Marmaţia, revistă de arheologie şi istorie, nr. 11

Numărul 11 al revistei de arheologie şi istorie Marmaţia, editată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, cuprinde articole şi studii privitoare la patrimoniul muzeal, descoperiri arheologice şi istorie locală.

Bogdan Bobînă prezintă Trei topoare – vălătuc (Walzenbeile) din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Victor Sava Descoperirile Bodrogkerestúr de la Sânpetru German, judeţul Arad, iar Mihai Săsărman, O nouă inscripţie din vechea colecţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş din Baia Mare, inscripţie redactată în latină, datând din secolele II-III d.Hr., pe un monument funerar din marmură albă, cu provenienţa în Pannonia.

Tot de perioadă romană este şi piesa prezentată de Raul Cardoş în articolul Un medalion roman de aur din timpul împăratului Valentinianus I.

Medalionul respectiv a fost descoperit probabil în 2013, în Bozânta Mică, punctul Grind, şi este un solidus realizat în monetăria Treveri şi datat după februarie 368. Radu Zăgrean analizează două noi geme romane de la Gherla, geme care corespund artei şi modei secolului al III-lea d.Hr. din provinciile  limes-ului danubian.

Săpături arheologice la biserica reformată din Tăuţii Măgherăuş (jud. Maramureş) este articolul semnat de  Andrea Demjén şi Marius Ardeleanu. Ca urmare a unor lucrări de drenaj la fundaţia bisericii, a fost necesară efectuarea unor săpături arheologice preventive. Scopul acestora a fost acela de a surprinde, din punct de vedere arheologic, etapele constructive ale bisericii şi eventuala relaţie între biserică şi cimitirul aferent ei. Au fost identificate 27 de morminte aparţinând cimitirului aflat în jurul bisericii, multe dintre ele fiind deranjate de înmormântări succesive.

Radu - Alexandru Dagoman şi Sorin Oanţă-Marghitu lansează un Manifest pentru o arheologie critică a capitalismului  din România, un text care se vrea o critică la adresa Programului de Arheologie Contemporană iniţiat şi derulat de Institutul de Investigaţie a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc pentru a documenta „caracterul concentraţionar criminal al regimului comunist din România”.  Autorii manifestului susţin că, în cadrul Programului, arheologia este transformată într-o anexă a unui demers politic de condamnare a comunismului, într-o simplă prelungire a politicii oficiale a statului.

În contrast, cei doi cercetători consideră că arheologia trebuie să se ocupe de analizarea şi interpretarea materialităţii represiunii, să scoată la iveală lucruri nerostite de discursurile istorice sau politice şi că o arheologie a represiunii comuniste ar trebui extinsă cu una a represiunii în modernitatea statului român.

Cel mai consistent articol din acest număr al revistei este Contribuţii la istoria muzeului băimărean, 1898-2014, autori Viorel Rusu şi Lucia Pop, articol care tratează istoria muzeului încă de la apariţia ideii păstrării şi valorificării „obiectelor vechi” într-un context instituţionalizat, ideea favorizată şi de fenomenul general de creştere exponenţială a interesului public faţă de vestigiile şi mărturiile trecutului.

Înfiinţarea Asociaţiei Muzeale Băimărene (31 august 1898) şi a Muzeului Orăşenesc Baia Mare (19 iunie 1904) sunt evenimente strâns legate de numele istoricului băimărean dr. Schönherr Gyula, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Ungare din Budapesta. Acesta a imprimat încă de la început un vădit caracter ştiinţific activităţii muzeale băimărene. Direcţiile principale de activitate ale instituţiei muzeale au fost trezirea, dezvoltarea şi propagarea interesului public faţă de muzeu, respectiv culturalizarea maselor prin răspândirea ştiinţei.

Articolul subliniază momentele majore din istoria muzeului băimărean, inclusiv perioadele marcate de lipsuri şi greutăţi de tot felul, printre acestea numărându-se închiderea muzeului din perioada administraţiei horthyste până în anul 1950.