readucem acum în prim-plan? Pur şi simplu pentru că realităţile o impun, mai presus de toate, ca un deziderat fundamental. În societatea noastră actuală, în care individualismul
exacerbat ţine loc până şi de lege, o societate măcinată de atâtea deficite etice are nevoie de o doză con­sistentă de omenie, fie şi numai pentru a supravieţui ca umanitate autentică. Or, atunci când semeni de-ai noştri de calibrul lui Nicolae Bud se definesc şi prin această pre­ţioasă trăsătură de caracter, adevărul bazat exclusiv pe fapte se cere spus public, fără rezerve. Şi a fost spus recent!

Participanţii la acest veritabil eveniment au urmărit cu interes inter­venţiile acad. Răzvan Theodorescu, gazetarilor Laura Chiriac şi Neagu Udroiu (inginer „la bază”, publicist şi diplomat), reputatului geolog Alexandru Nicolici (coleg în demersurile menite să renască la viaţă mineritul, în descoperirea comorilor din adâncurile munţilor noştri), precum şi cuvântul celui aniversat. Dincolo de detalii, de expresivitatea unor formule inspirate, originale, se regăseau puternice argumente în sprijinul ideii de a menţiona impor­tanţa cuvintelor care alcătuiesc tripticul inginerie – economie – omenie.
Este bine, este reconfortant că ne mai găsim timp şi resurse sufleteşti pentru a medita asupra acestor va­lori. Ele sunt ancore de neînlocuit ale stabilităţii, continuităţii şi progresului în lumea debusolată în care ne ducem existenţa, uneori târâş-grăpiş, alteori mult prea grăbiţi pentru a sesiza că extremismele şi extremiştii ne duc inevitabil la colaps.

Poate că unele texte dedicate ani­versării unui prieten, unui coleg au o doză apreciabilă de subiectivism şi pe alocuri de conven­ţionalism. Dar este imposibil ca zeci de oameni, cu propria lor personalitate inconfun­dabilă, să-şi împărtă­şească independent unii de alţii, în esenţă aceleaşi gânduri. Aici, la mijloc, se află ceva asupra căruia poate şi trebuie să se aplece cercetarea ştiin­ţifică (de data aceasta, din sferele sociologiei şi psihologiei). De aceea, emitem o ipoteză, ca să nu spunem că este vorba despre o convingere: textele din carte expri­mă bucuria reală, nemimată a oamenilor care mai cred în valori, în prietenie şi so­lidaritate, aşa cum crede şi a de­mons­trat inginerul şi economistul, omul de omenie Nicolae Bud – şi atunci când lucra în mină, şi când pleda de la tribuna Parlamentului în favoarea valori­ficării eficiente a bogăţiilor naturale ale României, şi atunci când îşi exercita calitatea de membru al Adunării Naţionale Bisericeşti şi Adunării Eparhiale a Maramureşului şi Sătmarului şi de preşedinte al Handbal Club Minaur Baia Mare.
Indiferent de textul pe care-l vom alege pentru ilustrarea acestor fapte şi date, pornind de la mesajul Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu, continuând cu notele academicianului Alecu D. Bogdan, ale profesorilor Ioan Pop şi Ştefan Cazimir, cu amintirile unor cunoscuţi preoţi maramureşeni şi încheind cu colegul de Parlament, inginerul Iulian Iancu, vom constata lesne că aniversarea inginerului Ni­colae Bud a fost şi un prilej de a strânge rândurile tuturor celor care cred că România are un viitor şi acţionează în consecinţă.

Pentru a ilustra toate aceste mărturii, ne oprim asupra a trei texte alese după un criteriu cronologic – începutul, mijlocul şi finalul cărţii.
Astfel, acad. Răzvan Theodorescu scrie: „Precis, sobru şi aplicat, informat din sfera vieţii politice – l-am cunoscut când era deputat şi pot depune mărturie că pe atunci Parlamentul a beneficiat din plin de prestaţia acestui adevărat patriot – Nicolae Bud ştie valoarea timpului pe care l-a folosit spre a fi util comunităţii celei mici din care a pornit – i-am vizitat locurile copilăriei – şi comunităţii largi de români pe care i-a slujit şi îi slujeşte exemplar”.
La rândul său, preşedintele AGIR şi al ASTR, Mihai Mihăiţă, a remarcat că „Nicolae Bud se caracterizează printr-o viziune avansată asupra
viitorului unei ramuri vitale a eco­nomiei româneşti, în contextul contemporan, printr-un remarcabil spirit organizatoric şi, nu mai puţin important, prin maniera în care şi-a manifestat solidaritatea cu colegii de profesie”.
Prof. dr. Narcis Zărnescu, directorul revistei Academica, a consemnat: „Nicolae Bud are vocaţia Zidirii, a Construcţiei. El este un Meşter Manole. Ziditor de opere, de mari proiecte, de prietenii şi admiraţii, cum altfel decât jertfindu-se permanent pe sine însuşi. În fiecare Zidire, el este temei şi jertfă”.
Suntem convinşi că asemenea texte nu mai au nevoie de obişnuita recomandare adresată cititorilor de a cunoaşte, prin intermediul unor fapte şi date dintre cele mai concludente, nu numai biografia, ci şi crezul unui contemporan, care a dorit şi doreşte să fie în toate împrejurările slujitor al valorilor naţionale şi universale.