Marile şantiere ale Maramureşului priorităţi, probleme, blocaje

Mircea CRIŞAN
Ioana LUCĂCEL

Dacă vorbim de drumuri naţionale, liderul absolut al clasamentului celor mai proaste drumuri este fără discuţie DN 18, Borşa-Iacobeni. După un „război” birocratic care a durat mai mult decât execuţia propriu zisă a lucrărilor, tronsonul Moisei – Iacobeni a fost atribuit pentru Lot 1 Moisei – Borşa, km 131+627 - km 156+232 asocierii firmelor SC Tehnic Asist SRL - SC Specialist Consulting SRL şi are o valoare de 83.724.042,73 Lei fără TVA, iar pentru Lot 2 Borşa – Şesuri, km 156+232 – km 180+850 firmei Antreprenorului SC Antrepriza de Reparaţii şi Lucrări ARL Cluj SRL şi are o valoare de 63.844.091,16 Lei fără TVA. Ambele societăți s-au angajat ca până la sfârșitul anului 2017 să termine reciclarea și să lucreze la stratul de binder, urmând ca în anul 2018 să toarne stratul de uzură.

DN 18B Baia Mare – Măgoaja și DN 17C Limita de județ Bistrița Năsăud – Moisei, alte drumuri naţionale, aceleaşi probleme. Ambele drumuri reprezintă o poartă de intrare în județul Maramureș, pe DN 18B, pasul Măgoaja face legătura cu județul Cluj, respectiv DN 17C pe dealul Ştefăniței legătura cu județul Bistrița Năsăud.
Ambele tronsoane de drum sunt cuprinse în Masterplanul general de transport dar până în prezent nu au beneficiat de reabilitare totală, în ultimii 20 de ani având loc doar lucrări de reparații și întreținere. Pentru DN 18B de la km 56 până la km 61 au fost executate lucrări de reciclare în situri, finalizate în 2015. Au mai fost executate în 2016 slam bituminos în 2 straturi în localitatea Rohia, pe o lungime de 3.5 km, având o garanție de execuție de 2 ani de zile. DN 17C are o lungime totală de aproximativ de 81 km, din care în județul Maramureş se află un tronson de 16 km, ultima reabilitare fiind înainte de anii 1980.
Conform informaţiilor și planurilor puse la dispoziţie de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, pentru perioada 2017-2018, pentru drumul DN 18B este planificată Reciclare in situ (la faţa locului) iar pentru DN 17C în anul 2017 vor avea loc licitațiile pentru lucrările de întreținere periodică.

Unul dintre proiecte importante în domeniul drumurilor, dar din păcate „mort” din faşă este celebrul drum expres pe traseul drumului European E58 Baia Mare - Satu Mare – Petea (RO) / Csengersima (HU) – Mateszal­ka – Nyiregzhaza - racord la autostrada M3 şi acces spre Budapesta. Valoarea totală a investiţiei la data întocmirii proiectului a fost de 2 750.06 mil. Lei, respectiv 818.03 mil. Euro la cursul de schimb de 3,36 lei / euro şi cuprindea:  drumul expres, drumurile de legătură cu reţeaua de transport existentă, centura de ocolire a Municipiului Satu Mare şi lărgirea la 4 benzi a DN 1C şi DJ 182B. Drumul a fost cuprins într-o hotărâre de Guvern din 2006 care cuprindea lista obiectivelor de inves­tiţii pentru infrastructura de transport, care se vor executa în perioada 2005-2008, iar la poziţia 11 este cuprins: „Drum expres Petea - Satu Mare - Baia Mare”. Apoi printr-o altă hotărâre de Guvern din 2008 au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii: „Drum expres Petea - Satu Mare - Baia Mare şi legăturile la drumurile existente”. Toată documentaţia cu privire la această investiţie a fost predată de Consiliul Judeţean Maramureş la CNADR, dar de aproape un deceniu nu s-a mai întâmplat nimic...
Drumul Nordului, un proiect la fel de vechi, a fost scos de la naftalină şi încet face paşi spre realizare. Deocamdată însă tot birocratici. Agenţia de Dez­voltare Regională Nord-Vest a finalizat recent procedura de verificare a con­formităţii administrative şi a eligi­bi­lităţii cererii de finanţare depusă de către Consiliul Judeţean Maramureş pentru proiectul „Reabilitare Drumul Nordului”. Documentaţia de peste 6500 de pagini a fost declarată admi­sibilă iar proiectul poate trece mai departe în faza de evaluare tehnică şi financiară.
Aproape 80 de km de drum judeţean (între Oarţa De Jos şi Ardusat, Şom­cuta Mare - Coaş - Copalnic, Copalnic Mănăştur - Şurdeşti) aşteaptă această finanţare europeană de aproximativ 30 milioane de Euro. Deja au început procedurile de expropriere.
Dacă la Aeroportul Internaţional Ma­ramureş lucrările de modernizare s-au finalizat, cealaltă poartă de intrare în judeţ, Gara Baia Mare este într-o stare avansată de degradare.
În Master Planul de transport, calea ferată Oradea - Carei - Satu Mare - Baia Mare - Jibou - Dej este cuprinsă într-un proiect de reabilitare dar în pe­rioada... 2031-2036 pe o lungime de 326 de km cu o valoare de 567,9 mil. Euro.
Tot aici este cuprinsă linia ferată Satu Mare - Baia Mare, reabilitarea se va face din fonduri structurale şi de la bugetul de stat, suma totală fiind de 113,28 mil Euro.
Pentru reabilitarea stației CFR este finalizat studiul de feza­bilitate și este cuprins în POIM în prima tranșă de alocare de fonduri.
Dacă vorbim despre investiţii hi­drotehnice, recordul absolut la capitolul lucrări tergiversate îl deţine celebrul Baraj Runcu, care se află în derulare din 1987. Acumularea Runcu, situată pe râul Mara, are ca scop principal asi­gurarea sursei de apă pentru populaţia şi industria localităţilor Baia Mare, Baia Sprie, Sighetu Marmației (cu locali­tăților limitrofe ale acestora) precum și a localităților situate de-a lungul râurilor Mara, Iza și Tisa: Desești, Hăr­nicești, Sat Șugatag, Giu­lești, Ferești, Berbești, Vadu Izei, Ocna Șugatag, Călinești, Sârbi, Budești, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânța. Suma necesară pentru finalizarea investiției este de circa 50 milioane Euro iar până în prezent au fost cheltuiți doar 850 milioane Euro. Altfel spus, va mai curge multă apă pe Mara până când investiţia va fi finalizată. Termenul de finalizare a obiectivului este anul 2020, deci vorbim de o investiție ce se va derula pe 36 de ani, cea mai lungă investiție din istoria hidrotehnicii românești.   

O altă investiţie-record în materie  de blocaje, incompetenţă şi tergiversări este reabilitarea Frontului de captare a apei de la Crăciuneşti, care asigură alimentarea cu apă a municipiului Sighetu Marmaţiei şi a comunei Bocicoiu Mare. Situația înregistrată la frontul de captare Crăciunești reprezintă vulnerabilitatea cea mai mare din județul Maramureș, din punctul de vedere al riscului la inundații.
Înregistrarea unor debite cu proba­bilități de apariție mai mici de 10% poate conduce la deversarea apărării de mal existentă. În această situație se scoate din funcțiune frontul de captare a apei și se sistează pe termen lung alimentarea cu apă a munici­piului Sighetu Marmației (afectarea a 37 640 lo­cuitori). În plus se creează un braț nou al râului Tisa, pe teritoriul românesc, astfel încât frontul de captare ajunge pe malul drept în teritoriul ucrainean.

În acest sens s-a încercat din anul 2008 promovarea investiției „Consolidare de mal râu Tisa la Crăciunești, județul Maramureș”, care avea drept scopuri principale punerea în siguranță a frontului de captare și implicit asigurarea apei pentru locuitorii municipiului Sighetu Marmației, respectiv menți­nerea pe același aliniament a graniței de stat cu Ucraina.
Investiția are ca scop amenajarea a 2,7 km albie, refacerea a 0,6 km dig dirijare, prelungire traversă pe o lungime de 0,102 km, refacere consolidare mal pe o lungime de 0,3 km, consolidare mal pe o lungime de 1,1 km. 
Există un Studiu de fezabilitate legat de acest obiectiv de investiții, realizat în anul 2016, dar Administrația Națională Apele Române din diverse motive nu reușește de 10 ani promovarea investiției în discuție deși riscurile faptului că nu se pune în siguranță malul drept al râului Tisa, la Crăciunești, sunt cunoscute.
În domeniul turismului, lucrurile stau la fel de prost. Maramureşul are două proiecte majore blocate: Telegondola de la Borşa şi investiţia de la Cavnic, despre care GAZETA a scris de nenu­mărate ori. Tot în Borşa se află un alt proiect major blocat: Spitalul de Recu­perare Borşa, unul dintre cele mai mari spitale de recuperare din nordul României. Spitalul are în administrare mai multe imobile aflate în stare avan­sată de degradare: Complexul Stibina, Baza de recuperare și tratament care era compus din bazin înot acoperit, sala de sport și alte construcții cu destinații pentru recreere. Această bază a funcționat până în anul 1992, la această dată fiind distrusă (vanda­lizată). Spitalul mai are două imobile abandonate: Imobilul D3 are o suprafață cons­truită de 1.249 mp: și un teren afe­rent de 3.809 mp, care a fost dezafectat, iar activitățile medicale fiind transferate în cadrul clădirii spitalului şi imobilul situat între strada Victoriei şi Avram Iancu, cu supra­fața construită de 420 mp și teren aferent de 3.264 mp. Construcția a fost începută în anul 1994 dar nu s-a finalizat, fiind într-o stare avansată de degradare și care, la această dată, este utilizată ca şi depozit pentru materialele casate ale spitalului.

Oraşul Borşa are şi o unitate militară renumită. La începutul secolului XX, între anii 1900-1914, Imperiul Austro-Ungar a construit la Borşa o cazarmă militară care a funcţionat o vreme doar ca şi cazarmă, suferind mai multe extinderi şi amenajări, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost transformată parţial în „Sanatoriu”.

Cele două entităţi au funcţionat până în anul 1986 când „Sanatoriul” a fost transformat în Spitalul Orăşenesc Borşa, iar „Cazarma Militară” în U.M.01038 Vânători de Munte Borşa. După inaugurarea noului Spitalul Orăşenesc Borşa clădirile folosite până la acea vreme de către „Sanatoriu” au fost predate la Unitatea de Vânători de Munte, care s-a desfiinţat la începutul anului 2000, iar terenurile şi clădirile au rămas în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, fără să fie conservate şi întreţinute. La sfârşitul anului 2000 o parte din terenuri şi clădiri au fost date în administrarea Primăriei oraşului Borşa, iar în prezent Ministerul Apărării Naţionale administrează o suprafaţă de 5,24 ha pe care se găsesc 21 de clădiri aflate în paragină totală, cu riscul de a se dărâma în cazul unor ierni cu zăpadă abundentă. Având în vedere această situaţie s-a intervenit la Ministerul Apărării Naționale și la Ministerul Justiției pentru a se analiza posibilitatea construirii unui penitenciar în această zonă.

Povestea Podului peste Tisa, un alt obiectiv despre care se vorbeşte de peste un deceniu, are nuanţe tragi-comice. Deşi toată lumea e de acord că Podul este unul dintre cele mai importante obiective de infrastructură transfrontalieră, având în vedere că în momentul de faţă, în zona Sighetu Marmaţiei există doar un punct vamal amenajat cu accese şi pod de traversare peste râu, circulaţia fiind restricţionată la 3,5 tone pentru transport marfă şi 8+1 la transport persoane, cu o singură bandă de circulaţie, proiectul se blochează tot în chichiţe birocratice. 
Podul peste Tisa în zona Tepliţa va avea 4 benzi de circulaţie, o lungime de 240 m, cu 900 m până la legătura cu DN 18, iar pe partea ucraineană vor fi 950 m până la DN 09. Până la această dată s-au obținut avizele necesare de la mai multe instituții cu atribuții în domeniu, blocajul a apărut la obținerea avizului de la Apele Române. Pentru deblocarea situaţiei s-a organizat o întâlnire în vara anului trecut, dar în loc de soluţii, s-au găsit noi probleme. Prestatorul, Asocierea S.C. Expert Proiect 2002 S.R.L. - Betarmex S.R.L., a solicitat completarea documentaţiei, şi anume lucrări suplimentare pentru consolidări de mal şi a digului de protecţie şi pe malul drept al Tisei şi suplimentarea documentaţiei tehnice cu activităţile ce urmează a se desfăşura pe malul ucrainean (cale de rulare, punct control vamal, dig, consolidare mal). Apoi, la o altă întâlnire de la finele anului trecut, partea ucraineană a ridicat alte obiecţii şi alte
probleme legate de faptul că controlul ar trebui să fie comun. S-a subliniat faptul că implementarea controlului comun ar trebui făcut pe partea română, cu participarea autorităților de resort ucrainene, însă din punct de vedere tehnic proiectul ar trebui regândit, deoarece a fost conceput pentru a asigura spațiul necesar doar pentru partea română.

Din discuții a rezultat că în locația identificată pentru construirea punctului de trecere, în ipoteza menținerii actualului proiect de pod, nu există din punct de vedere fizic spațiu suficient pentru amplasarea infrastructurii necesare activității funcționarilor ucraineni, în cazul exercitării în comun a controlului trecerii frontierei. Apoi, o altă problemă este şi finanţarea. Ucrainenii ar fi dorit finanţarea exclusiv de către partea română, ori asta nu se poate, orice proiect finanțat prin astfel de programe trebuie să îndeplinească în mod cumulativ 3 condiții – să fie dezvoltat, implementat și finanțat în comun de ambele părți. În concluzie, până acum, situaţie e tot în coadă de peşte şi tot la stadiul de avizare.



În contextul aniversării Centenarului Unirii, se fac diligenţe pentru reabi­litarea unor case memoriale, cum ar fi cea a lui Gheorghe Pop de Băseşti, care păstrează încă numeroase documente şi mărturii ale vieţii acestuia (ex: mare parte din mobilier este cel original, pianul, diverse documente etc.) şi se doreşte punerea în valoare şi promovarea Casei memoriale Ilie Lazăr. Ce se va alege de proiecte, studii şi planuri… vom vedea.