Marea Unire de la Băseşti

În 6 mai 1923, Goga își încheie discursul ținut la Băsești astfel: „E un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam...”. Băseștiul lui „Badea George” sau Șișeștiul lui Lucaciu ar trebui să fie Blajul nostru, al maramureșenilor, locurile în care ne „cuminecăm” cu dragoste de Neam și locurile în care tinerii pot învăța lecția de viață a unor oameni care n-au cerut nimic, nimănui, cum spunea același Goga, ci doar au dat: libertatea, sănă­tatea, viața, pentru visul pe care n-au apucat să-l guste deplin.

Și totuși.... Câți dintre tinerii Mara­mure­șului au fost la Băsești, câți știu că Gheorghe Pop de Băsești nu e numele unei instituții și câți au aflat că Unirea pe care noi o sărbătorim sec s-a făcut cu sacrificiul unor oameni, cu vieți răstignite pe Crucea Neamului și cu o dr­agoste de țară despre care azi vorbim în șoaptă, cu jenă?
Centenarul Marii Uniri trebuie mai întâi să însemne cunoaștere: știind cine am fost, vom ști ce trebuie să devenim. Cu­noscându-ne Neamul, nu ne vom mai ru­șina de originile noastre, ci dim­po­trivă, vom fi mândri că suntem români.

GAZETA de Maramureș crede că dragostea de țară nu înseamnă festivism ieftin și acțiuni bifate aiurea, ci altceva, mult mai profund. De aceea, pentru noi, Centenarul Marii Uniri va fi prilejul unor noi acțiuni de educare a tinerilor, de promovare a valorilor naționale și eroilor noștri. Pe tot parcursul acestui an vom publica articole legate de înfăptuirea Marii Uniri, de asemenea, săptămânal veți putea citi biografia unei personalități din istoria noastră națională.
Mai mult, în primăvara acestui an vom organiza o acțiune de amploare, pe care am numit-o sugestiv: Marea Unire de la Băsești. 1228 de tineri din toate zonele județului, cât numărul delegaților la Alba Iulia în 1918, vor veni la Băsești, în locul în care, în urmă cu un secol se tranșau marile probleme ale politicii naționale, sub celebrul tei al Unirii. Fie­care delegație va fi îmbrăcată în port popular și va avea un steag și o tăbliță cu numele localității pe care o reprezintă.
Deja foarte mulți primari și-au arătat deschiderea de a trimite delegații de tineri la acest eveniment. Mai mult, vom coopta toate instituţiile importante din județ, ca și parteneri, pentru că, așa cum spunea Gheorghe Pop de Băsești: „Nicio luptă națională, niciun succes nu s-a putut obține fără solidaritate și disciplină”.
Evenimentul va debuta cu intonarea Imnului Național, citirea Proclamației Unirii, apoi va urma o slujbă de Te Deum și o conferință istorică a unei personalități de talie națională. De asemenea, la final va fi organizat un mini-concert de cântece patriotice, iar tinerii se vor prinde în Hora Unirii. Va fi o acțiune organizată, de solidaritate și colaborare, în care fiecare va pune „mână de la mână” pentru organizarea unui eveniment de amploare.
Trebuie să demonstrăm că suntem urmașii vrednici ai lui Gheorghe Pop de Băsești, că suntem în stare să prețuim și să păstrăm ceea ce generația Unirii a construit și că Maramureșul și mara­mureșeni știu și pot să-și prețuiască istoria și nu au pierdut calitățile care au făcut posibilă înfăptuirea marelui ideal național în urmă cu 100 de ani: solida­ritatea și dragostea de Neam.

Atunci, în urmă cu 100 de ani, Iuliu Hossu spunea: „Fericiţi, voi, care aţi pecetluit pe veci Unirea cu Ţara Mamă. O viaţă întreagă veţi mărturisi cu mândrie: şi eu am fost la Alba Iulia”. Acum, la Centenarul Marii Uniri, tinerii Maramureșului vor putea mărturisi că au fost la Băsești, locul în care au învățat dragostea de Neam.
„BADEA GEORGE”
Urmaș al unei vechi familii românești de prin părțile Sălajului, fiu al lui Petru Pop de Băsești cel Tânăr și al Susanei Pop de Turț, George Pop s-a născut la data de 1 august 1835, în comună Băsești.
Studiile primare și le face în comună natală. Primele clase secundare le urmează la Baia Mare, iar următoarele la Oradea. Tot în acest oraș își continuă studiile de drept până în anul 1859, când tânărul absolvent este mobilizat în armata austriacă și dus în războiul contra Sardiniei, până în Veneția.
Eliberându-se din armată în toamna lui 1860, George Pop de Băsești se implică activ în viața politică a comitatului său. Este ales întâi prim-pretor, judecător la scaunul orfanal și cel de comitatens.
Tot în 1860 se căsătorește cu Maria Loșonți, cu care are două fiice: Maria și Elena. Cea dintâi moare la vârsta de un an, iar cea de-a doua în 1940. În 1872 este ales deputat de Cehu Silvaniei, reprezentând acest cerc trei mandate neîntrerupte, până în 1881, în Camera din Budapesta.
Ca deputat în Camera maghiară, George POP DE Băseşti duce o luptă susținută împotriva dualismului austro-ungar, arătând în cadrul unei şedinţe din 1879 că: „prin această lege, în locul unirii a trei națiuni, avem numai a două împotriva unei mulțimi de nații, mai vechi și mai numeroase decât cele două privilegiate. Guvernele ungurești înțeleg să aplice legea aceasta, ca și cea de naționalități din 1868, săvârșind o mulțime de abuzuri, unul mai revoltător decât altul”.
George Pop de Băsești se pronunţă vehement împotriva Legii școlare din 1879, prin care guvernul intenţiona să introducă limba maghiară în toate școlile primare confesionale. „Proiectul de lege în discuție – spunea George Pop de Băsești – este cea mai cumplită năpastă ce poate veni asupra țării. Ciu­mă, foametea, seceta, grindină, chiar și un război pierdut, toate se pot îndura și îndrepta cu timpul. Cucuta veninoasă a zavistei și a neînțelegerilor semănată de această lege, la însăși temelia țării, va duce la nimicirea ei”.

Cu alte prilejuri, George Pop de Băsești insistă pentru elaborarea unei legi electorale și pentru Transilvania, cel puțin tot atât de largă și liberală cum e cea din Ungaria, cere șesele noi pentru localitățile din Cluj, Sălaj, Satu Mare, unde bieții români „se îneacă” în noroaie, protestează împotriva faptul că, deși legea prevedea școli cu predare în limba regiunii în care se înființează școala, toate şcolile normale din Deva, Sighet, Arad, Zalău, ținuturi românești, erau cu predare în limba maghiară.
Din iniţiativa sa s-a convocat și ținut la Turda în 9 și 10 august 1880, consfă­tuirea politică pentru restabilirea soli­darității naționale a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Mara­mureș.
De altfel, despre rolul său covârșitor în istorie vorbeşte pe larg un articol din 1935, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea sa: „La una din aceste adunări generale ale Astrei, la cea din 1869, de la ȘOMCUTA Mare, George Pop de Băsești a fost ales fondator al Astrei și tot la una din aceste adunări generale, la cea din 1880, de la Turda, în casa dr. Rațiu, împreună cu încă 6 fruntași ai vieții sociale și politice, el ia inițiativa contopirii organizațiilor poli­tice ale ardelenilor, cu cele ale bă­nățenilor și ungurenilor. Aducând această contribuție activă și importantă la închegarea întregii vieți sociale, politice și naționale din cuprinsul între­gului Ardeal, George Pop de Băsești pășește dârz spre realizarea idealurilor poporului din părțile ardelene, maramu­reşene, crișene și bănățene”.

Între 12 și 14 mai 1881 are loc la Sibiu o nouă conferință la care participă 153 de delegați, mandatari ai cercurilor electorale române din Transilvania și Banat. Conferința condusă de George Ba­rițiu, Vicențiu Babeș și Ioan Rațiu decide unificarea celor două grupări sub numele de Partidul Național Ro­mân. G. Pop de Băsești este mereu în centrul evenimentelor politice din Transilvania și unul dintre organizatorii de frunte ai conferințelor PNR din 1884, 1887, 1890 și 1892, un adept al redac­tării Memorandumului și unul dintre organizatorii prezentării lui în fața împăratului de la Viena, de această dată în calitate de vicepreședinte al PNR.
Se numără printre cei 25 de membru ai Comitetului executiv al PNR urmăriți pentru „tipărirea și răspândirea Memo­ran­dumului”. Interogat la Cehu Sil­vaniei, răspunde plin de demnitate: „Declar că sunt primul vicepreședinte al Comitetului executiv al PNR și că textul Memorandumului – din cauză că președintele Rațiu este bolnav – a fost stabilit sub președenția mea”.
George Pop de Băsești este condamnat la un an de închisoare și dus în temnița de la Vacz. Într-una dintre scrisorile pe care le trimite aici, scrie: „Lucrurile mari pretind jertfe mari. Asta, apoi mă îm­pacă cu situația, mă oțelește și mă întărește în credința că noi a trebuit să aducem jertfa asta pe altarul națiunii și dacă e așa, răbdăm și îndurăm bu­curos”.
În 1895, sub președinția lui George Pop de Băsești, proaspăt eliberat din închisoare, are loc un congres al conducerii națiunilor din Ungaria și Tran­sil­vania, în care se stabilește un program comun „contra agresiunii ma­ghia­re”. George Pop de Băsești arată că acest deziderat poate fi realizat doar prin eforturile comune ale tuturor. Sub presiunea opiniei publice, împăratul îi grațiază pe ceilalți condamnați, așa sunt eliberați Ioan Rațiu și Vasile Lucaciu.
În 1902, la moartea lui Rațiu, făgă­duieș­te să nu lase steagul din mână până la victoria finală. Preia conduce­rea partidului în condiții foarte grele și simte nevoia adoptării unei noi tactici în lupta pentru drepturile sociale și naționale ale românilor din Tran­sil­vania.
În 1905, Partidul Național Român din Transilvania își lărgește programul din 1881, asumându-și rolul de reprezentant al aspirațiilor poporului român. În 1907, cu prilejul răscoalei țărănești lansează în ziarul Lupta o chemare pentru ajutorarea văduvelor și orfanilor celor uciși în timpul răscoalei, înaintând și un dar de o mie de coroane prin Crucea Roșie pentru acest scop.
În septembrie 1908, Comitetul executiv al PNR sub președinția lui George Pop de Băsești ține o ședință în vederea do­bândirii votului universal, direct și secret, fără nicio restricție, sens în care PNR va colabora cu alte partide, păs­trându-și totodată neștirbit programul.
La Conferința Națională a PNR din 1909, arată că idealul nostru național trebuie să fie umanitarismul. Civili­za­ția, libertatea, independența, iar mij­loacele disciplina și solidaritatea: „Nicio luptă națională, niciun succes politic nu s-a putut obține fără solidaritate și disciplină”.
În 1910 este ales din nou președinte al PNR în ovațiile mulțimii. În preajma primului război mondial, George Pop de Băsești se numără printre cei 10 reprezentanți ai PNR care au dus tratative cu contele Tisza în problema drepturilor naționale ale românilor din Transilvania.

În timpul războiului, rămâne acasă, ur­mărind cu mare interes evenimentele politice. A prezidat Adunarea Națională de la Alba Iulia. La scurt timp însă, în 23 februarie 1919 moare, fiind înmormântat printre țăranii lui, în șuierul gloan­țelor dușmane. Cu puțin timp înainte să moară, mărturisea: „Dacă as­tăzi aș mai putea începe odată viața, tot așa aș face, cum am făcut până acum”.

Despre el, Goga spunea: „Acest om a dat numai și n-a cerut nimănui nimic”. Tot Goga îşi încheie discursul ținut la Băsești, în 6 mai 1923, astfel: „E un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni ai țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragostea de neam...”.

„Teiul unirii” are o dublă valoare: una biologică (are peste 200 de ani şi e trecut pe lista monumentelor istorice) şi una istorică, pentru că sub acel tei s-au luat deciziile importante în ceea ce priveşte Unirea Ardealului cu România.
De asemenea, există o tradiţie: cine merge pentru prima dată la acest tei
trebuie să pună mâna pe el şi să-şi pună o dorinţă. Acea dorinţă se împlineşte…